"Papagalii" institutiilor statului

Trierea informatiilor, apanajul purtatorilor de cuvant

Desi Legea 544 obliga ca toate institutiile publice sa aiba un purtator de cuvant, multe dintre acestea incalca in mod grosolan prevederile art. 18 * Dupa schimbarea administratiei, RADET Constanta a uitat sa isi mai angajeze purtator de cuvant * Inspectoratul Judetean de Politie, Consiliul Judetean, Casa Judeteana de Pensii si Directia Politiei de Frontiera au cei mai abili purtatori de cuvant

Institutia purtatorului de cuvant, reglementata de Legea 544 din anul 2001, a fost gandita ca o punte de legatura intre mass-media si autoritatile publice. Desi a intrat in vigoare de aproape trei ani, legea da inca batai de cap unora dintre institutiile deconcentrate care inca nu si-au desemnat un purtator de cuvant oficial. De regula, purtatorii de cuvant sunt persoane bine informate despre problemele institutiei, cu trecere la ziaristi si cu un dezvoltat simt al eschivarii in fata incomodelor intrebari gazetaresti. Directorii institutiilor constantene stiu ca purtatorul de cuvant reprezinta imaginea institutiei si aleg in acest scop persoane provenind din presa sau obisnuite sa foloseasca mai mult de doua cuvinte pe minut. Avand in vedere aceste argumente, ne-am astepta ca autoritatile publice sa aiba acei purtatori de cuvant care sa le creeze o imagine favorabila. Totusi, la nivelul judetului Constanta, rareori se intampla asa ceva. Daca directorul lipseste (este in concediu sau in delegatie, sa zicem), inainte de a lasa ograda pe mana subalternilor, nu se oboseste a desemna pe cineva care sa-l inlocuiasca. Stim ca directorii sunt de neinlocuit, dar este normal sa existe in fiecare institutie publica, in permanenta, o persoana abilitata sa dea informatii. In fond, pentru acest "favor" nu trebuie sa ai coeficientul de inteligenta exagerat de ridicat. Se mai poate intampla ca purtatorul de vorbe al institutiei sa lipseasca. Atunci ai surpriza sa vorbesti singur.

Abili si inabili

Cateva institutii (putem aminti aici Inspectoratul Judetean de Politie, Consiliul Judetean, Casa Judeteana de Pensii si Directia Politiei de Frontiera) au purtatori de cuvant destul de abili, care atenueaza dificultatile in care se afla uneori institutiile pe care le servesc. Desi Legea 544 prevede clar obligativitatea acordarii de acreditari tuturor reprezentantilor mass-media, fara discriminare (art. 18), infumuratul Bragaru se lauda prin unele medii ca el cheama la conferintele de presa pe cine vrea muschii lui, dupa afinitati. Alte institutii si-au desemnat purtatori de cuvant de dragul aplicarii legii, dar acestia sunt papusi platite pentru a te trimite la director. De exemplu, Ana Dancea, purtatorul de cuvant al DGMSS Constanta, poate sa ne lamureasca doar in ceea ce priveste sectorul sau, iar in celelalte cazuri indica mereu usa directorului Bragaru, fara de stiinta caruia nici o musculita de informatie nu iese pe geamul institutiei.

Isterie publica

Cu purtatorul de cuvant este alta poveste. Acesta are "datoria" sa transmita ziaristilor in ce institutie grozava lucreaza si ce frumos si deosebit este totul. De regula, este mandru de "functia nobila" pe care o are, deoarece prin intermediul lui cetatenii pot descoperi ce bine si frumos este. Pentru a nu teoretiza foarte mult, exemplificam prin persoana Marianei Serbanescu, purtatorul de cuvant al Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca. La fiecare conferinta de presa, Serbanescu prezinta statistici din ce in ce mai imbucuratoare, de parca le-ar fi primit de la export si ar vorbi de somajul din Marea Britanie, si nu de cel din Romania. Mai mult, am inteles ca cei de la Bucuresti cer o monitorizare a materialelor din presa autohtona despre agentie si, cu toate acestea, purtatorul de cuvant realizeaza deseori o triere a informatiilor! Doar nu trebuie sa ajunga chiar toate la Bucuresti. Asa, ca pe vremuri. In cazul in care o publicatie solicita alte informatii care nu fac parte din categoria laudelor, situatia se schimba. Dreptul de a solicita informatii o cam supara pe Mariana Serbanescu.In ultima perioada, ne-am tot intrebat: oare celor de la Inspectia pentru Protectia Plantelor (si asta exista, pe bune!) cine le poarta vorbele?

Astia n-au!

Ca tot am amintit de institutii care nu respecta legea, sa nu va ganditi ca la Regia Autonoma de Exploatare a Domeniului Public si Privat puteti gasi un purtator de cuvant sau la Regia Autonoma de Distribuire a Energiei Termice. Desi asa ceva s-a inventat cu catva timp in urma, acum n-au ei treaba cu asa ceva. Asadar, RADET, ditamai institutia care are pretentii, nu are un purtator de cuvant. In cazul marilor unitati spitalicesti, daca te intereseaza ceva, esti trimis pe fiecare sectie, unde medicii te redirectioneaza la centru. In cazul in care acesti directori ai institutiilor medicale sunt ocupati mai mereu, esti silit sa accepti infrangerea. Daca ne referim la institutiile minuscule, existenta unui purtator de cuvant pare ridicola, pentru ca nimeni nu le solicita niciodata informatii. De ce mai avem atunci o Directie Agricola, Oficiul Judetean pentru Cadastru si Geodezie sau Agentia Domeniilor Statului, tot nu am inteles. Mai sunt institutii care nu au un purtator de cuvant! In cazul altora, aceasta sarcina revine directorului, dupa "buna" traditie a sistemului socialist.