Rusia in politica globala

In ultimul timp, multi experti locali si internationali si-au exprimat opinia referitoare la racirea relatiilor dintre Rusia si Vest * Aceasta se reflecta atat in sfera politicii externe, cat si in legaturile economico-comerciale

Cauzele sunt diferite. Ele rezulta din schimbarile aparute atat la nivel mondial, cat si din problemele europene si regionale. Daca punctul de vedere al tarilor din vest este destul de consolidat si larg expus noua, atunci argumentele Rusiei nu sunt intotdeauna auzite. Ca sa inteleaga mai bine cititorul nostru pozitia ambelor parti, vom aduce cateva extrase publicate recent in presa ruseasca, de ministrul rus al Afacerilor externe, Serghei Lavrov, despre "Prezentul si viitorul politicii globale: Privind dinspre Moscova". Rusia si lumea in care traim Lumea nu mai este aceea care a fost cu cativa ani in urma. Multe lucruri s-au clarificat. A devenit clar un lucru principal - lumea unipolara nu s-a putut realiza, si nu s-ar putea realiza datorita faptului ca, in conditiile globalizarii, nimeni nu are resurse politico-militare si economico-financiare sau altele pentru construirea acesteia. Totusi, mitul lumii unipolare, mult timp a determinat directia gandirii si comportamentului unei majoritati insemnate a statelor. Multi au crezut in acest mit si au mizat politic. De aceea, intelegerea situatiei reale se obtine greu. Diplomatia rusa din ultimii ani, discursurile presedintelui Vladimir Putin pe temele problemelor politicii externe si, in primul rand, cuvantarea din Munchen nu lasa indoieli asupra faptului ca, conducerea politica a tarii are o strategie bine gandita si verificata in practica afacerilor externe. Concluzia principala este: alegerea facuta in anul 2000 in favoarea pragmatismului, multivectorialitatii si a apararii ferme, dar fara confruntari a intereselor nationale in problema afacerilor externe, s-a confirmat. Experienta din ultimii sase ani demonstreaza convingator ca orice incercare de a ocoli realitatea unei lumi unipolare se transforma intr-un esec. Orice exemplu am fi luat - exista o singura concluzie: problemele internationale contemporane nu pot avea rezolvare prin forta, iar incercarile de a merge pe aceasta cale doar agraveaza situatia, ducand-o catre impas. Nesiguranta sau sentimentul acesteia genereaza stagnarea procesului dezarmarii, fapt care agraveaza pericolul raspandirii armelor de distrugere in masa. Acordarea unei importante deosebite asupra factorului forta - este un fenomen temporar. Pe plan istoric, rolul fortei in politica mondiala va scadea in mod obiectiv. Rusia, "teritoriul libertatii", in domeniul relatiilor internationale Unul dintre elementele fundamentale ale relatiilor contemporane este reprezentat de faptul ca lumea trebuie sa devina libera, iar toate statele sa aiba posibilitatea sa hotarasca singure in acord cu interesele nationale proprii, in conditiile noi. Nici disciplina de bloc sau ideologica nu functioneaza automat, cu toate ca sunt evidente incercarile de a o inlocui prin solidaritatea unei civilizatii impotriva tuturor. Incertitudinile privind viitoarea oranduire a lumii au fost strans legate de slabirea pozitiei Rusiei dupa dezagregarea URSS. S-a creat astfel impresia ca tara noastra a fost exclusa de la noua impartire teritorial politica a lumii - situatie cu care Rusia s-a mai confruntat la inceputul sec. al XVIII-lea. Atunci, problema a fost rezolvata pe calea modernizarii accelerate reprezentate de importantele reforme ale lui Petru cel Mare. La aceasta provocare, noi de asemenea raspundem prin reforme politice si economice radicale care, acum ca si atunci, sunt realizate mergand pe calea europeana, dar pastrand traditiile seculare ale Rusiei. In cele din urma, tara si-a reconstruit independenta sa in politica externa - acum fiind deja un stat suveran democrat. Datorita acestui fapt, pe piata ideilor, privind oranduirea in lume, adecvata etapei contemporane a dezvoltarii mondiale, pentru prima data dupa mai multi ani, a aparut un mediu propice concurentei. Formarea noilor centre de influenta si crestere la nivel global respectiv, o mai corecta impartire a resurselor de dezvoltare si de control asupra bogatiilor naturale, pun bazele pentru o oranduire a lumii pluripolara. Toti factorii concureaza la trecerea catre o etapa noua in dezvoltarea mondiala. Baza obiectiva pentru o colaborare larga internationala, ramane rezistenta la provocarile si amenintarile contemporaneitatii. Diplomatia multilaterala capata o tot mai larga recunoastere ca un instrument activ in reglementarea relatiilor internationale la nivel global si regional. Creste rolul ONU, care are o legislatie unica. Geopolitica energetica Desigur, reactia la rolul nostru crescand in domeniul energetic la nivel mondial reprezinta un obiectiv de analiza de permanenta actualitate. In primul rand, nimeni, niciodata, nu a demonstrat ca aceia care invinuiesc Rusia de "santaj energetic" au catusi de putine argumente ca noi am incalcat macar una dintre obligatiile noastre sau vreun contract. In al doilea rand, se incearca sa ni se impuna un status dubios de "suprastat energetic". Desigur, sunt si doritori care vor sa foloseasca acest status in dorinta de a contribui la mentinerea Rusiei in categoria furnizorilor de materie prima energetica in diviziunea internationala a muncii. Pe de alta parte, veniturile obtinute din vanzarea resurselor energetice, respectiv intarirea pozitiilor companiilor noastre de materie prima in afacerile transnationale trebuiesc a fi folosite pentru cresterea dinamicii integrarii in economia globala, respectiv pentru dirijarea proprii economii pe calea dezvoltarii inovationale. Problemele cunoscute, legate de pretul gazului din Ucraina, Belarus si alte tari CSI ar trebui sa convinga Vestul ca noi nu concepem niciun fel de planuri imperiale, ci construim relatii normale cu vecini pe baza principiilor de piata. Politizarea legaturilor economice a slujit ca baza a suspiciunilor in legatura cu Rusia. Acum asa ceva nu exista, insa suspiciunile se prelungesc. Pe teritoriul CSI, au loc jocuri geopolitice, folosind ca instrument asa zisa „democratie“. Sa fim sinceri - principala masura a nivelului de dezvoltare a democratiei, ramane, de fapt, constrangerea de a urma calea politicii straine. In formate bilaterale si multilaterale, pe teritoriul CSI, Rusia tinde sa isi intareasca elementele de comunitate obiectiva si de interdependenta dintre aceste state - economice, culturale, civilizationale si altele, intr-o masura mai mare sau mai mica. In scopul stabilizarii acestei regiuni, noi suntem gata sa contribuim la construirea aici a unor relatii nepolitizate cu parteneri din afara, daca ei vor respecta interesele statelor situate aici si renunta la tactica "actiunilor deranjante" in ceea ce priveste Rusia. Regiunea euroatlantica: abordarea complexa a problemei Noi sustinem o abordare complexa a problemelor regiunii euroatlantice. Putem vorbi despre o larga activitate reciproca in format trilateral (Rusia, UE, SUA) din tot spectrul temelor care ne intereseaza. Cadrul pentru o asemenea colaborare deja se formeaza practic - in Consiliul de securitate al ONU, in "Grupul celor 8", in "cvartetul" de intermediari internationali pentru reglementarea situatiei din Orientul Apropiat, respectiv in "sextetul" programului nuclear al Iranului. Ceea ce e important in mod deosebit: daca ii acordam formatului trilateral un caracter cu adevarat complex, bazat pe un real parteneriat, inlaturam suspiciunile reciproce legate de ceea ce se intampla cu ceilalti doi participanti din acest triunghi. Rusia nu intentioneaza sa "bage zazanie". Divergente mai mari decat neintelegerile irakiene nu pot exista. Insa noi nu am dori ca legatura transatlantica sa fie intarita numai pe seama noastra. Relatiile ruso-americane Referitor la relatiile ruso-americane, constatam ca etapa contemporana, de cotitura, in formarea arhitecturii globale de securitate, ne conduce catre problema principala. Esenta ei consta in determinarea conditiilor si a modalitatilor activitatii reciproce in afacerile externe. In aceasta consta si semnificatia dialogului de la Munchen, la care presedintele Rusiei a invitat toti partenerii nostri. Rusia nu pretinde drepturi deosebite in problemele internationale. Insp noi nu avem niciun motiv intemeiat sa fim considerati in randul celor condusi. Egalitate deplina in drepturi, atat in analiza amenintarilor, cat si in luarea hotararilor - acesta fiind un minim necesar. Trasatura specifica a politicii externe a Rusiei consta in faptul ca, pentru prima data in istoria noastra, noi am inceput sa aratam interesele noastre nationale, folosind din plin toate avantajele fata de concurenti. Azi, avem resurse indeajuns ca sa rezolvam concomitent problema cheie pentru tara - reinnoirea economiei, inlaturarea problemelor sociale acumulate, modernizarea fortei armate, intarirea instrumentelor de politica externa, sustinerea bussiness-ului Rusiei pe piata mondiala. In relatiile noastre cu SUA nu avem predeterminare conflictuala. Adica nu putem vorbi despre "noul razboi rece" pentru care nu exista nicio baza obiectiva. Politica europeana, la rascruce Noi suntem contra "jocurilor strategice" in Europa, care au ca scop - pur si simplu, crearea potentialului de confruntare si construirii politicii europene dupa principiul "propriu strain". Dar realizarea planurilor de amplasare pe continent a elementelor scutului antiracheta nationale ale USA, conduc la aceasta. La aceste planuri unilaterale, exista alternative colective - in particular, sistemul apararii antiracheta a teatrelor de operatiuni militare in Europa, cu participarea aliantei nord atlantice si Rusiei, al carei proiect a fost dezbatut in cadrul consiliului Rusia - NATO. Dezvoltarea unui mod de rezolvare colectiv ar fi eliminat aceasta problema. Apararea antiracheta americana in Europa va influenta relatiile noastre cu NATO. Daca alianta se dovedeste a fi incapabila ca organizatie de securitate colectiva si se transforma intr-un paravan pentru masuri unilaterale, care aduc daune securitatii noastre, atunci care mai este sensul relatiilor noastre? In ce consta valoarea adaugata a consiliului Rusia - NATO? Noi rachete in Europa, acesta este un "deja vu" cu urmari previzibile, a modelului inceputului anului 1980. SUA a amplasat scutul antiracheta, fara sa se consulte cu NATO sau UE, care de abia acum isi recapata rolul sau in domeniul politicii externe, respectiv in cel al securitatii Europei. Si noi observam greutatile prin care trece NATO. Noi suntem gata sa-i ajutam, ca de exemplu, in Afganistan, unde alianta trece testul capacitatii de actiune. Rusia mizeaza pe succesul eforturilor multilaterale in aceasta tara - deoarece este vorba de asigurarea intereselor securitatii noastre intr-o regiune foarte importanta. Noi am contribuit simtitor in operatiunile indreptate impotriva "Al-Qaida" si a talibanilor, in diferite etape, luand hotarari grele in aceasta privinta. De aceea, suntem indreptatiti sa asteptam rezultate pozitive. Si daca rolul prezentei internationale militare se va reduce numai la faptul ca NATO va "prezidentia" in procesul reintoarcerii talibanilor la putere - atunci acesta va avea urmari foarte serioase in cadrul relatiilor reciproce. In principiu, ceea ce ne nelinisteste, este faptul ca structurile si instrumentele mostenite din trecut (NATO, OSCE, etc ), in viata reala se transforma in mijloc de reanimare a politicii de bloc. Sunt convins ca aceasta nu va dura mult. Exista pericolul real ca nefinalizarea reformei arhitecturii europene de securitate, sa determine dezbinarea reala a Europei in urmatoarele decenii. In aceasta consta linia de hotar a etapei contemporane de politica europeana. Raspuns la provocarea existenta poate fi gasit numai in desfasurarea unui dialog serios, referitor la configurarea securitatii europene colective, acordate si acceptate de catre toti.

Scris de: {autor}(DSS){/autor}