Stapanii motoarelor

Motociclistii nu se identifica mereu cu imaginea de duri, creata de cei din jurul lor * Implicati in problemele sociale si interesati de siguranta lor si a celorlalti din trafic, membrii asociatiei Seawolves Bikers isi traiesc pasiunea pentru motoare la intensitate maxima

Sentimentul de libertate apare constant de-a lungul unei discutii cu un motociclist. Apoi, vine pasiunea, condimentata cu aventura si cu placerea de fi stapanul "motorului" tau. Bikerii vorbesc cu placere despre pasiunea lor si, de-a lungul discutiilor, este imposibil sa nu spuna ca, cine s-a urcat o data pe o motocicleta nu va mai avea viata de dinainte niciodata. Devin, intr-un fel sau altul, "sclavii" cailor putere pe care ii stapanesc. Fascinante la prima vedere, motocicletele nasc discutii aprinse. Subiectele sunt multiple. Mai ales acum, in ultima vreme, cand multi dintre iubitorii vitezei pe doua roti si-au gasit sfarsitul tragic. "Este greu sa il vezi pe unul cu care ai stat la o bere, cu cateva zile in urma, mort din cauza unui accident. Intervine putin frica, iti vine sa nu te mai sui pe motor niciodata, insa in cinci minute iti trece si realizezi ca pasiunea este prea mare", povesteste Emil. In Constanta, functioneaza asociatia Seawolves Bikers, care reuneste 24 dintre impatimitii cailor putere din oras. "Suntem 24 de membri activi. Cotizatia este de o suta de mii pe luna. Avem un regulament, o conducere si niste criterii dupa care ne ghidam atunci cand primim oameni noi. In primul rand, aspirantul trebuie sa aiba permis categoria A si sa-i placa motoarele. Initial, cel care vrea sa ni se alature este lasat ca simplu simpatizant o perioada, timp in care il observam, cum se poarta, mai ales in trafic. Tipul de motocicleta chiar nu conteaza", explica Marius Toba, cel care a pus bazele clubului. "Suntem asa cum erau trabantistii inainte" Ideea asociatiei a venit in anul 2003. "Atunci am facut actele pentru club. Din 2003 nu am facut nimic prea spectaculos, doar ne-am intalnit si cam atat. La un moment dat, in 2005 am vrut sa ne desfiintam pentru ca in Constanta treaba cu motociclismul era "pe moarte" pe atunci. Cei care erau pasionati de motoare nu aveau bani de cotizatie sau de alte chestii. Se chinuiau sa aiba grija de motociclete. Mai exista, intr-adevar, o categorie, cu multi bani, care nu se bagau cu cei mai amarati. Asa ca am vrut sa inchidem clubul. Insa, din intamplare, ne-am gasit pe un forum de motociclisti, pe net. Am vorbit mai intai pe net, dupa aceea am decis sa ne vedem si a intervenit ideea infiintarii unui club. Insa acesta deja exista, asa ca am ajuns la ceea ce suntem acum", mai spune presedintele clubului Seawolves Bikers. Povestile sunt multe, iar viata pe doua roti poate aduce multe surprize in existenta pasionatilor. Trec prin fel de fel de situatii, insa mai mereu gasesc pe cineva care sa ii ajute, dintre cunoscuti. "Suntem uniti, plecam impreuna peste tot si mereu ne ajutam daca avem nevoie. Este extraordinar sa vezi un alt motociclist pe strada si sa te saluti cu el, chiar daca nu va cunoasteti. Suntem asa cum erau trabantistii inainte", spun bikerii, amuzati. Siguranta inainte de toate Imaginea pe care oamenii o au despre ei este una bazata pe multe idei preconcepute, insa ei pun totul pe seama necunoasterii. "Ne mai lovim si de ideile preconcepute ale oamenilor", povesteste unul dintre bikeri. "Am avut o prietena acum cativa ani si maica-sa o intreba daca nu sunt periculos, daca nu ma droghez". Oricum, lumea se mai schimba. Ei spun ca motoare existau si inainte, insa traficul nu era acelasi. Nu sunt in competitie cu nimeni, nici macar cu teribilistii posesori de motoare sport, viu colorate, care fac curse prin centrul orasului. "Si unii dintre noi mai fac chestii ciudate, mai sunt copii teribilisti care fac fel de fel de figuri. Artificii mai facem si noi, insa acolo unde putem, fara sa punem pe nimeni in pericol", povestesc ei. Uneori mai au probleme cu ceilalti participanti la trafic, care nu vor sa inteleaga faptul ca si motociclistii au aceleasi drepturi ca si ei. "Ne depasesc, ne claxoneaza, se baga in fata noastra. Dar ne-am obisnuit. Nu toti fac la fel, pana la urma", povestesc motociclistii. Copiii, fascinati de motociclete Si, cum orice pasiune necesita bani, nici dragostea pentru motoare nu este chiar ieftina. "Un motor poate costa de la o mie la 30 de mii de euro. Intretinerea nu costa atat de mult. Consumabilele ajung la vreo cinci milioane, daca nu au cine stie ce probleme", spun pasionatii. Insa, pentru a-si indeplini visul, nimic nu este prea mult. Oricum, cei de la Seawolves Bikers au preferat sa-si foloseasca banii si pentru altfel de actiuni. "Am organizat o actiune caritabila, de 1 iunie. Cu ajutorul unor sponsori, am dus cadouri unor copii dintr-un centru de plasament, iar, urmatoarea saptamana, am organizat o excursie", spune Marius Toba. Doua autocare pline cu micutii institutionalizati au fost escortate de motociclete si curiozitatea si fascinatia celor sarbatoriti a fost imensa. Copiii s-au dovedit intotdeauna fascinati de motociclete. Si pe strada, ochii micutilor ii urmaresc, curiosi, pe cei care stapanesc sutele de cai putere. "Noi am vrut sa ne jucam cu ei, dar ne-au explicat foarte clar ca se joaca si in centru, insa motoare nu au acolo", intervine partea feminina a clubului de bikeri. Pentru ca, evident, si fetele impartasesc pasiunea barbatilor de langa ele. "Ne ducem peste tot cu ei si niciodata nu ne ignora. Si discutiile despre motoare ne plac, pentru ca este si pasiunea noastra", povestesc Ana, Luciana si Alina. Si fetele iubesc viteza Partea feminina vine cu partea ei de poveste. "Baietii ne admira pentru pasiunea noastra. Intr-adevar, nu te poti duce la un interviu, pentru un loc de munca, pe motor, insa asta este modul nostru de viata", povesteste Ana, care spune ca de mica a impartasit pasiunea tatalui sau. La fel s-a intamplat si in cazul Lucianei, care s-a urcat prima data pe motor la trei ani. "Tata a avut motor. Mi-au placut intotdeauna. Insa, pentru ca stie ca este periculos, pentru ca stie ce inseamna un motor, este mereu ingrijorat", explica fata. Nu sunt deranjate de discutiile despre bujii, filtre sau alte detalii mecanice. Ba mai mult, au inceput sa le placa. Ana incearca sa inteleaga tainele tehnice. Vrea sa isi ia si permisul, categoria A. "Am facut scoala, trebuie sa dau examenul", spune tanara, care povesteste ca a avut parte si de experiente neplacute din acest punct de vedere. "Am avut accident, in intersectie la Delfinariu. Am un surub in genunchi de atunci. Nu ma deranjeaza, uneori chiar uit. Mai nasol este la supermarketuri, cand incep sa bipaie aparatele antifurt", se amuza Ana. Pielea protejeaza... pielea Fetele explica si partea vestimentara a pasiunii lor. "Hainele de piele de pe noi nu sunt de "imagine", ci pentru a ne proteja. Oamenii ne vad ca pe niste duri, dar nu este asa. Am cazut cu motorul de multe ori si daca nu eram imbracati in piele, nu era prea bine", spun cele care, deocamdata, nu au decat statut de insotitor si de membre simpatizante ale asociatiei. Oricum, baietii spun ca viata pe motor, fara fetele lor langa ei, nu ar fi la fel. "Sunt curajoase si sunt tari. Sunt mai interesante fetele pe motoare", spun, mandrii, bikerii. Si, in ciuda imaginii generale, dupa ce ii cunosti, iti dai seama ca nu sunt duri, ci doar pasionati. Sunt ca iubitorii de arta, care ar face orice pentru a-si potoli setea de culoare aranjata cu penelul pe panza. Ei iubesc motoarele si sunt fani ai "muzicii" lor. Nu se asteapta sa fie intelesi, ci doar lasati sa-si savureze pasiunea. Si, plini de optimism, spun ca si in Romania lumea ii va privi altfel, ca nu vor mai fi "ciudateniile" pe doua roti, asa cum ii vad neavizatii.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}