"Munca la morga este la fel de frumoasa ca oricare alta"

"Morgagii", asa cum sunt denumiti, nu mai vad partea lugubra a activitatii pe care o presteaza * "In meseria asta, dai peste curiozitati care te mentin treaz, care te fac sa fii interesat in fiecare zi"

"Eu imi vad meseria ca fiind una foarte frumoasa", isi incepe discursul Carlo Manuchian, cel mai vechi angajat al Serviciului de prosectura din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta. Insa, in ciuda iubirii pe care cei care lucreaza aici o au pentru meseria lor, morga spitalului nu ofera o imagine foarte prietenoasa. Sentimentul sinistru, care te cuprinde in primul moment in care treci pragul locului unde aproape toate-s reci, se alatura starii de neliniste. Fiorul te face sa te uiti, cu frica, in stanga si in dreapta, pentru a cauta motivul starii: vreun cadavru lasat de izbeliste. Imaginea nu este frumoasa. Toate sunt vechi, scaunele si fotoliile sunt jerpelite, iar tevile sunt ruginite. Panouri vechi zac pe jos, rugina a pus stapanire pe toate, iar linistea pare ca ingheata totul in jur. Nu ai cum sa scapi de teama, de raceala care te cuprinde cand faci primii pasi in incaperea in care se fac autopsiile. Insa, daca apuci sa stai de vorba cu cei care muncesc in acel loc macabru, realizezi ca viata lor nu este chiar atat de gri. Sau, cel putin, ei nu o mai vad asa. "Morgagii", asa cum sunt denumiti putin peiorativ, nu mai vad partea lugubra a activitatii, pe care o presteaza. Sunt obisnuiti deja cu trupurile fara suflare care le "calca" pragul in fiecare zi. "In primul rand, la noi nu este morga, asa cum zice lumea. Morga este la cimitir. Noi facem o munca de cercetare, noi analizam si facem teste. Ni se spune foarte gresit «morgagii». Si, trebuie sa stiti ca in meseria asta dai peste curiozitati care te mentin treaz, care te fac sa fii interesat in fiecare zi. Cazuistica este foarte bogata. Nu ai cum sa te plictisesti", explica cel mai vechi asistent al serviciului, Carlo Manuchian. Actor pe scena necropsiilor Povesteste ca a ajuns sa munceasca in domeniu dintr-o intamplare. "Am fost balerin, actor si cascador, insa am facut si mult sport: haltere si box Eram angajat al Operei din Constanta. Am jucat si in Mihai Viteazul, in perioada aceea. Am plecat in armata si am vrut sa-i fentez, sa fac mai putin. Numai ca, in loc de un an jumate, am facut trei. M-au fentat ei pe mine. In armata am luat legatura prima data cu lumea asta", explica Manuchian. Spune ca a inceput munca in medicina pe sectia de ortopedie. Apoi, cand a vrut sa faca un curs in domeniu, la Iasi, a fost trimis "din greseala", la Institutul de Medicina Legala. "Locul meu la Iasi a fost luat de fata unui mare smecher. Si am ajuns la IML, cu toate ca mi-era o frica de sange, de muream. Cateva luni am visat numai morti si schelete care pluteau. Adormeam cu mare greutate. Insa, cu timpul, m-am obisnuit si am inceput sa lucrez", spune angajatul SCJU. "Vad corpul uman ca pe o piesa care trebuie studiata" Spune ca, de-a lungul celor 35 de ani de activitate in acest domeniu, a observat o degenerare umana foarte accentuata. Cazurile cele mai frecvente se incadreaza intre 19 si 50 de ani, iar tumorile canceroase sunt foarte des intalnite. Frica nu o mai simte. "Vad corpul uman ca pe o piesa care trebuie studiata. Cercetata. Incerc sa-mi creez un mecanism de autoaparare, sa nu mai vad mai departe de meseria mea. Nu este nimic macabru, pana la urma. Asta este munca mea. Mi-au trecut prin maini ministri, senatori... nici nu le mai stiu numarul", explica asistentul. Carlo Manuchian spune cum, la un moment dat, le-a venit un pacient care avea un chist imens in ficat. Insa, oamenilor de la morga, li se par cazurile de acest fel foarte interesante si atractive. Bicefalul, ravnit de Victor Babes In ciuda faptului ca incaperea in care sta personalul este, evident, intr-o stare destul de precara, oamenii care lucreaza la Prosectura au incercat sa-si inveseleasca "biroul". Pe dulapurile in care isi tin obiectele personale au pictat fel de fel de lucruri care sa ii ajute sa se binedispuna. "I-am invatat pe copiii astia tineri de pe aici sa se imbrace frumos, sa se parfumeze, sa nu arate a boschetari si gunoieri. Asa este frumos. Trebuie sa fii echilibrat psihic pentru a face meseria asta. Vezi multe si, daca nu esti tare, nu poti rezista. Noi nu ne-am apucat nici de baut, nici de altceva", explica Manuchian. Acesta mai povesteste despre cele trei "exponate" pe care le-au pastrat in formol, din cauza raritatii lor. "Avem un copil bicefal, un ciclop si un pitic. Din pacate, nu avem conditii prea bune sa-i tinem. Bicefalul il avem din 1974. Institutul Victor Babes a vrut sa nu-l ia, dar nu l-am dat. Erau de fapt siamezi, dar cu un singur corp si doua capete. Piticul l-am pastrat ca mi-a placut mie, ca e pitic. A mai venit odata, un om cu o inima ca de bou, de doua - trei kilograme. Sau un altul cu un chist in ficat, foarte mare. De fapt avea doar o pielita de ficat", spune, foarte relaxat angajatul Serviciului de prosectura. Curajul se mosteneste In incheiere, Carlo Manuchian povesteste ca familia sa nu este afectata de meseria pe care o are, ca s-a obisnuit. "Am o fata. Ea a facut ASE-ul si m-a respectat intotdeauna pentru ceea ce fac. Stie ca nu este usor si m-a uimit ca a avut curajul sa asiste odata la o necropsie. Nu a avut nicio reactie, nu i s-a facut rau. A fost foarte tare. Iti trebuie multa putere pentru a putea vedea asa ceva".

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}