Cu mielutele in Europa

Integrarea in Uniunea Europeana l-a prins pe Marin Vaduva, unul dintre batranii satului, ceva mai bogat. Sta pe ulita Izvor, pe care mai sunt vreo patru-cinci case.

Tocmai ii fatase oaia doi miei, negri amandoi. "Fetite", se mandreste nea Marin. "Dar m-or mai lasa astia sa le cresc dupa noile norme? Astea europene?", devine brusc grijuliu pentru soarta celor doua mielute gospodarul. "Lasa mai, ca esti mai liber acum", spune un altul care tocmai trecea pe langa noi in timp ce discutam. "Dar si pana acum eram liberi, pentru ca treceam in Bulgaria cand vroiam", se mai destainuieste mos Costica. Nea Marin putea sa plece de mult din Magura, la Negru Voda. A vrut socrul sau sa-i cumpere casa, dar el a refuzat. Acum ii pare rau. A fost tractorist o viata. A dus-o bine, nu ca acum. Fara buletin in BulgariaBatranii satului, de fapt toti sunt aici varstnici, isi amintesc cum, pana acum cativa ani, treceau fara nici un fel de probleme, dincolo, la bulgari. Dar si ei veneau la noi, si de cele mai multe ori la furat. Romanii furau de la bulgari si invers. Pana la granita este doar o aruncatura de bat. Cum vedeau ca pe aproape nu este nici un granicer, hop peste fasie. Si fara buletin, nu ca acum. Indreptau pamantul proaspat arat mereu si gata li se pierdea urma. Dar nici granicerii nu-si bateau capul cu ei. Stiau ca vor veni inapoi. Unde sa se duca? Magurenii se si cunosteau cu localnicii de dincolo. Uneori, chiar mai iesea si cate o bataie cu flacaii bulgari, carora nu prea le convenea ca veneau romanii la fetele lor. Acum, nu mai are cine s-o faca. Vremea lor a apus de mult, iar altii tineri nu mai vin din urma.