Cititul, de la trend, la buget

 

Din cauza dezvoltării tehnologiilor din ultimii ani, dar şi a vieţii alerte pe care o ducem, timpul nostru de relaxare s-a împuţinat drastic. Împărţiţi între casă, serviciu, copii şi treburi gospodăreşti, ne găsim cu greu timp pentru relaxare, pentru citit, pentru îmbogăţire spirituală. Pe lângă timp, ne lipsesc deseori şi resursele financiare pentru a investi în calitate, în cultură, practic, în propriul nostru progres. Piaţa de carte a ultimilor ani în România observă un regres dramatic, chiar dacă titluri bune apar constant.
 
Statistici clare privitoare la businessul de carte din ţara noastră, la vânzările de carte, cu sau fără manualele şcolare, nu are nici măcar Institutul Naţional de Statistică. În schimb, fiecare editor are câte o cifră, bazată mai degrabă pe percepţii şi aprecieri subiective. Câte edituri vei întreba, atâtea cifre de vânzări vei obţine. Cele mai clare informaţii se vor obţine mereu din teren, direct de la oamenii ce reprezintă legătura dintre edituri şi cititor. Ei sunt barometrul de bază al statisticilor potrivit cărora piaţa de carte şi vânzările scad de la an la an, iar librăriile şi editurile sunt la limita supravieţuirii.
 
Cristi Zeciu, librarul Prăvăliei cu Cărţi, una dintre cele mai vechi librării ale Constanţei postcomuniste, şi Cristian Dobroş, librar al librăriei de nişă a Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni, ne-au vorbit despre publicul care le trece pragul zilnic, despre profilul cititorului de astăzi şi despre preferinţele editoriale ale generaţiei tinere.

Piaţa liberă, vânzări mici

În România se citeşte din ce în ce mai puţin. O creştere excelentă a pieţei cărţii a fost până în 1996, după care s-a stabilizat, iar din 2005, piaţa merge vertiginos în scădere. Motivele sunt variate, de la viaţa de zi cu zi, la plăcerile şi dorinţele care s-au schimbat, ceea ce se citeşte nu mai are nimic în comun cu ceea ce se citea înainte. Piaţa online a cărţii a crescut mult, în lipsa timpului şi banilor pentru achiziţionarea cărţilor, oamenii folosesc Internetul pentru a-şi lărgi orizontul. Însă liniştea, relaxarea şi bucuria pe care le simţi atunci când ţii o carte în mână, fie nouă, fie veche, nu se compară cu nimic.
 
Dacă în urmă cu 25 de ani, să citeşti o carte bună era o adevărată aventură şi doar oamenii înstăriţi puteau să-şi permită să investească în cărţi, pe care le împrumutau şi prietenilor, astăzi, avem acces liber la piaţa editorială, însă, de la an la an, numărul celor care îşi investesc acum resursele în această zonă este din ce în ce mai mic. Ele erau printre puţinele bucurii pe care le puteau avea, deşi îşi permiteau mult mai multe. Acum, mulţi dintre cei care-şi permit investesc puţin sau deloc în cultură, alte distracţii invadându-le timpul şi înghiţindu-le veniturile. Oferta de carte din România s-a orientat în ultimii ani către domenii uşoare, chiar populiste. Predomină cărţile scrise de vedetele cu rating TV sau de orice natură, cât mai expuse, lucrări motivaţionale, care te învaţă să construieşti o carieră fără să ai vreo competenţă profesională anume. Practic, în lipsa timpului şi a răbdării, în special, publicul caută, din ce în ce mai mult, cărţi subţiri, la propriu şi la figurat, cu costuri cât mai mici.
 
„La nivel naţional, librării care mai vând carte au mai rămas cam patru, restul fiind reţele de carte care supravieţuiesc datorită papetăriei. Se pare că s-a compensat mai mult pe online. Acolo au fost unii suficient de deştepţi încât să speculeze dorinţa oamenilor de a cumpăra carte. Oamenii nu-şi pun niciodată întrebarea de ce este ieftin. Ei cumpără cărţi ieftine doar pentru că sunt ieftine. Acest lucru se întâmplă în general, în piaţă. Criteriul referitor la calitatea serviciului la noi, în România, este foarte puţin folosit. În Occident, librăriile sunt înspăimântate de Amazon. La ei nu o să vezi reduceri mai mari de 10% şi asta în cazul cărţilor vechi de un an, doi, trei. Pe de o parte, pentru că există legi ce reglementează acest lucru, pe de altă parte, pentru că ei nu se bat în preţuri. Preţul este un criteriu primar. Cei mai evoluaţi se bat în calitatea serviciului şi în marketing“, spune Cristi Zeciu.

Nevoia de reglementări

Lipsa unei reglementări clare şi a unei instituţii care să monitorizeze cu precizie vânzarea de carte, şi nu numai, este tot mai des invocată de cei care se confruntă direct cu dificultăţile privind menţinerea pieţei cărţii la un nivel suportabil bidirecţional - de potenţialii cititori şi de librării/edituri.
 
„Am avut şi avem în continuare o piaţă sălbatică în ceea ce priveşte cartea, nu este reglementată legal. Şi acesta este unul dintre motivele pentru care şi preţul cărţilor la noi este cam mare. S-ar fi putut face o ajustare, pentru ca preţul să fie mai accesibil în condiţiile în care puterea de cumpărare a scăzut. Şi piaţa de carte ne reprezintă pe noi înşine, prin lipsa de organizare“, spune librarul Cristi Zeciu.

 
Un astfel de sistem, bine pus la punct în Occident, nu a fost încă implementat în România dintr-un simplu motiv: editorii şi distribuitorii nu au interes pentru un astfel de proiect care ar asigura transparenţa vânzărilor. Lipsa de interes este evidentă pentru că orgoliile, frustrările şi practicile neloiale sunt evidente. Şi nu se întrevede în viitorul apropiat vreun semn care să conducă la introducerea transparenţei în domeniul vânzărilor.
 
Existând o asemenea reglementare, dai şansa existenţei librăriilor, care sunt privite nu doar ca un magazin unde pur şi simplu se vând cărţi. Librăriile sunt un loc cu o puternică componentă socială. Oamenii interacţionează, vorbesc, află lucruri. „Când se creează un sistem care desfiinţează aceste lucruri, pur şi simplu desfiinţezi posibilitatea de a forma grupuri şi oameni care vor să facă asta. Astfel, se transmite o izolare a omului, ceea ce oricum se întâmplă din cauza gadgeturilor care ne-au invadat viaţa, îl convingi şi mai mult să nu iasă din casă, iar atunci când ies, prea multe opţiuni nu au“, ne spune librarul Prăvăliei cu Cărţi.
 
Cititul îţi aduce progrese evidente în ceea ce priveşte personalitatea, vocabularul, cunoştinţele asupra lumii atât de diverse în care trăim. Un om care citeşte este mai relaxat, mai vocal, iar oamenii din Occident care citesc mult, în detrimentul altor mijloace de relaxare, sunt evident oamenii cei mai deschişi, mai comunicativi, mai îndrăzneţi în a aborda un subiect în discuţie.

Ultimii în Europa la citit

Profilul cititorului de astăzi este greu de conturat. Sunt oameni din categorii sociale diverse care investesc în carte, iar deseori criteriul care ţine de buget face diferenţa. Și cel al promovării. Cărţile care sunt promovate, de orice natură ar fi ele, sunt mai solicitate, deci mai bine vândute. Acestea stârnesc interesul celor care mai au dorinţa de a citi. Sunt oameni care sunt pasionaţi de o anumită editură sau de un anumit autor. Dacă preţul ar fi mai mic, probabil şi oamenii ar avea un alt ritm şi s-ar citi mai mult. Ca medie pe cap de locuitor, suntem în coada Europei la acest capitol. În esenţă, nici nu mai contează când citeşti, atâta timp cât o faci, spune Cristi Zeciu.
 

Cât despre cărţile vechi ale literaturii, clasicii universali încă se mai citesc. Se editează mult şi deseori oamenilor le este greu să aleagă o carte, se raportează la ceea ce le recomandă cunoscuţii, mediul online sau, dacă au noroc să dea peste un librar vechi şi pasionat, acesta este în măsură să-i recomande cartea perfectă pentru gusturile sale. „Piaţa constănţeană este cea mai slabă carte din România, raportat la numărul de locuitori. Până şi Mangalia este peste noi, tot sub acelaşi criteriu. Tinerii până în 25 de ani sunt cei care citesc, o minoritate, uitându-ne la numărul locuitorilor. Sunt şi tineri care ar vrea să citească, însă şcoala nu îi lasă, pentru că nu au timp pentru asta, programa nu le mai permite acest lucru. Nu este vina copiilor că nu citesc. Ei sunt doar o reflectare exactă a societăţii în care trăim“, spune, trist, librarul care şi-a dedicat ultimii 26 de ani cărţilor.
 
În topul „Forbes“ 2014 pe România al celor mai bine vândute cărţi, apar două nume grele ale culturii române: istoricul Lucian Boia, cu titlul „Balcic. Micul paradis al României Mari“, şi istoricul Neagu Djuvara, cu „O scurtă istorie ilustrată a românilor“. Surprizele ierarhiei sunt tânăra scriitoare Irina Binder, cu romanul „Fluturi“, regizoarea Chris Simion - „Ce ne spunem când nu ne vorbim“, debutantul Adrian Teleşpan - „Cimitirul“ şi publiciştii Simona Tache şi Mihai Radu, cu volumul „Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut“, ale căror cărţi au beneficiat de campanii de promovare foarte eficiente. Și brandul vinde, iar acest lucru s-a văzut în încasările aduse de cartea „Pas cu pas“, a lui Klaus Iohannis.
 
Într-un alt top, în primele zece titluri scrise de autori români se regăsesc două vedete din domeniile televiziune şi muzică (Mihaela Rădulescu şi Tudor Chirilă), dar şi o personalitate a teatrului românesc, Dan Puric.

Cărţile religioase, în preferinţe

Se mai vinde bine cartea de copii-adolescenţi, care se citeşte cu uşurinţă. De asemenea, în top mai sunt cărţi ce urmăresc filme, seriale care suscită mai mult curiozitatea care există încă în rândul tinerilor şi nu numai. Cartea motivaţională este în continuare pe val, dar se vinde bine, în ultimul timp, şi cartea religioasă, pe care o cumpără o paletă foarte variată de persoane, din diverse categorii sociale - oameni de afaceri, oameni care lucrează în instituţii publice, oameni care vor să-şi lărgească viziunea asupra lumii.
 
De altfel, cartea religioasă cunoaşte, în această perioadă, o puternică ascensiune în topul preferinţelor cititorilor. Iar acest lucru este confirmat de librarul Fundaţiei Sfinţii Brâncoveni, Cristian Dobroş. Oamenii asociază apropierea de Dumnezeu cu lectura cărţilor celor care au propovăduit credinţa pe Pământ. De altfel, cunoscută de mulţi dintre cei care au ales un stil de viaţă cât mai aproape de natură, cu produse din fermă proprie, librăria Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni atrage zilnic cititori, din toate categoriile sociale, care-şi doresc să afle mai multe despre istorie şi religie. De altfel, librăria se înscrie într-o serie de activităţi culturale şi educative promovate de şcoala şi grădiniţa brâncovenească, ce susţine cultura autentic românească.
 
„Librăria noastră este într-o uşoară creştere, în comparaţie cu anul trecut. Aceasta este o dovadă că oamenii au început să citească cărţi de educaţie religioasă pentru că îşi doresc să-şi atingă scopul, acela de a-şi mântui sufletul“, spune librarul Cristian Dobroş. Cărţile care atrag atenţia cumpărătorului sunt cele  centrate pe familia creştină, precum „Viaţa de familie“, „Mânca-v-ar raiul“, „Despre rugăciune“ (Sfântul Paisie Aghioritul), „Despre armonia căsniciei“, „Chipul iubirii lui Hristos“ (părintele Arsenie Papacioc), „Soţul ideal, soţia ideală“ (părintele Nicolae Tănase), cărţile părintelui Ilie Cleopa sau ale părintelui Iustin Pârvu.

Arsenie Boca, în top

Datorită promovării din ultima perioadă, la mare căutare sunt cărţile din colecţia părintelui Arsenie Boca, cele referitoare la sfinţii închisorilor, despre care lumea a început să citească tot mai mult, cu evlavie, cărţile sfântului mai nou canonizat Aghioritul Ghionitul, dar şi cărţile de educaţie religioasă pentru copii.
 
Dacă în librăriile clasice, unde se pot găsi titluri din toate domeniile, preţul cărţilor îi descurajează deseori pe cumpărători, la librăria Fundaţiei Sfinţii Brâncoveni, costurile au rămas în limite decente, tocmai pentru că s-a dorit încurajarea cititorului de a apropia de lumea bisericească. „Adaosul nostru este minim sau inexistent, nu vorbim despre un beneficiu sau un câştig, ci pur şi simplu de o misiune de a ajunge la oameni informaţia, la fel cum sunt şi şcoala şi grădiniţa noastră. Avem oameni care vin şi-şi dau poate tot salariul pe cărţi, dar sunt şi oameni care au bani şi pur şi simplu merg mai departe. Cine este doritor să citească, să se apropie de Dumnezeu, să afle mai multe o va face“, spune librarul.
 
Tot cu aceeaşi misiune este deschisă şi biblioteca ce se află la ultimul etaj al ansamblului Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni. „Sunt oameni care vin la biblioteca noastră şi ne spun că le face plăcere să vină să citească o carte în care au încredere că promovează educaţia. Aici găsesc cărţi şi din afara ariei religioase, donate şi strânse din diferite locuri, inclusiv de la mănăstiri“, ne mai spune librarul.
 
Sursa: voceaconstantei.ro