Mirage, un restaurant cu nume predestinat (galerie foto+document)

Continuăm seria de incursiuni în restaurantele şi barurile de tip sezonier, iar astăzi vă voi prezenta o braserie-pizzerie din staţiunea Mamaia, pe numele ei Mirage. Restaurant Mirage te aşteaptă la intrarea în complexul Perla din staţiunea Mamaia, imediat după ce traversezi bulevardul, dinspre Satul de Vacanţă. De la distanţă, restaurantul arată ok, cu terasa împodobită cu flori şi cu aleea de acces înspre restaurant trecând prin mijlocul unei grădiniţe amenajate şi iluminate frumos. Pe terasa din faţa restaurantului se află mai multe mese din lemn, cu băncuţe, la adăpostul comunelor umbrele. Cu reclamă la bere, că doar este o braserie. Restaurant, şi pizzerie, după cum titrează firma luminoasă a restaurantului şi logo-ul din interiorul acestuia, pe care am descoperit cu surprindere şi 3 steluţe. Elemente de decor, după cum aveam să-mi dau seama în curând. Vremea nefiind prielnică pentru stat pe terasă, am ales să intrăm în interior, mă rog, în spaţiul delimitat de „pereţii" din PVC flexibil şi transparent. Şi aici găsim câteva mese cu băncuţe, prevăzute cu un soi de pernuţe detaşabile, pe care teoretic ar trebui să stai, nu să le foloseşti pe post de prosop după ce mănânci, cum probabil au făcut alţi clienţi în anii de dinainte. Da, am spus ani, pentru că pernele respective arată de parcă nu ar mai fi fost spălate de ani de zile.

Mă rog, astea sunt condiţiile, iar noi suntem doar musafiri, aşa că am luat un loc la masă şi am aşteptat să vină cineva să ne aducă un meniu. Am nimerit într-un moment prost, se pare, deranjând o picoliţă din pauza de ţigară, dar am primit meniul. Preţurile nu sunt mari, zona în care se află amplasat restaurantul cere de obicei preţuri mai piperate. Ciorbele costă 6-7 lei, o chiflă costă 60 de bani, un ardei 1,5 lei. O salată „Mirage", cu şniţel, salată verde, roşii, porumb şi un polonic de maioneză, costă 10 lei, toate salatele având acelaşi preţ. A trebuit să las paranoia la o parte şi să îmi fac curaj pentru a comanda. Am hotărât că o pizza, oricât ar fi de rea, nu e la fel de agresivă ca o ciorbă sau un alt fel de mâncare gătită. Aşa că am comandat o pizza Quattro Staggioni, la 16 lei, plus un sos picant, care nu este inclus în preţ şi costă 1,5 lei, iar de băut - un suc la sticlă de 500 ml, 5 lei.

După aproximativ 10-15 minute, a venit şi pizza. Sau mai bine zis, mirajul unei pizza, care, dacă din punct de vedere al aspectului ar fi primit nota 3 din 10, la capitolul gust ar fi obţinut un rezultat negativ, cu siguranţă. Pe scurt, nişte „chestii" pe care, cu un efort considerabil de imaginaţie, ai fi putut să le identifici drept felii de salam, care sincer să spun arătau ca şi cum ar fi fost recondiţionate după ce au fost folosite anterior la cel puţin alte 3 pizza, stăteau înfipte într-o baltă de caşcaval topit, având consistenţa undeva între gumă de mestecat şi cauciuc (nu am încercat să fac baloane, dar ar fi funcţionat). Câteva felii dintr-o substanţă roz, neidentificabilă, folosite pe post de şuncă presată, şi... surpriza serii, câteva ciuperci, care m-au surprins prin totala absenţa a vreunui gust. Iar toate acestea erau aşezate pe un blat care aducea la textură cu un soi de pandişpan şi ar fi mers de minune cu nişte gem. Şi pentru că tot a venit vorba de gem, exact aşa arăta „sosul" picant, preparat în „laboratoarele" restaurantului Mirage. Aici am gustat pentru prima dată în viaţă un sos picant care nu este picant, ci acru. Cu o consistenţă gelatinoasă de jeleu, şi un gust indescriptibil. Dar cu siguranţă acru. Evident că pizza era comestibilă, în sensul strict al cuvântului, cuplat cu o voinţă de fier. Oricum, experienţa a fost unică şi irepetabilă.

Ca de obicei, la final, cireaşa de pe tort, nota de plată nu a venit însoţită de bon fiscal.

Restaurant-braserie Mirage, primeşte o singură stea.

Restaurantul Mirage funcţionează pe societatea SC Underwaide SRL, avându-l ca unic asociat şi administrator pe Gigi-Adrian Morosanu.