Statul tepuieste refugiatii din Cadrilater

Dreptul la despagubiri pe Legea 9/1998 se prescrie, datorita inertiei Ministerului de Finante

Mii de persoane vor pierde compensatiile banesti pentru proprietatile cedate statului bulgar in anul 1940, promise de autoritati la data elaborarii Legii 9/1998 * Desi statisticile oficiale ale Guvernului arata o preocupare profunda pentru soarta acestor dezmosteniti, in realitate Ministerul Finantelor Publice incalca flagrant articolele 31 si 51 din Constitutia Romaniei, privind drepturile la informatie si petitionare * Scopul ascuns al atitudinii oficialilor MFP este acela de a trage de timp pana la prescrierea dreptului la compensatii * Daca in termen de trei ani de la inregistrarea cererii persoanele indreptatite nu obtin compensatiile, dreptul se prescrie prin efectul legii, in ciuda punctelor de vedere potrivit carora limitarea acestuia in timp este neconstitutionala * Banii datorati persoanelor care si-au pierdut proprietatile din Cadrilater (judetele Caliacra si Durostor, cedate Bulgariei in data de 7 septembrie 1940) au fost acordati de statul bulgar, in doua transe, in 1940 si 1953 * Regimurile politice din anii mentionati au refuzat sa-i despagubeasca in mod corect pe refugiatii din Cadrilater, preferand sa foloseasca banii in alte scopuri * Situatia a fost aparent indreptata abia in anul 1998, cand guvernul CDR a adoptat cadrul legal corespunzator * Actuala guvernare nu a abrogat Legea 9/1998, insa aplicarea ei a fost tergiversata constant de birocratii din prefecturi si din Ministerul Finantelor Publice * Singura solutie pentru persoanele care au de primit sume deja acceptate de comisia pentru aplicarea legii este aceea de a cere executarea silita a Ministerului Finantelor Publice

De sase ani de zile, sperantele refugiatilor din Cadrilater si ale mostenitorilor lor legali au fost intretinute de promovarea aparenta a unei masuri de justitie sociala, prin adoptarea Legii 9/1998. Potrivit prevederilor actului normativ citat, persoanele care au cedat statului bulgar proprietati si culturi agricole in anul 1940 puteau depune cereri de despagubire la comisiile locale de aplicare a legii, constituite pe langa prefecturile judetelor. Comisia locala avea competenta legala de a examina actele justificatoare anexate cererii, iar in cazul conformitatii acestora, de a elabora o hotarare de acordare a compensatiilor. Intregul dosar urma sa fie inaintat unei comisii nationale de aplicare a Legii 9/1998, constituita la nivelul Ministerului Finantelor Publice, care avea competenta de a dispune punerea in aplicare a hotararii. Pe cale de consecinta, MFP urma sa acorde sumele necesare primariilor, care incheiau tot acest lant al slabiciunilor efectuand platile catre refugiati si urmasii acestora. Desi adoptata de guvernarea CDR, legea nu a fost abrogata de cabinetul Nastase, pentru banalul motiv ca nimeni nu si-a putut asuma riscul scaderii popularitatii, insa aplicarea ei a consemnat grave momente de incalcare a principiilor constitutionale, de catre factorii responsabili. La un calcul simplu, sumele datorate refugiatilor din Cadrilater (aproximativ 4000 de miliarde de lei) depaseau puterea finantelor publice. In aceste conditii, aplicarea legii a fost tergiversata permanent, prin ingreunarea procedurilor. Dosarele au fost tinute nepermis de mult la prefecturi, iar cand au ajuns la comisia nationala din Ministerul Finantelor Publice, pur si simplu au fost date uitarii, fara ca oficialii sa catadicseasca vizavi de a satisface dreptul constitutional la informare si petitionare. Tone de solicitari adresate ministerului de resort au ramas fara nici un raspuns, in ciuda demersurilor facute de institutia Avocatului Poporului. S-ar parea ca miza intregului scenariu este aceea de a tergiversa punerea in aplicare a legii pana la prescrierea dreptului. Astfel, potrivit prevederilor actului normativ citat, daca in trei ani de la depunerea cererii, titularul nu a intrat in posesia despagubirilor, dreptul se prescrie.

Printre beneficiarii despagubirilor se numara taranistii Caramitru, Ciumara si Bedivan

Printre numele sonore care au beneficiat pana in prezent de despagubiri se numara taranistii Caramitru, Ciumara si Bedivan. In rest, refugiatii de rand asteapta de ani de zile sumele datorate de statul roman, iar sperantele ca banii sa intre in posesia lor sunt din ce in ce mai mici. Ruxandra Donciu a depus cererea de despagubire si actele doveditoare inca din anul 2000. De trei ani de zile, a primit si hotararea definitiva a Comisiei centrale din cadrul Ministerului Finantelor Publice, insa nici pana la momentul de fata nu a intrat in posesia banilor. Femeia a facut nenumarate demersuri, insa MFP a refuzat constant sa raspunda petitiilor inaintate. In aceeasi situatie se gasesc si Mircea Dinu, Steriu Dimciu, Nicolae Micu, Stere Barzecu, Maria Teleanu, Anton Zamani. Mircea Dinu are de recuperat, impreuna cu ceilalti mostenitori, Ion Dinu, Constantin Dinu, Gheorghe Dinu, Tinca Dinulescu si Maria Dobre, aproape un miliard de lei, in baza Hotararii nr. 1862/21.11.2002. Cu toate ca hotararea este contrasemnata de reprezentantii MFP, Directiei Agricole, Directiei Arhivelor Statului si cea a Ministerului Justitiei, dosarul a ramas blocat la nivelul comisiei centrale de la Finante. La petitiile inaintate de familia Dinu, ministerul de resort nu a raspuns nici pana in momentul de fata. Stere Barzecu are de recuperat, impreuna cu ceilalti mostenitori, Iancu Barzecu, Tusu Barzecu si Maria Fulina, 285 de milioane de lei, in baza Hotararii nr. 4461/31.05.2001 a Comisiei locale constituite la nivelul Prefecturii Judetului Constanta. In ciuda demersurilor facute, Ministerul Finantelor nu a oferit nici un raspuns pentru intarzierea peste termenul legal. Cu siguranta, cazurile persoanelor carora statul roman le datoreaza despagubiri sunt mult mai numeroase, insa datorita unui anume tip de inertie, acestea nu s-au constituit intr-o asociatie pentru a revendica drepturile conferite de Legea 9. Persoanele citate anterior declara insa ca vor demara procedura de constituire a unui grup de initiativa, care sa ceara executarea silita a MFP. Sumele datorate in baza Legii 9 sunt suportate de la bugetul de stat, insa, la vremea comiterii exproprierii, statul bulgar a oferit Romaniei, in baza Tratatului de la 7 septembrie 1940 de la Craiova, peste 6 milioane de leva. O parte din cei 130 de mii de refugiati au beneficiat, in 1940 si 1953, de despagubiri, insa cei mai multi au fost lasati uitarii. Fireste ca statul roman a cheltuit de mult sumele compensatorii primite pentru refugiatii din Cadrilater. Furati de bulgari si de comunisti, refugiatii si mostenitorii lor legali se afla in situatia de a fi privati de drepturile lor si de catre regimul democratic.