Poveştile Cuibului Reginei (galerie foto)

Pavilionul Regal din incinta Portului Constanţa, cunoscut sub denumirea de Cuibul Reginei, trece neobservat în graba celor ce tranzitează portul. Loc de promenadă în urmă cu câteva decenii bune, traseul Miga - Piaţa Ovidiu - Vraja Mării - digul de larg pare greu de realizat pe jos. Puţini dintre noi ştiu însă că în cenuşia clădire de astăzi, de la capătul digului, în incinta portuară, la Cuibul Reginei, s-au derulat evenimente cu adevărat remarcabile pentru trecutul portului, al oraşului, dar şi al întregii ţări. Pagini de istorie, nu de folclor, cum, uneori, ar da de înţeles denumirea de „Cuib al Reginei”.

Încă din 1878, anul în care Dobrogea este alipită României, Regele Carol I a remarcat poziţia favorabilă a Constanţei şi a intuit potenţialul unui port modern amenajat. Din păcate, noua provincie nu se bucura de încrederea politicienilor români, derutaţi de jocurile marilor puteri în răsăritul Europei. Atât puterea, cât şi opoziţia îi reproşează regelui faptul că acordă prea multă importanţă „achiziţiunii” dobrogene.

După cum ne relatează George Varsami, custode al actualului Muzeu al Portului, al Cuibului Reginei, în documentul care a ieşit de sub tipar la 100 de ani de la inaugurarea Pavilionului Regal, în 2014, regele era convins că noua Constanţa va câştiga, într-un viitor apropiat, un renume european, reuşind să preschimbe, încet, dar sigur, opiniile nefavorabile. Principalele edificii şi elemente de infrastructură ale vechiului port Constanţa au fost ridicate între 16 octombrie 1896 - începerea lucrărilor de construcţie a portului modern - şi 27 septembrie 1909, data oficială de inaugurare a portului.

În semn de omagiu pentru familia regală, constructorii portuari au ridicat, în anii 1909 - 1910, clădirea care se va numi Pavilionul Regal.

Marea, inspiraţia Reginei Elisabeta

Regina Elisabeta avea o deosebită plăcere de a veni la Constanţa, iar locul unde erau primiţi era Palatul Regal, vechea Curte de Apel, edificiu construit odată cu Palatul Administrativ - Prefectura şi Tribunalul. Regina Elisabeta se simţea foarte departe în acest palat, deşi clădirea avea deschidere către mare, însă îşi dorea să fie mai aproape de valuri, de mirosul mării, de toate lucrurile care îi plăceau şi îi creau inspiraţia poetică. Atunci, Regele Carol a hotărât să-i facă o surpriză, împreună cu Anghel Saligny, care era directorul lucrărilor Portului. Ei au decis ca, atunci când se termină lucrările digului, în 1910, să-i construiască o casă mică sub formă de vapor. Cea mai importantă parte a acestui spaţiu dedicat reginei era terasa pe care să poată sta şi să fie aproape în mijlocul mării. Dr. Doina Păuleanu, critic de artă şi director al Muzeului de Artă Constanţa, care pregăteşte o carte dedicată regalităţii, ne povesteşte că a fi invitat de către regină la un ceai, la Pavilion, era un privilegiu. De asemenea, organiza terase literare la care participau, de cele mai multe ori, Cincinat Pavelescu, magistrat în Constanţa, şi persoane distinse ale vremii: „Regina era un spirit foarte deschis, un spirit delicat, de altfel, se ştie faptul că ea nu şi-a revenit niciodată sufleteşte după pierderea copilului lor, Principesa Mărioara, şi, atunci, pentru a se echilibra emoţional, a început să scrie. Şi noaptea, pe terasă, stătea şi scria. Este important că s-a manifestat în epocă drept un monarh foarte modern, pentru că scrierile ei se publicau şi chiar dacă publica sub pseudonim, toată lumea ştia că este vorba de regină”. Note ale vremii spun că regina aştepta vapoarele să treacă de pe terasa pavilionului unde locuia, salutând navele care intrau şi ieşeau din Port. Le ura vânt bun sau bun venit, fiind o prezenţă insolită în viaţa portuară. „Era de o simplitate extraordinară, ea nu voia acolo niciun fel de lux, voia doar obiecte utile, în comuniune cu natura”, a adăugat Doina Păuleanu. Un alt fapt deosebit relatat de istorici este faptul că, o lungă perioadă, regina a obligat doamnele de onoare să vină în costum naţional şi să vorbească româneşte.

Cea mai frumoasă şi mai amplă descriere a clădirii şi a vizitelor regale a fost făcută de însăşi Regina Maria. „Carmen Sylva, regina-poetă; o văd în picioare, pe terasa îngrădită cu fier a căsuţei clădite pentru ea, pe un dig care se întinde în mare la intrarea portului Constanţa. O căsuţă ciudată, zidită de inginerii portului, cu odăi ce semănau cu cabinele vapoarelor… Carmen Sylva iubise totdeauna marea cu o iubire romantică, şi era una din puţinele fiinţe cărora le era cu adevărat drag vântul…” (Pasajul este integrat în textul dedicat centenarului inaugurării pavilionului, redactat de George Varsami, custodele muzeului).

Ultima ei venire a fost înregistrată în 1914, anul când regele Carol moare. Mai apoi, regina nu a mai fost deschisă unor astfel de activităţi.

Cuibul, refăcut după ideile Reginei Maria

După moartea Reginei Elisabeta, Regina Maria reface acest pavilion la interior, dar nu are aceeaşi deschidere către acest spaţiu până nu îl transformă în direcţia dorită de ea. „Cuibul Reginei i se spune după ideile reginei Maria, pentru că ea dorea să aibă un cuib al ei, ideea de casă personalizată, ea însăşi a contribuit cu idei, cu desene, la decorarea palatelor, la realizarea lor, iar venirea ei înseamnă o serie de modificări şi denumirea sub care este cunoscut astăzi”, ne spune criticul de artă. Regina Maria nu are mult timp la dispoziţie să se lege afectiv de acest pavilion, pentru că, între timp, se construieşte la Mamaia castelul.

Pavilionul a fost distrus în Primul Război Mondial şi refăcut mai apoi, pentru ca, în 1923, reparat şi amenajat, pavilionul să devină din nou una dintre destinaţiile favorite ale familiei regale române.


Din păcate, pavilionul a ars din cauza unui scurt-circuit, dar a fost reconstruit ulterior, după planurile lui Victor Stephănescu. Acesta este cunoscut în istoria Constanţei prin faptul că a proiectat şi Moscheea „Carol I”, Palatul Comunal - actualul Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, a contribuit la configurarea sălii de spectacol de la Cazino, a făcut planurile Vilei Cănănău şi ale Casei Pariano, actualul Muzeu de Sculptură „Ion Jalea”. Planurile acestuia au mers tot pe ideea de vapor care este înconjurat din mai multe părţi de mare, dar s-a respectat ceea ce era înainte. Lucrările de reparaţie şi de amenajare din perioada 1927-1928 au transformat vechiul pavilion în clădirea care, în parte, există şi în ziua de astăzi.

Pereţii din lemn au fost înlocuiţi cu ziduri de cărămidă, iar acoperişul a fost întărit cu grinzi de beton armat. Terasa a fost lărgită în partea dinspre far. Pavilionul îşi reia funcţia sa protocolară, fiind gazda familiei regale în diferite ocazii. În special pentru sărbătorirea zilei de 15 august - Sfânta Maria, patron al Marinei, suveranii soseau la Constanţa pentru a asista la festivităţi. Până în anul 1929, Regina Maria va fi o prezenţă constantă la această sărbătoare, dar revenirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în 1930, şi construirea reşedinţei de la Balcic o vor determina să viziteze tot mai rar „Cuibul ei de pe dig”.

Noul suveran Carol II împreună cu Marele Voievod Mihai vor patrona festivităţile dedicate Zilei Marinei, până la începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. În jurnalul personal, Regele Carol al II-lea nu face referiri exprese la Pavilionul Regal, dar alte surse confirmă prezenţa sa şi a moştenitorului tronului.
George Varsami, custode al Pavilionului şi şef al Serviciului de arhivă, ne spune că, la vizita pe care Regele Mihai al României a făcut-o în 1996, i-a povestit că, atunci când venea la Pavilion, copil fiind, pescuia gingirică de pe terasa acestuia.

Istoria României, trasată în clădirea Pavilionului

Una dintre cele mai importante vizite din vremurile Reginei Elisabeta şi ale lui Carol I la Pavilionul Regal este cea a ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei imperiale ruseşti, din iulie 1914. Se punea atunci la cale căsătoria lui Carol cu Marea Ducesă Olga. Ei nu s-au plăcut, dar se pare că acest argument al căsătoriei celor doi a fost doar un pretext pentru ca ţarul şi Regele Carol I să se întâlnească şi să discute despre război, despre felul cum România va intra în război. Practic, pe la Pavilion a trecut toată floarea aristocraţiei şi a literaturii româneşti. Ziua s-a încheiat cu un dineu de gală oferit înalţilor oaspeţi, după care „familia imperială rusă s-a dus la pavilionul Majestăţii Sale Regina, după malul mărei”, şi a urmărit, de pe terasă, retragerea cu torţe a trupelor, „în frunte cu toate muzicele militare”. În lumina focurilor de artificii şi în uralele entuziaste ale constănţenilor, iahtul imperial, de pe puntea căruia răsunau acordurile imnului regal românesc, ridică ancora şi iese din rada portului Constanţa, se arată în „Liberalul Constanţei”, anul I, nr. 33, din 8 iunie 1914.

Ce a mai rămas…

Farmecul de altădată al pavilionului nu a mai putut fi păstrat din cauza lucrărilor de modernizare şi extindere care s-au făcut în port în anii ce au urmat. În urmă cu 100 de ani, în locul unde se află Cuibul Reginei, se termina portul. Acum, istoria ne bucură cu spectaculoase poveşti ale vremurilor şi ale personalităţilor ce au dat viaţă acestei clădiri.
Cât despre turiştii care îi trec pragul, îi înţeleg şi îi retrăiesc istoria şi frumoasa poveste, custodele George Varsami ne spune că nu sunt atât de mulţi pe cât s-ar dori a crede. El îi aşteaptă însă pe toţi cei interesaţi de perioada petrecută aici de familia regală, vremuri care şi-au pus amprenta asupra istoriei şi viitorului oraşului Constanţa.
 

Sursa: Voceaconstantei.ro