Manastirea Lipnita, asezata pe drumul Sfantului Andrei

Atasamente: 1200337548.pdf

Aparuta pe taramurile crestinate de sfantul Apostol Andrei, Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Lipnita si-a gasit foarte bine locul in viata spirituala a fasiei de pamant dintre Dunare si Marea Neagra

Situat pe drumul ce leaga alte doua lacasuri sfinte, manastirile Sf. Andrei si Dervent, noul loc de rugaciune, denumit dupa Ioan Botezatorul, primul dascal al celui care a crestinat aceste meleaguri, a fost infiintat in noiembrie 2004. Stareta manastirii, maica Onufria spune ca al doilea ocrotitor al noului lacas este Sfantul Mucenic Dasie, martir dobrogean care a trait in secolele III-IV si "a fost rod vrednic al semintiei crestine aruncate in acest tinut de Sfantul Apostol Andrei". Astfel, noua manastire a fost menita inca de la inceputurile ei pentru "a fi o ofranda adusa sfintilor de la inceputurile timpurilor crestine, dar si o dovada pentru lumea in care traim ca ne-am nascut crestini si ca suntem datori sa pastram si sa transmitem mai departe, generatiilor viitoare, semintia crestina adusa aici de Sf. Apostol Andrei si pastrata cu atata jertfa de doua mii de ani", dupa cum mai spune stareta. Manastirea Lipnita s-a ridicat dintr-un grajd, donat de bucuresteanul Stelian Danciu. Acolo a fost amenajat, pentru cativa ani, paraclisul, dar si un corp de chilii pentru maicile adunate pe taramurile dobrogene. In luna octombrie a anului 2005 s-a pornit construirea casei monahale pe o bucata de pamant construita de primaria Lipnita. Piatra de temelie a paraclisului a fost pusa pe 29 august 2006, data la care au fost sfintite si cele doua clopote donate lacasului sfant de familia Simuloiu. Oamenii locului spun ca cel mai mare eveniment din viata micutei manastiri a avut loc in urma cu aproape doi ani, pe 6 iulie, cand Inalt Prea Sfintitul Ilarion, Mitropolit de Silistra, a vizitat lacasul si i-a daruit o particica din mana Sfantului Mucenic Dasie. Acum, se lucreaza atat la casa monahala cat si la paraclis.

Povestea mucenicului Dasius

Anul trecut, pe 29 august, la micuta manastire s-a tinut Sfanta Liturghie arhiereasca in cinstea praznicului Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatoare cu data fixa care aduce aminte de momentul tragic al taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul la cererea Irodiadei. Maicutele de la Lipnita povestesc ca Sfantul Mucenic Dasie a trait in secolele III-IV d.H. El a fost soldat in armata romana, in Legiunea XI Claudia care stationa la Dunare inca din secolul al II-lea. Numele sau, Dasius, are origine geto-daca si inseamna miel. Cuvantul s-a pastrat intr-o forma usor schimbata, "dasu", avand insa aceeasi semnificatie. De Saturnalii, sarbatoare pagana care se celebra in Imperiul Roman timp de sapte zile in fiecare an, la inceput in perioada 17-24 decembrie, apoi intre 1 si 8 ianuarie, in cinstea zeului timpului numit de romani Saturn, iar de greci Cronos. "In timpul Saturnaliilor, orice munca inceta. In amfiteatre aveau loc lupte intre gladiatori, spectacole de circ, curse de cai, iar pe strazi se desfasura dansul orgiilor saturnale. In aceste zile, moralitatea devenea un concept cu totul relativ, fiecare savarsind nelegiuirile pe care le dorea. Soldatii nu faceau exceptie de la aceasta distractie, ci dimpotriva. Era obiceiul sa aleaga prin tragere la sorti ca "rege al Saturnaliilor" pe unul dintre ei care, imbracat in hainele zeului Saturn si escortat de camarazii sai, putea petrece liber in public, implinindu-si orice dorinta si imitand pentru treizeci de zile excesele si desfraul zeului Saturn, spre hazul si desfatarea multimii", spun povestile din acea perioada. Sarbatoarea pagana a fost respinsa cu totul de adeptii crestinismului. Pe 17 noiembrie 304 rege al saturnaliilor a fost ales soldatul Dasie, care nu a acceptat rolul pe care-l primise, din cauza convingerilor sale crestine. "De ma voi ingriji de aceste treizeci de zile ale acestui desert si nerusinat obicei de cinstire a romanilor, pe care credinta crestina o dispretuieste si o opreste, ma dau pe mine insumi pieirii vesnice. Este mai bine pentru mine sa sufar putinele chinuri si munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar dupa moarte sa mostenesc viata cea vesnica impreuna cu toti sfintii", ar fi spus atunci Dasie. Asa ca, din dragoste pentru Hristos, Dasie a recunoscut in fata camarazilor ca este crestin.

Regele schingiuit

Acestia l-au incarcerat, iar a doua zi l-au dus pentru a fi judecat la pretoriul legatului roman, Bassus. Martirul a continuat sa-si sustina si sa-si proclame credinta, spunand ca "dupa stare, sunt soldat. Dupa numele cel ales sunt crestin, iar dupa cel pus de parintii mei ma numesc Dasius". Fiind obligat sa se inchine zeilor pagani, Dasie a refuzat. "Nu slujesc imparatului pamantesc, ci Imparatului celui ceresc si primesc darul Lui, traiesc din harul Lui si ma imbogatesc din negraita Lui iubire de oameni", si-a explicat el refuzul. Bassus, vazand indarjirea ostasului, i-a oferit un timp de gandire de doua ore, pentru a alege viata, insa Sfantul Dasius a replicat: "Ce nevoie este de un ragaz de doua ore? Ti-am aratat vointa si alegerea mea spunand: fa ceea ce voiesti, caci sunt crestin. Ii dispretuiesc si pe imparati si marirea lor si o privesc cu scarba, ca dupa despartirea din aceasta viata sa pot trai viata de dincolo!". Legiuitorul a poruncit atunci schingiuirea soldatului crestin, sperand ca astfel il va face sa se indeparteze de la credinta. "Pe cand neinfricatul ostas al Imparatului ceresc pasea cu curaj spre locul de executie, un oarecare slujitor mergea inaintea lui cu vasul de tamaiere, tot silindu-l sa aduca jertfa imparatilor. Atunci Sf. Dasie a luat cu mana sa vasele, a imprastiat tamaia din ele, a rasturnat la pamant idolii cei nelegiuiti ai paganilor si s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci a lui Hristos cu puterea careia a luptat impotriva tiranului, pastrand pana la sfarsit, cu pretul vietii, credinta in singurul Dumnezeu adevarat. I s-a taiat capul de catre calaul Anicet Ioan, la trei zile dupa alegerea sa ca rege al Saturnaliilor, intr-o zi de vineri, 20 noiembrie 304, la ora patru", spune legenda. Istoricii cred ca locul martiriului este Durostorum (Silistra), insa altii cred ca martirul si-a gasit sfarsitul la Axiopolis (Cernavoda). Moastele Sfantului Dasie au fost pastrate la Silistra pana in 579 cand, din cauza navalirii avarilor au fost mutate in Italia, la Ancona, unde se gasesc si in zilele noastre. Sfintele moaste ale fericitului mucenic al lui Hristos au fost pastrate la Durostorum pana in anul 579 cand, din cauza navalirii avarilor, au fost mutate la Ancona, in Italia, unde se pastreaza pana azi, in biserica Sfantul Cyriacus. Pe sarcofagul sau se gaseste inscriptia greceasca: "Aici zace Sfantul martir Dasios, adus din Durostor". In 2003, o parte din moastele Sfantului Dasie au fost readuse la Silistra.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}