Retrospectiva politica a anului 2002

Ultimele doua luni ale acestui an au adus Romaniei serioase motive de speranta ca si-ar putea castiga un loc in NATO in 2004 si ca in 2007 ar putea adera la UE

In anumite privinte, 2002 se dovedeste mai problematic decat a fost 2001 * Mersul privatizarii a incetinit considerabil, iar in ceea ce priveste marile privatizari de la Sidex si Banca Agricola, care fusesera perfectate, in linii mari, inainte de venirea la putere a PSD, partidul de guvernamant nu are cu ce se lauda * Asta, in ciuda faptului ca premierul Nastase este de acord ca una dintre sursele majore de coruptie in Romania o constituie firmele aflate in gestiunea statului * Presedintele Iliescu a trimis inapoi in Parlament mai multe legi votate de partidul de guvernamant, cu sprijinul aliatilor sai conjuncturali sau consacrati, legi impotriva carora premierul nu s-a pronuntat

Ultimele doua luni ale acestui an au adus Romaniei serioase motive de speranta ca si-ar putea castiga un loc in NATO in 2004 si ca in 2007 ar putea adera la UE. Este drept ca nici una dintre tarile care au fost invitate sa devina membre ale Aliantei Nord-Atlantice in primul val al extinderii nu a fost intoarsa din drum in ultima clipa si este limpede ca semnalele pe care le-a primit Romania si dupa summit-ul NATO de la Praga sunt cat se poate de incurajatoare. Sa nu uitam insa ca aceste semnale pozitive reamintesc Bucurestiului ca s-a angajat sa se ocupe serios de problema coruptiei si ca va continua reforma. In privinta politicii interne, anul care se incheie nu poate fi considerat un an de cotitura pentru Romania. Ba chiar, in anumite privinte, 2002 se dovedeste mai problematic decat a fost 2001. Mersul privatizarii a incetinit considerabil, iar in ceea ce priveste marile privatizari de la Sidex si Banca Agricola, care fusesera perfectate, in linii mari, inainte de venirea la putere a PSD, partidul de guvernamant nu are cu ce se lauda. Asta, in ciuda faptului ca premierul Nastase este de acord ca una dintre sursele majore de coruptie in Romania o constituie firmele aflate in gestiunea statului. Pe de alta parte, insa, premierul Nastase a afirmat in repetate randuri in acest an ca dreptul la munca este o prioritate pentru partidul de guvernamant, nu numai respectarea dreptului la proprietate. Este greu de inteles, daca nu imposibil, in ce masura dreptul la munca si dreptul la proprietate se contrazic intr-o economie de piata autentica. Intrebarea este de ce vin ele in contradictie in Romania si, mai ales, de ce dreptul la proprietate este privit in 2002 cu aceleasi poticneli ideologice ca in 1990. Trebuie sa adaugam insa ca premierul Nastase nu insista asupra acestei chestiuni in luarile sale de cuvant pentru export, ci o foloseste ca instrument de lucru pe piata politica interna. In acest an am inregistrat o premiera in materie de politica interna. Presedintele Iliescu a trimis inapoi in Parlament mai multe legi votate de partidul de guvernamant, cu sprijinul aliatilor sai conjuncturali sau consacrati, legi impotriva carora premierul nu s-a pronuntat, tacerea sa echivaland cu o forma de acceptare cu atat mai plauzibila cu cat Nastase este, sa nu uitam, si presedintele partidului de guvernamant. Si din acest motiv, unii comentatori politici au ajuns la concluzia ca presedintele Iliescu a devenit principalul reprezentant al opozitiei, care in Parlament nu se poate opune masinii de vot a partidului de guvernamant. Intrebarea este insa de cand a inceput presedintele Iliescu sa trimita inapoi legile in Parlament. Intamplator sau nu, Iliescu a devenit pretentios fata de oferta legislativa a Parlamentului dupa ce premierul Nastase a inceput sa agite tot mai sigur de sine ideea alegerilor anticipate. In treacat fie spus, alegerile parlamentare anticipate l-ar putea scoate din jocul politic pe Iliescu. Acesta, ca presedinte al Romaniei, n-ar putea sa-si depuna candidatura pentru Parlament decat dupa ce i-ar expira mandatul, incat, acceptand ideea anticipatelor, lui Iliescu nu i-ar mai fi ramas decat sansele unei intoarceri morale in PSD, eventual cu o functie onorifica, dar fara putere. Ar fi, totusi, o greseala sa ne inchipuim ca presedintele Iliescu a devenit peste noapte sustinatorul opozitiei parlamentare democratice. Pur si simplu, Iliescu pare pregatit sa-l lase in ofsaid politic pe fostul sau protejat, Adrian Nastase, la fel cum a facut si cu Petre Roman cu ani in urma. Din nefericire, toate aceste jocuri marunte se fac pe o miza de o importanta vitala pentru soarta Romaniei, o miza de care se agata paradoxal si persoane de felul lui Ristea Priboi, fostul ofiter de securitate, acuzat ca ar fi facut politie politica, cel care afirma ca i se aduc aceste acuzatii pentru a se face rau Romaniei ca tara candidata la intrarea in NATO.