Omul plajei Povestea afacerii născute din pasiunea lui Matei (galerie foto)

Când îl asculţi pe Matei Datcu povestind despre pasiunea sa pentru pescuit şi pentru mare, nu îţi vin în minte decât versurile cântecului „Omul plajei“ al trupei Vama Veche: „Hai să ne mutăm la mare, O ţară de oraşe goale“.
 
Pescuitul este îndeletnicirea pe care a îndrăgit-o din familie, atât tatăl, al cărui nume îl poartă, cât şi bunicul său practicând această meserie. Au pescuit de când se ştiu şi au adus bogăţia Mării Negre în golful mic din Agigea, acolo unde acum funcţionează unul dintre cele mai cunoscute restaurante de profil de pe litoral, Pescăria lui Matei. Şi cine i-a călcat pragul îl cunoaşte, deoarece Matei este prietenul clienţilor lui. Îi sfătuieşte, le spune poveşti despre peşti şi despre marea pe care o ştie, practic, de când cunoaşte această lume.
Ziua îi începe devreme, pe la 4 şi ceva dimineaţa, cu o cafea, după care se urcă în barcă şi caută peştele cel mai frumos. Spune că nu are superstiţii, că nu îi este frică de nimic, decât de fluierat. „Este singura superstiţie pe care o am legată de pescuit. Am mai auzit şi altele, cum ar fi că nu este bine să iei o femeie în barcă, dar nu cred în astea. Dar cu fluieratul este treabă serioasă“, spune Matei, zâmbind.

Doarme acolo, la pescărie, alături de cei cu care munceşte, cu pescarii şi cu personalul restaurantului. Cu un zâmbet ştrengăresc pe faţă, recunoaşte că mai „trage“ noaptea şi prin Constanţa, dar că este greu să găseşti o femeie care să accepte un pescar, mereu plecat, mereu „înmiresmat“ cu aroma mării şi a peştelui.
Cu toate acestea, viaţa l-a adus, orice ar fi încercat să facă, la pescuit. A făcut liceul, apoi facultatea, a încercat să lucreze într-o instituţie de stat, însă a revenit la pasiunea sa, fiind convins că altă soartă nu are.

„Pescuim aici din 1982 şi toată lumea spunea «hai la pescărie la Matei!». Şi din acest motiv am pus acest nume restaurantului. Făcusem un mic beach bar. Vindeam peşte pe plajă, vedeam că oamenii îşi doreau să mănânce, făceam la plită, mama făcea ciorbă. Veneau din ce în ce mai mulţi oameni şi am spus că trebuie să facem un restaurant. Am pus ce aveam, am mai luat de la prieteni nişte bani şi am început să facem restaurantul. Totul este făcut de mâna noastră, toate ideile sunt ale noastre, am făcut totul cu prieteni“, povesteşte, privind la fotografiile agăţate pe pereţi, cu tatăl şi bunicul său, cu pescarii care îi sunt alături.
 
Chiar dacă peştele îi patronează viaţa, spune amuzat că mâncarea sa preferată este friptura de porc. Dar pasiunea cu care vorbeşte despre pescuit şi despre vietăţile marine nu poate fi întrecută de nicio preferinţă culinară. Vorbeşte despre scrumbie, pisica de mare, rândunica de mare sau despre pălămidă ca despre nişte comori. Iar ochii i se luminează atunci când povesteşte cum se văd peştii în plasă. Îi place scrumbia, o aminteşte mereu atunci când este întrebat despre peştele preferat. Cât despre sirene, spune că nici nu le-ar observa dacă ar avea plasa plină. „Emoţia de a prinde peşte este cea mai intensă. Dacă prind eu cel mai mult, nici nu mă mai interesează sirenele“, zice Matei Datcu.
Marea Neagră este prietenoasă, dar are toane. Şi, ca orice pescar, are poveşti frumoase, dar şi nefericite, amintiri triste care îl tulbură. Însă, oricare ar fi discuţia, povestea revine inevitabil la pescuit.
 
Peştele este o comoară, iar la Pescăria lui Matei este tratat ca atare. Este păstrat îngheţat în apă de mare, iar cel ales pentru a fi afumat este „cazat“ în încăperi special create care miros a lemn şi-a fum cu mireasmă de peşte.
Are în plan să renoveze vechile clădiri ale pescăriei, să amenajeze o pensiune pentru cei care vor să vadă cum trăiesc pescarii.

 
Povestea merge mai departe, iar Pescăria lui Matei duce cu ea istoria înmiresmată şi învolburată a mării noastre şi a pescuitului. Reţete tradiţionale, unele de mult uitate, pasiune şi multă muncă. Iar Matei este dovada vie că o afacere născută din pasiune aduce după sine succesul.

Sursa: Voceaconstantei.ro