Omul din spatele lui Rahau

Unii l-au cunoscut ca fiind criticul de film al revistei "Saptamana", altii ca functionar in Ministerul de Externe, o parte ca opozant al regimului Ceausescu, publicul il stie drept publicist si critic literar, insa cei mai multi, cu siguranta, i-au asociat numele dupa 1990 de Serviciul Roman de Informatii. Impatimit al literaturii documentare despre serviciile secrete, Nicolae Ulieru intra la sfarsitul lunii martie 1990 in SRI si, doi ani mai tarziu, devine colaborator al lui Virgil Magureanu, din postura de ofiter de relatii publice al SRI. Pentru ca se cunosteau, Dan Nicolae Rahau, candidatul PRM la Primaria Constanta, l-a cooptat pe PR-istul Ulieru in echipa sa de campanie, acesta devenind, practic, strategul sau electoral. In interviul de mai jos, afinii lui Ulieru in literatura de specialitate din domeniul serviciilor secrete pot afla cum se traduce in prezent experienta celor sapte ani in structura SRI.Reporter: Sunteti cunoscut din perioada cand ati detinut functia de purtator de cuvant, ofiter insarcinat cu relatiile publice al Serviciului Roman de Informatii. Dincolo de aceasta carte de vizita, ce ne puteti spune despre activitatea dumneavoastra de dinainte de a lucra in cadrul SRI?Nicolae Ulieru: Am absolvit in 1964 Facultatea de Filologie, sectia romana-franceza, si am avut privilegiul sa-i am ca profesori pe marii carturari Calinescu, Vianu, Edgar Papu, Rosetti. Am urmat apoi doi ani de zile un curs postuniversitar de relatii internationale, iar la 1 octombrie 1966 m-am angajat in Ministerul de Externe, in Directia relatii culturale, unde am raspuns de schimburile culturale, solisti, ansambluri artistice si radio-TV. Vreau sa fac o marturisire, pentru prima data in presa, am fost artizanul si, ca sa spun asa, inventatorul Festivalului de muzica usoara "Cerbul de Aur" de la Brasov. Intre timp, in minister au aparut nemultumiri legate de promovarea tinerilor diplomati din sfera fostei securitati, cu care eu nu am fost de acord. In martie 1969, in cadrul unei sedinte am facut niste declaratii publice care au deranjat regimul si i-au consternat pe cei prezenti. Atunci am spus ca Ceausescu nu este omul cel mai potrivit pentru a fi in fruntea partidului si statului, ca oricum el nu poate sa dea indicatii in privinta liniilor directoare ale diplomatiei romanesti, deoarece nu avea pregatirea scolara. A urmat o scurta ancheta a Securitatii si am fost dat afara din Ministerul de Externe, fiind trimis la Directia de difuzare a filmului, din cadrul Consiliului Culturii. Acolo am stat un an de zile, dupa care la 1 iunie 1970 am fost numit sef serviciu presa la Intreprinderea cinematografica Bucuresti. Am condus serviciul timp de trei ani, apoi, pentru ca nu eram membru de partid, am fost trecut redactor in cadrul aceleiasi institutii. Revolutia din Decembrie 1989 m-a apucat acolo. Intre timp, mi-am inceput activitatea publicistica. Am facut critica si cronica literara la Radio, apoi am scris la "Romania Literara", iar in 1981 am devenit cronicarul de filme al revistei "Saptamana", cooptat in echipa de Eugen Barbu. In acesti ani pot spune ca am dus o viata dubla: pe de o parte, functionar in cadrul intreprinderii cinematografice si, pe de alta parte, publicist, critic dur al filmelor timpului - istorice si de actualitate - in care regimul comunist isi facea propaganda. Ambele minteau copios. Prin 1976, impreuna cu niste apropiati am mai suportat o ancheta a Securitatii deoarece faceam parte dintr-un grup care-l anturau de ceva timp pe filosoful Petre Tutea. Am fost arestati de pe strada, toti in aceeasi zi, am fost anchetati trei-patru luni, dupa care ni s-a dat drumul, sub promisiunea ca nu vom mai face nici o miscare impotriva regimului.Reporter: Care a fost primul contact pe care l-ati avut cu serviciile secrete si cand s-a intamplat?Nicolae Ulieru: Prin 1968, cand am citit in limba franceza cartea intitulata "Razboiul a fost castigat in Elvetia". Acea carte mi-a deschis ochii asupra importantei deosebite pe care au avut-o serviciile secrete in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Daca Germania a pierdut razboiul, nu l-a pierdut pe frontul de lupta, ci datorita frontului invizibil - serviciul de spionaj german s-a confruntat cu doi colosi: serviciile sovietice si cele britanice. De atunci, interesul pentru serviciile secrete s-a pastrat viu si intact si am citit tot ce se putea ca literatura documentara. Apoi, la sfarsitul lunii martie 1990, la cateva zile dupa ce s-a constituit SRI, unul dintre fostii mei colegi de facultate, care lucrase in fosta Securitate si fusese cooptat in SRI, mi-a facut propunerea de a intra in cadrul Serviciului de Informatii, in departamentul de analiza-sinteza.Reporter: Cum s-a intamplat ca tocmai dvs. sa vi se faca aceasta propunere si ce a implicat activitatea desfasurata in cadrul SRI timp de sapte ani de zile, mai ales din prisma faptului ca mai mult de jumatate din perioada cat v-ati aflat in SRI ati fost interfata intre principalul serviciu secret si mass-media?Nicolae Ulieru: Intrarea mea in cadrul SRI chiar a fost o intamplare. Am lucrat aproape doi ani de zile in cadrul departamentului analiza-sinteza, apoi s-a ivit necesitatea unui purtator de cuvant al institutiei, care nu trebuie sa fie doar un simplu PR-ist (n.r.- public relation), ci omul care avea menirea sa construiasca imaginea Serviciului Roman de Informatii. Printr-un concurs de imprejurari, acest post mi-a revenit si de atunci am colaborat cu Virgil Magureanu, care este artizanul institutiei si cel care a reusit sa infiinteze si sa aduca SRI la parametri functionali. Magureanu a impus un climat de munca dezbarat de automatismele cazone ale fostei Securitati, un climat intelectual, a reusit sa innoiasca personalul de ofiteri, a infiintat Institutul National de Informatii care pregateste ofiteri pentru SRI si pentru alte institutii din tara. In 1997, cand am plecat amandoi din SRI, institutia era adaptata pe deplin atat necesitatilor statului, cat si cerintelor democratiei. In plan personal, activitatea in cadrul SRI m-a ajutat enorm, am invatat alfabetul meseriei si, esential, am invatat sa citesc o informatie. "Cititul printre randuri" se invata in ani de zile, analizand, sintetizand, observand contextul din care vine si unde se duce. Unii m-au privit cu suspiciune cand am intrat in SRI si au avut impresia ca, daca am ajuns acolo, am fost securist inainte.Reporter: Cum va explicati atunci numarul mare se servicii secrete paralele care au aparut ulterior. De ce a fost nevoie de ele, daca SRI intrunea toate calitatile expuse de dvs.?Nicolae Ulieru: Nu trebuie sa ne speriem de numarul serviciilor secrete. Este o temere artificial cultivata de catre anumiti oameni care nu sunt in cunostinta de cauza. De pilda, SUA - campioana democratiei - are nu mai putin de noua servicii de informatii. Statul este o entitate independenta care are propriile secrete de aparat chiar fata de statele cu care intretine relatii de prietenie. Serviciile secrete nu sunt ale poporului, asa cum sustinea unul dintre fostii capi ai Securitatii, generalul Plesita, in titlul unei carti, considerata de amintiri, intitulata "SRI - ochii si urechile poporului". Fals. Serviciile secrete nu sunt creatii ale poporului, ci ale statului, raspund intereselor poporului trecand prin interesele statului. Iar Puterea nu trebuie sa-si aserveasca serviciile secrete, cel putin eu cu aceasta convingere am intrat in SRI. Mi-aduc aminte, prin `95-`96 era o intrunire a principalilor comandanti din serviciu, unde s-au discutat probleme delicate. La un moment dat, Magureanu a spus ceva care a ramas ca un motto: "Sa nu va fie teama de nimic, pentru ca deasupra voastra se afla statul si Dumnezeu".Reporter: Apropo de activitatea dvs. in SRI. Ati fost nevoit vreodata sa disimulati adevarul pentru ca asa aveati sarcina? Ma refer aici, de exemplu, la scandalul de presa in care s-a vehiculat ca presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, avea protectie din partea Brigazii Antiteroriste a SRI.Nicolae Ulieru: In legea organica de infiintare a SRI se stipuleaza faptul ca, la cerere si contra-cost, SRI poate asigura protectie unei institutii sau persoane interesate, daca exista motive bine intemeiate. Cazul Vadim a fost deconspirat, au mai fost si altele. In cazul presedintelui PRM, s-a aflat ca acesta beneficia de protectie in momentul in care, in toiul unor discutii neacademice intre Vadim si un deputat, actualmente decedat, s-a interpus garda respectiva. Atat si nimic mai mult.Reporter: Sa discutam putin si despre implicarea SRI in scandalul diplomatic generat de fosta ziarista a "Evenimentului Zilei", Floriana Jucan, care a dezvaluit relatia sa cu ambasadorul Elvetiei la Bucuresti, Vettovaglia. Presa vremii a vehiculat faptul ca insusi Magureanu a bagat-o in patul ambasadorului pe ziarista, cazul Bancii Columna, etc. Care a fost relatia dintre dvs. si ziarista, in conditiile in care ati participat chiar la lansarea cartii "Ambasadorul", care facea publica relatia dintre aceasta si diplomatul elvetian?Nicolae Ulieru: Am participat si am vorbit despre carte, de fapt cei prezenti isi amintesc ca am desfiintat-o. Mi s-a parut mai mult o chestie de mahala a vietii politice decat despre activitatea serviciilor secrete. Vettovaglia a cazut in plasa propriilor slabiciuni. Chiar daca a fost o actiune a SRI, nu a fost concertata de catre mine, iar asupra actiunilor altor colegi nu ma pronunt. Regula de baza in SRI este compartimentare si secretizarea muncii.Reporter: Daca vi s-ar mai propune inca o data, ati reveni in cadrul institutiei de informatii?Nicolae Ulieru: Nu. Pentru ca SRI nu mai are anvergura intelectuala pe care o avea in directoratul lui Magureanu. Dupa plecarea acestuia, in aprilie 1997, in opinia mea, SRI a intrat intr-un proces de stagnare.Reporter: In prezent sunteti seful de campanie al candidatului PRM la Primarie, Dan Nicolae Rahau. Cum vedeti confruntarea electorala din Constanta acum, dupa lansarea principalilor contracandidati, si ce ne puteti spune despre strategia pusa la punct pentru senatorul Rahau?Nicolae Ulieru: In viziunea mea se contureaza doua directii: una data de primarul inca in functie, care incearca sa-si recastige votul de la alegatori si, pe de alta parte, grupul celorlalti candidati, care incearca sa-si promoveze imaginea si sa acceada unul dintre ei in turul II. Daca pentru contracandidati participarea in cursa electorala este una normala, in limitele regulilor democratiei, pentru Radu Mazare batalia este pe viata si pe moarte. De aceea cred ca cel care va face regula jocului, in sens negativ, va fi candidatul PSD. Si tocmai acest aspect trebuie combatut printr-o atitudine demna. In ceea ce priveste strategia organizarii campaniei lui Dan Rahau, doua sunt temele principale: cresterea notorietatii in randul electoratului si promovarea pachetului de propuneri, care este unul serios, bine gandit, care tine cont de nevoile reale ale orasului in perspectiva. Trebuie contracarata imaginea lui Mazare, care nu reprezinta viitorul Constantei pe termen lung, mai ales prin modul in care a fost cooptat in PSD. Se stie ca Mazare si-a facut din prezenta la primarie o tribuna de promovare a propriei personalitati, pe cand sloganul senatorului Rahau suna cam asa: "Pentru voi, nu pentru mine!". Consider ca Dan Rahau nu a fost atins de morbul politicianismului si mai cred ca al doilea oras al tarii, Constanta trebuie sa devina si o forta economica redutabila, prin atragerea investitorilor, nu prin refuzul acestora. Dan Rahau are ceva de spus, vine cu propuneri concrete.Reporter: Va veti folosi experienta acumulata in cadrul SRI in sustinerea si coordonarea campaniei candidatului PRM?Nicolae Ulieru: Este exact ca mersul pe bicicleta, nu poti uita. O voi folosi in sensul pozitiv, nu voi apela la metode neortodoxe, deoarece am onoare si rigoare morala. Alaturi de Dan Rahau, vom utiliza la maximum modalitatile pe care le pune la dispozitie climatul democratic in care trebuie sa se desfasoare campania electorala.