Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Locul magic de pe strada Karatzali (galerie foto)
Locul magic de pe strada Karatzali (galerie foto)
16 Sep, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
3005
Marime text
3005
Marime text
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă pe care Dumnezeu a putut să o dea vieţii unui om. Fără griji, fără probleme, doar joacă. Cu siguranţă aţi auzit, şi nu doar o singură dată, cum un copil, supărat şi nemulţumit dintr-un motiv mărunt, spune că abia aşteaptă să crească. Vine o zi când, ajungând adult, regretă că timpul a trecut atât de repede şi şi-ar dori să fie din nou copil. Apariţia puilor de om dau părinţilor şansa de a-şi retrăi clipele copilăriei, de a retrăi poveştile nemuritoare şi basmele spuse de străbunicii ori bunicii lor. Şansa cea mai mare, atât pentru părinţi, cât mai ales pentru copii, este existenţa teatrelor de păpuşi, un univers care lucrează pentru şi prin copii şi care se dedică total în a-i învăţa, a le arăta modele şi comportamente de urmat în viaţă, fie cea de copil, de adolescent şi, mai apoi, de adult. Norocul copiilor constănţeni, de aproape 60 de ani încoace, este Teatrul pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare“, cunoscut generic ca Teatrul de Păpuşi, aflat în zona peninsulară a bătrânului nostru Tomis, pe strada Aristide Karatzali nr. 16. Un loc magic, unde poveştile sunt însufleţite de marionetele mânuite dibaci de cei mai talentaţi actori ai acestui segment de artă.Chiar dacă arta, în ultimele decenii, a fost lăsată pe alte planuri, departe de cel secund, există oameni care, din iubire pentru meseria pe care au ales să o desfăşoare, din iubire pentru copii, dar şi pentru frumos, reuşesc să pună în scenă cele mai fermecătoare poveşti ale copilăriei. Lică Gherghilescu, managerul Teatrului „Căluţul de Mare“, un om blând, iubitor de copii, în slujba cărora şi-a dedicat cariera, reuşeşte, împreună cu echipa sa de actori, să aducă zâmbete pe chipurile inocente ale celor mici şi să le arate că lumea poate fi, în viitor, aşa cum ţi-o creezi tu, iar basmele chiar pot deveni realitate. „În clasa a 12-a, am luat premiul cel mare ca actor mânuitor şi urma să mă angajez, numai că am intrat la Institutul de Teatru Bucureşti şi nu s-a mai întâmplat asta. M-am întors în 1985 la Constanţa şi am urmat teatrul până în 2000, când am luat iniţiativa să înfiinţăm Teatrul de Păpuşi ca o instituţie de sine stătătoare din punct de vedere juridic“, ne povesteşte Lică Gherghilescu. „Acest lucru a venit de la sine, pentru că micii spectatori erau din ce în ce mai mulţi. De la an la an, numărul lor a crescut, iar în prezent, statisticile spun că peste 30.000 de mici spectatori vin să aplaude în fiecare weekend pe cei zece actori din spatele păpuşilor mânuitoare. Spectacolele sunt completate, la nevoie, de colaboratori, în cazul în care sunt şi deplasări în teritoriu“, spune cel care se ocupă de teatrul fericirii.
Salarii mici, satisfacţii mari
Chiar dacă micuţii sunt bombe de energie în primii ani de viaţă, atunci când intră în sala de spectacole, parcă acced într-o altă lume. Decorurile, muzica, liniştea dinaintea spectacolelor îi potolesc, aproape că îi hipnotizează. „Copiii se comportă natural şi acesta este lucrul cel mai lăudabil, lor nu trebuie să li se pună oprelişti. Ei ştiu că vin la teatru ca să se joace, să se distreze, nu să înveţe. Este mica păcăleală pe care le-o inducem şi în felul acesta reuşim să-i educăm, de la cei mai mici, până la cei mari. Lucrul acesta începe de când educatoarea şi învăţătoarea îi pregătesc să vină la spectacole, le spun când să nu vorbească tare, să nu facă gălăgie“, mai spune Lică Gherghilescu.Avem nevoie de poveştile cu tâlc pe care actorii le pun în scenă cu multă pasiune. Copiii sunt mai greu de captivat comparativ cu adulţii, iar asta înseamnă un efort suplimentar din partea actorului păpuşar, cu atât mai mult cu cât contactul lui cu publicul cel mai mic are loc prin intermediul păpuşilor. Cât despre a da mai departe arta mânuirii şi însufleţirii unei păpuşi, tinerii nu mai sunt atraşi prea mult de această meserie. „Tinerii vor să facă meserii din care să iasă bani într-un timp foarte scurt, sunt mai pragmatici, nu se mai ataşează, dovadă că au plecat mulţi tineri actori de la noi. Salariile sunt mici, dar cine a apucat să lucreze şi s-a îndrăgostit de această meserie greu pleacă. Când vezi sala plină şi copiii bucuroşi, realizezi că asta e tot ce contează“, spune managerul.
„Fiecare spectacol are morala lui“
Dacă nu ar exista poveştile, exemplele, eroii şi speranţa că se poate învinge răul, nu am putea trăi, spune Lică Gherghilescu. Cu atât mai mult cu cât copiii se identifică cu personajele, cu eroii pe care îi văd: „Noi suntem instituţia cu care copilul intră prima dată în contact. Suntem conştienţi de responsabilitatea pe care o avem ca educatori. Dacă îi formăm greşit, mai târziu cu greu îi vom readuce pe calea cea bună. Aici ei iau contact cu arta, ascultă muzică, văd culori, ascultă poveşti. Fiecare spectacol are morala lui. Sper ca cei care vor veni după noi să fie conştienţi că trebuie făcute sacrificii ca teatrul să nu dispară“, spune Lică Gherghilescu.Toate spectacolele sunt apreciate, dar în general basmele clasice îi prind pe copii foarte bine în mrejele lor, pentru că, deseori, acestea le sunt citite de părinţi, deci cunosc subiectele. Uneori, scenariile sunt modificate pe ici, pe colo, nu rămân în varianta clasică, tocmai pentru a-i atrage mai mult pe micii spectatori şi a face mai interesant spectacolul. „Avem spectacole pe care le rulăm periodic de când a luat fiinţă teatrul, din 2003. Spre exemplu, un spectacol de Aneta Forna Christu - cea mai mare artistă a teatrului de păpuşi de la noi -, «O călătorie cu surprize». Avem peste 25 de titluri pe care le reluăm într-un an. Spectacole precum «Cenuşăreasa», «Albă ca Zăpada», «Motanul Încălţat» le jucăm cu foarte mare succes la publicul mic“, ne mai spune actorul. Furori au făcut şi spectacole precum „Turandot“, „Aladin“, „Piatra din casă“, „Crăiasa Zăpezilor“, „Magia Circului“, „Sinbad Marinarul“, „Legendele Olimpului“, „Prinţul şi vrăjitoarea“, „Sânziana şi Pepelea“ sau „Pisica doldora de bani“. Iar lista continuă şi este lungă.
Alternativa live a jocurilor şi a filmelor de animaţie
Era digitală pe care o trăim acum pare să fie concurentul direct al actualului teatru pentru copii, însă managerul Lică Gherghilescu nu pare a fi de aceeaşi părere. Ba din contră, jocurile pe Internet, filmuleţele, filmele de animaţie pentru cei mici sunt doar o alternativă. „Noi trebuie să-i surprindem, să-i câştigăm cu mijloacele noastre. Se fac spectacole în 3D, eu nu sunt de acord cu acest tip de spectacole la teatrul de păpuşi, chiar nu vreau să intru în această zonă, aici trebuie să vină să vadă pe viu un spectacol cât mai natural, clasic, interactiv, fără efecte speciale. Pariul pe care l-am făcut se pare că l-am câştigat, pentru că părinţii sunt în continuare încântaţi de ceea ce am ales, iar copiii îşi doresc să vină aici. Sigur că integrăm şi noi mijloacele moderne, efecte, lasere, lumini, sunete. Este frumos să ai o combinaţie de actori - imagini, dar nu vreau să fie un spectacol precum un film. Avem zona noastră pe care putem să o explorăm în aşa fel încât să păstrăm relaţia cu actorul cât mai direct, cu spectacole interactive când este cazul“, explică directorului teatrului.Premieră transfrontalieră
Actorii Teatrului „Căluţul de Mare“ merg şi în deplasări externe, pentru spectacole sau festivaluri, în Croaţia, Bulgaria, Belgia, Franţa, Italia, Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria şi Republica Moldova, unde se bucură de un mare succes, obţinând 54 de premii. „Copiii sunt la fel peste tot. La Dobrich, Bulgaria, unde am fost cu spectacolul de 1 Iunie, am constatat că ei au o şcoală foarte bună de mânuire, la fel ca şi ruşii. La noi s-a pierdut în ultima vreme, şi acesta este şi rolul colaborărilor - încercăm să mai învăţăm din experienţa cu care ei vin“, a adăugat managerul.Colaborarea româno-bulgară a ajuns până la momentul în care, zilele acestea, se pregăteşte montarea piesei „O rază de soare“, după textul lui Alexandru Popescu. Scenariul este scris de regizorul Petrar Ivanov Petrov, directorul Teatrului din Dobrich, iar scenografia este realizată de Veseliev Ananiev Anev - ambii bulgari, oameni de renume în acest domeniu şi cu vastă experienţă în arta teatrală de gen. „Este prima colaborare şi, până acum, arată promiţător“, spune managerul teatrului constănţean. Povestea ce va atrage cu siguranţă publicul cel mai mic are în prim-plan un şoricel ce descoperă în beciul casei unde trăieşte o balerină de porţelan care plânge din cauză că nu mai este utilă. Şoricelul face tot posibilul să o binedispună, îi bandajează piciorul, iar acţiunea decurge într-o notă foarte frumoasă.
Cei doi, împreună cu echipa teatrului de la mare, profesionişti cu ani buni de activitate în spate, lucrează încă de la prima oră a dimineţii pentru ca premiera spectacolului să fie impecabilă şi gata la timp. „Atracţia în acest spectacol este ascunsă în textul spectacolului, dar noi ne ţinem de teatrul de păpuşi clasic, nu căutăm să ne exprimăm în forme noi, pentru că textul este atât de frumos, nu am citit niciodată un text mai frumos scris pentru teatrul de păpuşi! Totul este foarte curat, relaţiile dintre personaje, problemele care se discută sunt mereu actuale şi cred că mesajele ajung foarte uşor la copii astfel, decât în forma unui show. Spectacolul este mult mai educativ în forma lui pură“, ne spune Petrar Ivanov Petrov, profesionist al domeniului, cu 33 de ani de activitate.
Şi omul care a eliminat limitele dintre copilărie şi viaţa de adult şi şi-a creat o profesie din a realiza păpuşile - pionii principali ai teatrului -, scenograful bulgar Veseliev Ananiev Anev, spune că lumea pe care el o conturează este o lume a tuturor posibilităţilor. Scenograful este unul dintre cei mai solicitaţi şi mai talentaţi profesionişti din Bulgaria: a montat peste 130 de piese de teatru cu tot ceea ce ţine de un spectacol, păpuşi, decoruri, a lucrat pentru peste 30 de seriale de televiziune şi 14 filme, dar şi pentru teatrul dramatic.
Actorii constănţeni vor merge, în luna octombrie, la Dobrich, în Bulgaria, cu piesa „Cei trei purceluşi“, şi se intenţionează chiar realizarea unor spectacole cu echipe mixte de actori, pentru a schimba experienţe şi pentru a le oferi copiilor tot ceea ce este mai bun, pe scenă.
Stagiunea de toamnă s-a deschis pe 13 septembrie, cu unul dintre spectacolele cele mai solicitate şi de referinţă pentru copilăria micuţilor ce ne înconjoară, „Fata moşului şi fata babei“.
Sursa: Voceaconstantei.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
