Chisinau, sub asediul limbii ruse

Oare Romania stie? Si daca ar sti are ce face?

Muzeul de istorie si arheologie a Republicii Moldova si Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea de stat Chisinau au organizat, in perioada 11-13 mai a.c., simpozionul national intitulat "Presa scrie istoria", datorat implinirii a 100 ani de presa romaneasca in tinutul de peste Prut. Din Romania au fost invitati universitari din Bucuresti, Cluj, Iasi si Constanta.Sectia de jurnalism a Facultatii de Litere din Universitatea Ovidius, prezenta la mai toate manifestarile de gen din tara, a fost reprezentata de autoarea randurilor de mai jos. Comunicarea prezentata in fata unui public numeros format din ziaristi, cadre universitare, muzeografi, istorici, studenti s-a numit "Basarabia in constiinta Dobrogei. Marturii in presa vremii". Un studiu istoric care aduna din risipitele publicatii aparute in provincia pontica, in perioada 1880-1944, informatii despre Basarabia-sora. O laborioasa cercetare istorica, cu pretentia ca abia acum se incropeste o bibliografie pe aceasta tema.Impovarata imi este inima acum, dupa ce m-am intors din tara mea de dincolo de Prut, lasand in gara Chisinaului un grup de prieteni cu care am cantat la despartire "Multi ani traiasca!" Daruiam astfel, la plecare, din glasurile noastre unite nu doar celor ce ne auzeau, ci insasi Basarabiei intregi, urarea de ani multi, frumosi si romanesti.Invitatia de a participa la simpozionul national "Presa scrie istoria", prilejuit de centenarul primului ziar in limba romana, Basarabia, ne-a fost lansata inca din toamna de catre colegii nostri de la Facultatea de jurnalism din Chisinau. Tentatie foarte mare, onoranta invitatia, placut travaliu de a aduna informatii si a redacta o comunicare bazata pe un studiu inca neprelucrat vreodata in bibliotecile locale. Tema propusa: "Basarabia in constiinta Dobrogei. Marturii din presa vremii".Cu 15 ani inainte, in euforia anilor liberi de inceput, ca membri fondatori ai renascutei asociatii Pro Basarabia si Bucovina, filiala Constanta, ne avantasem cu tot elanul sa cladim nu doar poduri de flori, ci si biblioteci de carte romaneasca in cateva sate risipite in jurul Chisinaului. Fascinanta forta de seductie cu care anima micul si eterogenul grup probasarabean Eugenia Dragos, o brava intelectuala a carei inima bate navalnic pentru ai sai, ne-a determinat la actiuni de anvergura la care s-au lasat antrenate si autoritatile locale. Astfel au fost facute mai multe transporturi cu ajutoare, in special carti, dar mai ales copiii moldoveni veniti sa invete mai bine romaneste la Constanta au capatat parinti adoptivi care le purtau de grija incurajandu-i sa fie cei mai buni. Incet-incet, lucrurile s-au stricat in propriu stil romanesc: puseuri de orgolii, alunecari spre politica, conflicte de interese personale si o mare parte din membrii asociatiei s-au retras, altii, necunoscuti, luand locul primilor. Nu stiu astazi daca mai functioneaza asociatia, dar presa nu mai preia ca atunci, in anii 90-94, mesajele ei pentru a le transfera in comunitatea locala si a determina astfel atitudini si gesturi de cunoastere si sustinere. Si tocmai de acest lucru este nevoie acuta acum, cand in Moldova noastra de peste Prut se petrec lucruri grave, deosebit de periculoase pentru romanitatea locului.O adevarata capitala europeanaChisinaul ramane unul dintre cele mai frumoase orase romanesti. Fara nici o exagerare, asezarea are o infatisare adevarat europeana, de eleganta tinuta arhitecturala, cu o vegetatie abundenta care se revarsa peste strazile largi, bine intretinute, de o curatenie exemplara. Centrul orasului nu este cu nimic mai prejos decat cel al oricarei mari capitale, depasind cu mult micul Paris bucurestean. Constructiile noi nu distoneaza cu vechiul bine intretinut, regulile arhitectonice au ramas bine respectate, iar parcurile si copacii seculari - de care nu a indraznit nici un primar sa se atinga - dau dimensiunea civilizatiei celor aproape 760 mii de locuitori ai capitalei. In fiecare zi, perechi de tineri care se pregatesc sa-si lege destinele, isi cheama alaiurile de nunta ca pentru un tainic juramant la statuia voievodului Stefan cel Mare si Sfant, simbolul de neam al oricarui basarabean. Ii daruiesc cosuri cu flori, se fotografiaza alaturi. Este mai, luna casatoriilor din dragoste, si in aceste putine zile petrecute la Chisinau am intalnit nenumarate alaiuri de nunta, cu miri si mirese aievea scoase din cartile de povesti. Si oricat de mari ar fi casele de moda la care se imbraca cei din prima linie a spectacolului nuptial, ceremonialul se deruleaza traditional, respectandu-se cu sfintenie multe din obiceiurile pastrate in lada de zestre a bunicilor.Cartierele sunt aidoma ca pe la noi, cele vechi pline de carii, cu blocuri muncitoresti scorojite, dar si noi cvartaluri numai din vile, potentatii timpului nemaisuportand sa locuiasca alaturi de oamenii de rand. Doar ca noile cartiere sunt sistematizate si respecta o linie arhitecturala impusa de Primarie.Chisinaul devenise in perioada interbelica unul din marile centre urbane ale Romaniei intregite, cu o intensa viata culturala si economica, cu o inchegata comunitate academica. Odiosul pact Ribbentrop-Molotov care ne reaseaza pe harta pofticiosilor potentati ai Europei rapeste din nou Romaniei manoasa Basarabie si o inglobeaza marelui imperiu comunist sub numele de RSS Moldoveneasca, impunand legea, ideologia si stilul de viata sovietic. Pe cei mai buni fii basarabeni i-a trimis pe drumul fara intoarcere al Siberiei sau i-a executat caineste, atrocitatile sistemului impunand nu doar teroare si moarte, ci si o desnationalizare fortata prin repopularea provinciei romanesti cu rusi si ucraineni. Timp de 20 ani, orasul Chisinau este interzis vizitarii de catre turistii straini, iar pana in anii 1980 era nevoie de nenumarate explicatii si vize pentru a patrunde in citadela recladita de sovietici preocupati doar sa stearga semnele romanismului de sorginte latina.Rezistenta romaneascaDar oamenii au rezistat. Au facut zid in jurul celor mai curajoase voci si au crezut. Nimeni nu le-a putut zdruncina vreodata credinta ca ei sunt romani si apartin intru totul culturii si civilizatiei romanesti.La sfarsitul anilor 80, Chisinaul devine locul celor mai puternice valuri de actiuni protestatare antisovietice, anticomuniste si pentru apararea demnitatii si culturii nationale. La 31 august 1989, limba latina revine oficial acasa, apoi, la 27 august 1991, este proclamata independenta de stat a Republicii Moldova.Repunerea statuii lui Stefan cel Mare si Sfant la intrarea in parcul orasului, la 31 august 1991, este unul din primele simboluri recastigate de romanii basarabeni dupa o batalie surda si lunga. Monumentul fusese ridicat in 1928 si este opera sculptorului Alexandru Plamadeala, apoi, la debutul razboiului, monumentul este evacuat la Vaslui, readus doi ani mai tarziu acasa. La 20 august 1944, monumentul este evacuat pentru a doua oara la Craiova. Readus la Chisinau, i se schimba de doua ori locul cu intentia de a fi mascat de vegetatia parcului.Astazi, statuia este asezata in locul ce i se cuvine, cu o larga deschidere spre piata mare a orasului.Libertatea de a vorbi romanesteDin inaltimea soclului sau, Stefan cel Mare si Sfant deschide drumul oamenilor spre inima parcului, pe aleea unde vesnicesc clasicii culturii romane. Ansamblul monumental a fost gandit in anii 1930 de catre sculptorul Alexandru Plamadeala, dar este inaugurat abia in 1957 si cuprindea la inceput 12 busturi: Dimitrie Cantemir, N.Milescu Spatarul, Gh.Asachi, C.Stamati, Al. Donici, Al. Hasdeu, Al. Hajdau, V. Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo si, fata in fata, la capatul aleii, inspre o splendida fantana arteziana, cei doi mari prieteni, Mihai Eminescu si Ion Creanga.De aici a inceput marea Victorie a Limbii noastre cea Romane. La 15 ianuarie 1988, ziua de nastere a lui Mihai Eminescu, pe un ger naprasnic, Anatol Selaru si membrii cenaclului "Alexei Mateevici" au strans in jurul lor mai multi ascultatori si au inceput sa recite. Doina, Scrisoarea l, Scrisoarea lll, alte si alte poezii nemuritoare, pana atunci interzise. Oamenii se opreau si ascultau, apoi inganau si ei cuvintele, vorbele cresteau in intensitate, grupurile recitau, molipsindu-se unul de la altul. Miscarea de la bustul lui Eminescu inspre piata mare a Parlamentului, aflat la cativa pasi, de altfel, s-a facut firesc si peste putin spatiul extrem de larg s-a ocupat de trecatori pasnici, care nu faceau altceva decat sa recite poezii. Cei care veneau si vedeau despre ce este vorba isi chemau prietenii, rudele, vecinii, piata trebuia sa fie plina de trupuri, sa nu lase loc altora sa patrunda.Asa s-a castigat Libertatea de a vorbi liber si public romaneste. De a schimba alfabetul chirilic cu cel latin. Cu flori, cu poezii, cu multe cantece patriotice. Cu Grigore Vieru, cu Leonida Lari, cu Olga Ciolacu, cu Nicolae Dabija... Cu multi, foarte multi ca ei.Astazi, pe Aleea clasicilor s-au mai adunat sa stea alaturi Alexei Mateevici, Constantin Stere, Lucian Blaga, Mircea Eliade, George Cosbuc, Tudor Arghezi, George Calinescu. Aleea si pavilionul Melancolie, de langa bustul lui Mihai Eminescu, este locul unde tinerii pun flori in fiecare zi si recita poezii. Oricine trece pe alee si vrea sa spuna celorlalti versuri, o face fara a cadea in desuetudine, ci pur si simplu pentru ca acolo, oricine se simte cu adevarat roman, acasa la el.Dupa 15 ani, biruinta se transforma in foame Filip Teodorescu este ambasadorul Romaniei in Republica Moldova. A venit la simpozionul organizat de Muzeul national de istorie si arheologie a Moldovei si de Facultatea de jurnalism si stiinte ale comunicarii din Universitatea de stat a Moldovei. A avut o interventie bine structurata si argumentata despre rolul presei in timpurile de fata. Apoi, pe noi, cei veniti in ospetie, ne-a invitat la ambasada pentru o ora de discutii. Parea sincer si plenar ingrijorat de ceea ce vede si aude zi de zi si de ce ar fi necesar de facut in regim de maxima urgenta. I-am lansat, impreuna cu conf.univ.dr. Marian Petcu de la Facultatea de jurnalism a Universitatii Bucuresti, cateva sugestii pe care le voi transcrie in finalul acestor insemnari.Despre el oamenii locului au o buna parere pentru ca il simt preocupat sa salveze ceva din situatia dramatica de astazi, vizibila la tot pasul. Evident cu mijloacele putine pe care le are un ambasador legat cu toate firele de conjuncturi politice, de strategii nationale etc. E greu de explicat celor ce nu au ochi de vazut si inima de simtit ce se petrece intr-adevar astazi cu romanii din Moldova. Despre modul grosolan si direct in care se insinueaza comunismul bolsevic in constiinta populara si in administratia publica. Exemplele vin la tot pasul.Abundenta firmelor si afiselor scrise in limba rusa il impiedica pe nestiutor sa ghiceasca despre ce este vorba. Daca, bunaoara, teatrul Satiricus "I.L.Caragiale" isi anunta spectacolul "Inainte si dupa fuga" in regia lui Sandu Grecu in cea mai curata limba romana, teatrul Puskin isi etaleaza programarea stagiunii numai in rusa, cu toate ca spectacolele sunt sustinute de actori locali, pentru o populatie autohtona, majoritar romaneasca.Implementarea limbii ruse genereaza miscari de protestProcesul de reintroducere a limbii ruse in administratie si constiinta oamenilor este tot mai agresiv, incurajat si sustinut vizibil de conducerea de astazi a republicii. Cel mai recent exemplu este incidentul de la Liceul Gheorghe Asachi, in care directorul si-a permis sa schimbe inscrisul din frontispiciul scolii din "romano-franceza" in "moldo-franceza". Cei patru liceeni curajosi care au dat jos pancarta au fost chemati la politie si li s-a facut dosar penal. De peste doua saptamani, peste 3000 de colegi ai lor protesteaza si lor li s-a alaturat intreg corpul profesoral. Lupta pe fata, dusa din convingere si credinta ca odata recastigate niste drepturi, nimeni nu poate sa le mai piarda. Am cunoscut-o pe una dintre elevele liceului, Silvia Negri, care ne-a spus raspicat ca ei, elevii scolii, nu vor renunta, ei merg pana la capat. Nimeni nu le va sta in cale, orice s-ar intampla. Au strans bani, au tocmit un avocat, merg la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, oriunde trebuie. Vor chema alaturi de ei si pe altii, care vor afla astfel ce se intampla la Chisinau.In aceste zile, o noua marca de napolitane produse de firma moldoveneasca Bucuria se... bucura de o promovare agresiva prin tot orasul: panouri uriase din care zambesc copii cu cravata rosie la gat salutand noul produs dulce. Soimii patriei redivivus!Istoria romanilor, in viziunea guvernantilor de acum trebuie rescrisa, au decretat diriguitorii invatamantului preuniversitar, caci ea, istoria romanilor, submineaza temeliile statului si trateaza cu lipsa de respect etniile conlocuitoare. In paralel, din anul trecut, un experiment numit Istorie integrata se preda in cateva sute de scoli de invatamant, demonstrand ca si multi profesori au acceptat, cu voie sau poate fara voie, sa schimbe programa si sa transmita elevilor lor neadevaruri ori omisiuni... istorice.Alaturi de aceasta barbarie, Colegiul Ministerului Educatiei, Tineretului si Sportului a aprobat la inceputul lunii mai Planul de invatamant pentru anul scolar 2006-2007 care prevede, printre altele, reducerea cu aproape 20 la suta a numarului de ore la limba romana. Si ce este mai grav, ca votandu-se aceasta aberatie, scrie ziarul Timpul, un singur membru al Colegiului s-a opus, si acesta a fost rectorul Universitatii de stat din Moldova.Blocajul economicIn acest timp, o alta brutala lovitura: vinurile moldovenesti si georgiene sunt interzise la comercializare in Rusia. Blocajul economic apare din toate partile. Dur, necrutator, lasand fara puteri firava industrie autohtona. Pe campurile manoase din imprejurimile marelui oras viile- altadata faima regiunii, au inceput sa fie napadite de buruieni.Republica Moldova se situeaza pe un penultim loc in ce priveste starea de saracie - salariul minim pe economie nu atinge 30 euro pe luna, in timp ce preturile sunt ca la noi si uneori mai mari. Cat de greu o duc oamenii de rand se vede de la o posta, desi la Chisinau nu am intalnit nici cersetori, nici maidanezi, nici gunoaie la tot pasul.Se pare ca tocmai din cauza saraciei unii incep sa se reorienteze si sa intre iar in serviciul comunismului. Sa-si aduca din nou aminte de limba rusa si sa nu mai vrea sa vorbeasca altfel.Biserica de la Moscova este tot mai puternica la Chisinau. Ea construieste palate in loc de manastiri si biserici in arhitectura traditionala, reimpartindu-l pe Dumnezeu pe altarul ideologiei si al pervertitilor prelati. La manastirea Hancu, aflata la doar 40 km de Chisinau, capii bisericii moscovite si-au construit un hotel de un lux comparabil cu al marilor firme multinationale. La care trudesc supuse maicutele basarabene, impietrite de neputinte.Mai mult, tot in biserica nu mai ai dreptul sa dai pomelnice, sa cumperi lumanari sau sa iti ingropi mortii decat la tarife prohibitive. O alta usa ce se inchide pentru cei saraci si multi.Oare Traian Basescu se mai gandeste la noi?Intrebarea am citit-o intr-o recenta editie a ziarului Timpul, creat si condus de virulentul jurnalist Constantin Tanase. Prin glasul lui, publicatia a devenit una dintre cele mai incomode pentru noua guvernare de la Chisinau. Si o alta retorica formulata de un editorialist de la aceeasi publicatie: Cum credeti: Ce-ar face Hristos de-ar veni la Chisinau? Ar lupta pentru apararea idealurilor nationale si ar face un demers la CEDO sau s-ar face comunist? Pentru care mitropolie ar opta?Este greu de crezut, dar Romania a devenit foarte indiferenta la suferintele surorii ei. Sau doar neputincioasa. Nu luam in seama penibilul vamesilor care te intreaba la poarta de la Nicolina daca ai invitatie sa mergi "dincolo" si cati bani in buzunar, nici faptul ca nu se gaseste absolut nici un ziar romanesc in chioscurile de difuzare, ca s-a redus spatiul de emisie pentru televiziune, ca sa nu mai vorbim de ora penibila de programare, ca nu exista carti in limba romana, in special dictionare si manuale, ca oamenii se simt parasiti, abandonati. Vin in schimb tot mai multi, tot mai des, investitori, misionari si turisti din Transnistria sau Moscova.Poate ca este imperios necesar ca marile redactii romanesti sa-si trimita reporteri la Chisinau, sa vada, sa se documenteze, sa simta realitatea, sa aiba o atitudine. Clubul Roman de Presa si Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania ar trebui sa gaseasca solutii ca macar retururile publicatiilor sa fie transportate in colectii pentru bibliotecile si scolile din Republica Moldova.Sa se inlesneasca misionarismul academic pentru ca profesori din Romania sa apostoleasca in scoli si facultati de dincolo de Prut.Sa se deschida inimile si buzunarele pentru a interveni prompt si eficient in grelele probleme ale tinerilor absolventi de facultati romanesti care sunt refuzati sa lucreze acasa la ei.Dar despre toate acestea intr-un episod viitor.