Pastorala la Invierea Domnului 2009

 DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TOMISULUI,

IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI DREPTCREDINCIOŞILOR CREŞTINI, HAR ŞI PACE DE LA DUMNEZEU-TATĂL, IAR DE LA NOI, PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE

"Acum toate s-au umplut de lumină:
şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt"
(Cântare a Învierii)

Iubiţii mei fii şi fiice duhovniceşti,

În miez de primăvară, când soarele străluceşte tot mai puternic pe cer chemând firea înconjurătoare la viaţă nouă, când sămânţa aruncată sub glie de muncitorii ogoarelor a ieşit la lumină ca să rodească "pâinea care întăreşte inima omului", întreaga natură îmbrăcând strai de sărbătoare, iată-ne adunaţi laolaltă în locaşurile noastre sfinte, cu inimile pline de negrăită bucurie ca să prăznuim primăvara vieţii noastre sufleteşti, ziua Învierii Domnului.

Să prăznuim sărbătoarea aceasta atât de mare şi de luminată, a Învierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat, şi a înviat şi lumea dimpreună cu El, şi legăturile morţii    s-au rupt prin Înviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Hristos n-a păcătuit şi a murit. Pentru ce? Pentru că acela ce-a păcătuit şi a murit să poată să scape de legăturile morţii prin Cel Care n-a păcătuit, dar a murit.

Astfel, Hristos, cu moartea Sa calcă peste moartea noastră şi o nimiceşte şi se ridică din morţi ca un biruitor al morţii şi al iadului. El este ca un întâi născut din morţi, cum Îl numeşte Sfântul Apostol Pavel şi El, cu moartea Sa desfiinţează moartea noastră ca pedeapsă pentru păcat. Aşadar, moartea nu mai este o înfricoşare ci este o uşă către viaţă, nici sfârşitul veacului nu mai este o spaimă, ci este o aşteptare de binecuvântare, căci în Sfânta Evanghelie ne spune Mântuitorul că atunci când va veni la sfârşitul veacurilor întru slava Sa cu sfinţii îngeri, va şedea pe tronul Slavei Sale şi pe cei credincioşi, care L-au căutat şi i-au cerut ajutorul şi i-au primit harul şi darurile răscumpărării îi va binecuvânta şi îi va trimite spre răsplătire cu viaţă veşnică, iar pe cei necredincioşi, nemilostivi şi îndărătnici îi va trimite în focul iadului, gătit diavolului şi îngerilor lui. 

Învierea Domnului este bucuria bucuriilor, biruinţa biruinţelor şi sărbătoarea sărbătorilor pentru că Cel ce a coborât din cer, Făcătorul cerului şi al pământului prin care toate s-au făcut, al cărui chip îl purtăm noi oamenii, devine împărat peste moarte, zdrobeşte încuietorile iadului şi desfiinţează împărăţia morţii.

Iubiţi credincioşi

Prin Învierea Domnului „triumful vieţii este atât de categoric în cuvântul lui Hristos, încât şi moartea este mântuită şi ea este transfigurată prin speranţa celei de-a doua veniri.

Prin Învierea lui Hristos moartea devine „paşte" (trecere), de aceea şi cele muritoare se mai numesc şi trecătoare, dar Hristos Cel Înviat rămâne veşnic în lumină şi bucurie de care ne împărtăşeşte pe toţi prin credinţă şi viaţă sfântă în comuniune cu El. Trăim astăzi momentele cele mai înălţătoare din timpul unui an, clipe ale unei bucurii parcă nepieritoare, o împreună simţire a sărbătorii de netăgăduit, o iertare a tuturor - toate datorate Învierii şi pentru Înviere. Şi cel sărac se cuvine să se bucure de Paşti chiar dacă nu are masa plină pentru că bucuria Paştilor este bogăţia sufletului,  dar şi cei bogaţi. Să se bucure şi cei ce au postit şi cei ce nu au postit. Toţi să cinstească ziua Învierii, căci Cel ce a Înviat din morţi aduce bogăţia darurilor Învierii către tot neamul omenesc. Nimeni să nu se întristeze căci a răsărit din mormânt iertarea iar acesta este cel mai mare dar pe care îl aduce Învierea lui Hristos.

Drepmăritori creştini

Mântuitorul Hristos le dăruieşte tuturor celor urmează Lui viaţă veşnică şi nemurire. El îi hrăneşte pe credincioşii Săi cu Trupul şi Sângele Său cel înviat, turnând în ei şuvoiul vieţii. El ne conduce spre viaţa plină de bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slavă.

Vedem, aşadar, că în Persoana Fiului lui Dumnezeu Întrupat, în Iisus Hristos, firea noastră omenească - rastignită şi apoi înviată şi înălţată la dreapta Părintelui ceresc - a urmat desăvârşita ascultare de voia lui Dumnezeu, plătind preţul, dar şi primind răsplata veşnică a acestei ascultări.

Trupul Său pătimind, păcatele noastre au fost răscumpărate. Şi noi, dacă urmăm celui ce ne-a răscumpărat păcatele vom merge pe aceeaşi cale pe care El a mers. El a suferit fără a aştepta compătimirea noastră,  ci a venit de bună voie la patimă şi El a plâns pentru noi. Când femeile mironosiţe plângeau pentru rănile Lui, El le spunea: nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri. De aceea toată omenirea se cuvine să întâmpine această sărbătoare cu credinţa că fiecare în parte se poate izbăvi de rău, de întuneric, de păcat şi de moarte.

Iubiţi fraţi întru Hristos

Nu putem să mărturisim că Hristos a înviat dacă noi nu credem în nemurirea sufletului şi în ridicarea trupului nostru din ţărână. Sufletul ştim că este nemuritor, dar şi trupul cel muritor se ridică la glasul trâmbiţei în vremea cea de apoi ca să se unească iarăşi cu sufletul. Noi nu putem fi următori lui Hristos care pentru noi a luat trupul nostru, a pătimit şi a murit şi cu acelaşi trup cu care a pătimit a înviat dacă nu credem în învierea noastră. Degeaba am crede în Învierea lui Hristos dacă nu credem şi în învierea noastră, dacă nu gândim şi la viaţa noastră. Noi trebuie să trăim pentru înviere, că cine trăieşte pentru Înviere se pregăteşte de viaţa veşnică. Şi  noi ne-am pregătit de Înviere, căci am plecat genunchii, am postit şi ne-am rugat şi am făcut milostenie, iar acum ne simţim liberi. Dacă am făcut toate acestea cu nădejdea că Hristos ne-a primit jertfa în poatul cu care ne-am pregătit şi dacă în Săptămâna Patimilor am suferit cu Hristos şi simţim că am murit pentru păcat cu Hristos, cum a murit El ca să răscumpere păcatele noastre, atunci acum putem să ne bucurăm.

Bucuria Învierii nu e nici trecătoare, nici nedeplină. E bucuria prin excelenţă, eternă şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Căci toate motivele de întristare par acum fără însemnătate faţă de biruinţa asupra morţii. De ce să ne întristăm din pricini mărunte, când ştim acum că prin moarte trecem la viaţa veşnică. Biserica ne îndeamnă în noaptea Învierii: „Cu bucurie unul pre altul să ne îmbrăţişăm: O, Paştile! Izbăvirea de întristare". În cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur din noaptea de Paşte se spune: „Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului". Precum bucuria Învierii întrece toate bucuriile şi copleşeşte toate tristeţile, aşa lumina ei întrece toate luminile descoperirilor de până la ea. Dumnezeu însuşi, Soarele Hristos ne luminează prin Învierea Sa din morţi în mod deplin, şi ne conduce spre libertatea şi plinătatea vieţii în veşnicie.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Ca Arhipăstor mă rog către Hristos Cel Înviat ca în casele voastre să fie pace şi dragoste, lumină, înţelegere şi înţelepciune; să petrecem toate zilele acestea de sărbătoare venind să rostim la biserică adevărul Învierii lui Hristos, căci El ne aduce har înnoitor, ne îmbracă în haina luminii neînserate a Învierii Sale. Suntem pe un pământ apostolic unde simţim adevărul Învierii împărtăşit de însuşi Sfântul Apostol Andrei, părintele duhovnicesc al tuturor românilor şi cel dintâi propovăduitor al Evangheliei strămoşilor noştri. În această vatră părintească şi leagăn al creştinismului românesc  unde Sfântul Apostol ne-a născut întru Hristos iar Hristos este comoara de nepreţuit a poporului nostru  strigăm cu glas curat, cu inimă înfrântă şi smerită, cu credinţă vie şi cu nădejde tare şi cu dragoste jertfelnică: „Hristos a înviat!" şi răspundem la cei ce ne adresează acest salut: „Adevărat a înviat!", mărturisind, prin aceasta, că şi noi vom muri, dar vom şi învia pentru viaţa cea veşnică. Amin.

Al vostru Arhipăstor şi de tot binele rugător către Hristos Cel Înviat, Viaţa şi Învierea noastră, TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI