Atenţie la scări, urşi, vulpi şi... manechine! Tarabostes, restaurantul Ceraselei de la Transporturi (galerie foto + document)

Restaurantul de pe strada Ştefan Mihăileanu colţ cu bulevardul Mamaia are ceva istorie în spate, atât la propriu, cât şi la figurat. Funcţionează de mai bine de patru ani, semn că, măcar simbolic, a trecut testul timpului. Tarabostes se vrea a fi un soi de restaurant tematic, având ca temă principală începuturile istoriei românilor, pe vremea când aceştia erau mai mult geto-daci decât romani, daci ai căror lideri nobili erau numiţi „tarabostes" de către latini.

Revin în zilele noastre, pentru a încerca să fac o prezentare cât se poate de obiectivă restaurantului în cauză.

Tarabostes are intrarea pe colţ, iar surprizele te întâmpină imediat după ce i-ai călcat pragul. Ospătarii foarte amabili te iau în primire chiar de la uşă, pentru a te conduce la masă, asta şi pentru că trebuie să aibă grijă să nu te împiedici cumva pe scările de acces către subsol, lucru de care eşti avertizat în prealabil şi de către un afiş pe care scrie clar şi citeţ: „ATENŢIE LA SCĂRI!". Pe care, spun drept, nici nu l-am văzut, privirea fiindu-mi atrasă de un manechin din plastic, în mărime naturală, care, îmbrăcat fiind în costum naţional românesc, părea a face serviciile de „hostess" lângă o imensă blană de urs care ocupa tot peretele de deasupra scărilor. Dar ăsta era doar începutul „bizareriilor". După ce am supravieţuit să spun povestea coborârii pe treptele pe care, cu siguranţă, mulţi meseni şi-au testat oasele, am ajuns în inima restaurantului. Dacă vă plac călătoriile în timp, dacă nu aţi mai fost demult sau niciodată la ţară, la bunici sau străbunici, vă recomand cu căldură o incursiune în restaurantul Tarabostes. Localul este un puţin cam întunecos din cauza amplasării la subsol, dar asta îi scoate în evidenţă aspectul arhaic. Iluminatul este asigurat de câteva torţe, cu bec în loc de flacără, iar pe pereţi puteţi vedea atârnate de la blanuri de animale, la carpete şi covoraşe lucrate manual, costume naţionale şi farfurii din lut ars. În timp ce aşteptam să mi se aducă primul meniu, am observat un pui de căprioară împăiat, pe care l-am botezat spontan „Bambi", şi care părea că veghează asupra clienţilor cu ochii lui blânzi, din plastic sau sticlă. În spatele lui „Bambi", am văzut un craniu de animal, destul de mare, a cărui provenienţă nu am reuşit să o identific. E bine de ştiut că dacii erau un popor de vânători neînfricaţi; probabil asta a fost ideea pe care cei de la Tarabostes au mers atunci când au decorat restaurantul. Dacă le-a reuşit sau nu, e o problemă de gust personal. Şi dacă tot am adus vorba de gust, pot să spun că mâncarea este foarte gustoasă şi ieftină. Cu 20 de lei am mâncat o ciorbă de văcuţă, cu ardeiul iute inclus în preţ, un piure de cartofi cu piept de pui la grătar - pentru care voi mai reveni la Tarabostes, cu siguranţă - şi la desert câteva cornuleţe şi câte o jumătate de felie de cozonac şi chec. În preţ sunt incluse şi trei felii de pâine. Nu trebuie să omit faptul că la Tarabostes se ascultă numai muzică românească lăutărească sau populară, lucru care îi poate deranja pe clienţii mai tineri, dar care te deconectează cu uşurinţă de la stresul modernismului hipertehnologizat în care ne-am obişnuit să trăim.

Restaurantul Tarabostes ar fi primit mai mult de 3 stele dacă ar fi eliberat şi bon fiscal, motivul invocat fiind: „Nu avem casa de marcat fiscalizată".

Restaurant Tarabostes funcţionează pe societatea SC Chivu SRL, în care sunt asociaţi Nicolae Chivu şi Cerasela Miron, fostul purtător de cuvânt al Poliţiei Transporturi, şi este administrată la ora actuală de către Maria Dulamă. Societatea are ca sediu principal Casa Prahova din Satul de Vacanţă.