Calea calugariei

"Cu luare-aminte raspundeti-ne noua, la cele ce va intrebam: de ce ati venit fratilor cazand la Sfantul Altar si la aceasta Sfanta Insotire? De buna voie si din cugetele voastre va apropiati catre Domnul? Veti petrece in manastire si in pustnicie pana la ceasul din urma voastra cu evlavie?" Acestea au fost doar cateva din intrebarile la care au trebuit sa raspunda, duminica trecuta, fratii Eugen si Ionut, la ceremonia de trecere in ale calugariei, in fata Inalt Prea Sfintitului Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.

Imbracati in straie albe, fratii Eugen si Ionut au inceput ziua in care au trecut la calugarie prin participarea la Sfanta Liturghie. Duminica aleasa pentru a lua acest drum, cea de-a patra a Postului Mare, este una speciala in traditia ortodoxa, fiind dedicata Sfantului Ioan Scararul, cel care a ramas in constiinta credinciosilor ca un mare sfant sihastru. El este cunoscut mai ales datorita scrierilor sale pline de intelepciune, cea mai cunoscuta fiind "Scara", in care sfantul explica evolutia noastra spirituala printr-o scara pe care urcam si coboram. Alcatuita din 30 de trepte (capitole), scrierea sa este sinteza cea mai desavarsita a literaturii ascetice. Fratilor le este incercata credinta Calauziti spre aceasta aleasa viata spirituala de catre doi calugari imbunatatiti, numiti nasi duhovnicesti, monahii aspiranti si-au inceput drumul in aceasta etapa a desavarsirii spirituale, plina de incercari, printr-o calatorie preinchipuita si plina de simboluri. De la usile Catedralei Arhiepiscopale, pana la cele imparatesti, fratii Eugen si Ionut au parcurs drumul in genunchi, desculti, alaturi de calauzele spirituale, alese din ordinul monahal. Cei doi au ajuns in fata Sfantului Altar, cu trupul intins pe pardoseala manastirii si bratele in forma de cruce. Imbracati in camasi albe, lungi, cu privirea in pamant, emotionati, viitorii calugari au fost intampinati de IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Inaltul ierarh a inceput slujba de calugarie cu o arhiereasca binecuvantare, apoi barbatilor le-a fost incercata credinta si hotararea, inainte de a face legamantul. "Cu luare-aminte raspundeti-ne noua, la cele ce va intrebam. De ce ati venit fratilor cazand la Sfantul Altar si la aceasta Sfanta Insotire? De buna voie si din cugetele voastre va apropiati catre Domnul? Veti petrece in manastire si in pustnicie pana la ceasul din urma voastra cu evlavie? Va veti pazi pe voi insiva in feciorie, in intreaga intelepciune, in cucernicie? Veti pazi pana la moarte ascultarea catre mai marii vostri si catre fratii vostri intru Hristos? Veti rabda toate supararile si stramtorarile vietii celei monahicesti intru imparatia cerurilor?", i-a cercetat chiriarhul. La care, cei doi au raspuns invariabil: "Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, Inalt Prea Sfintite Stapane", sau "Asa sa ne-ajute Dumnezeu, Inalt Prea Sfintite Stapane". "Vedeti, fiilor, ce fel de fagaduinte dati stapanului Hristos. Pentru ca sfintii ingeri sunt de fata in chip nevazut, scriind aceasta marturisire a voastra care va va fi ceruta la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Asadar, va povatuiesc pe voi la viata cea mai desavarsita, dupa cum s-a aratat a fi viata Domnului si invatati-va cele ce se cuvine voua sa le primiti si cele de care se cade a fugi", i-a mai povatuit arhiepiscopul. Au lasat totul, ca sa urmeze lui Hristos La finalul slujbei, viitorii calugari au depus votul, jurand ca vor duce o viata religios-ascetica si ca vor respecta cu strictete valorile moral-religioase ale monahismului ortodox, traind intr-o comunitate manastireasca, in deplina ascultare si nevointa fata de mai marii lor. Slujba calugariei consta intr-o inlantuire de cantari bisericesti si psalmi ai Vechiului Testament, iar ca idee centrala, se afla juramantul pretendentilor la viata monahala fata de fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Votul viitorilor monahi consta in lepadari de sine, in raspunsuri pe care le dau in fata multimii si a ierarhului la interogarile si incercarile sacramentale puse de acesta. Caci spun Evangheliile: "Cine nu ia crucea si nu-Mi urmeaza si nu lasa tata si mama si sot ori sotie, acela nu Ma iubeste". De fapt, fratii Ionut si Eugen stiau ce ii asteapta, mai ales ca vor "petrece in manastire si in pustnicie pana la cea din urma suflare". Calugarii Epictet si Ioanichie Sirul de intrebari si raspunsuri este facut "cu rostul de a demonstra ca pretendentii pot sta in fata lui Dumnezeu, intr-o manastire, intr-un loc al implinirilor, al stradaniilor pentru implinire, dar si pentru ca implinirea nu vine de la sine, vine printr-o stradanie". Orice calugar trebuie sa-si urmareasca imbunatatirea sufleteasca si sa ajunga la starea de linistire. Toate acestea constituie principii al manastirii, legate de inceputurile calugariei. Pe parcursul slujbei se spune: "foarte bine, ti-ai ales viata calugareasca, foarte bine, ai ales lucru bun, numai sa stii si sa tii minte ca lucrurile acestea bune nu vin de la sine, ci vin prin osteneala, vin prin osteneala de a te depasi pe tine insuti, vin prin osteneala de a face ceea ce n-ai face din firea patimasa, vin prin osteneala de a inlatura raul si de a implini binele". Dupa dialogul dintre arhiepiscop si aspirantii intru calugarie, Teodosie a incheiat cu urmatoarele cuvinte: "fratii nostri Epictet si Ioanichie, monahii, se acopera cu coiful nadejdii si al mantuirii, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Fratii nostri iau mantia Logodirea marelui si ingerescului chip spre imbracaminte de nestricaciune si de curatire. Fratii nostri au luat Logodirea marelui si ingerescului chip. Fratii nostri primesc sabia duhului care este cuvantul lui Dumnezeu spre rugaciunea catre Mantuitorul Hristos". Trebuie facuta precizarea ca numele de calugar poate fi ales de aspirant, de arhiereul locului sau de apropiatii celui care porneste pe acest drum. La finalul ceremonialului, vladica s-a adresat celor prezenti: "acum iubiti credinciosi, intai noi slujitorii vom trece pe la cei doi monahi, sa-i intrebam pe fiecare cum se numesc". Fiecare a raspuns cum se numeste, iar slujitorii bisericii i-au povatuit: "Sa te mantuiesti in Domnul, sa te rogi si pentru mine". Iar ei au raspuns din nou: "datori suntem sa ne rugam, sa ne rugam unii pentru altii". Ultimele si cele mai emotionante momente au fost cele in care IPS Teodosie le-a taiat cu foarfecele cate o suvita de par, ceea ce inseamna ca au fost tunsi in monahism. A urmat schimbarea imbracamintei albe cu cea cernita, dupa care li s-a dat spre cinstire braul, potcapul, crucea de lemn si Sfanta Evanghelie. La acest moment, ceremonialul a luat sfarsit: fratii Eugen si Ionut au devenit calugarii Epictet si Ioanichie. Tunderea in monahism Potrivit Regulamentului pentru organizarea vietii monahale si functionarea administrativa si disciplinara a manastirilor, "daca in timpul ispitirii canonice, candidatul da dovada de suficienta pregatire si chemare pentru monahism si daca si-a insusit temeinic cunostintele pravilelor calugaresti si, mai ales, Regulile Sfantului Vasile cel Mare, daca dovedeste ca-si da seama de rostul calugariei si numai daca a implinit varsta de 21 de ani, avand consimtamantul scris al duhovnicului si recomandarea Consiliului Duhovnicesc si a staretului, Chiriarhul aproba tunderea in monahism". De asemenea, "tunderea in monahism nu este ingaduit a se face decat numai in manastire (schit), de catre Chiriarh sau delegatul sau din cinul monahal, adica in manastiri de calugari, daca este frate, si manastiri de calugarite, daca este sora, si dupa regulile stabilite". Primirea in viata monahala Potrivit Regulamentului, pentru a ajunge in manastire, un aspirant are nevoie de o cerere scrisa insotita de o serie de acte, dupa cum urmeaza: certificatul de nastere, certificatul de botez, actul de studii, cazierul judiciar, certificatul de stare civila, din care sa se constate ca nu are niciuna din obligatiile familiale prevazute de Codul familiei, recomandarea preotului paroh, act privind stagiul militar si declaratia ca renunta la averea sa, donand-o rudelor sau manastirii, fisa medicala privind starea sanatatii fizice si psihice. Varsta minima pentru primirea in manastire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul scris al parintilor sau tutorilor). La primirea in manastire, staretul va avea in vedere cercetarea amanuntita a noului venit: scopul venirii (vocatie, deceptie, interese personale), starea fizica si psihica, temperament, caracter, aptitudini, cunostinte religioase, formare spirituala, hotarare, impedimente. Dupa cercetarea actelor de mai sus, staretul incredinteaza pe noul venit unui calugar (consiliere) din Consiliul Duhovnicesc si-l aseaza in ascultarile manastirii pentru incepatori.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}