Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Un exemplu pentru constănţeni. Banii pentru vacanţa familiei, folosiţi pentru amenajarea unui after school
Un exemplu pentru constănţeni. Banii pentru vacanţa familiei, folosiţi pentru amenajarea unui after school
30 Sep, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
2684
Marime text
2684
Marime text
Bucureşteanul Liviu Runcan este exemplul care confirmă faptul că implicarea şi bunăvoinţa pot schimba vieţi. A reconstruit un imobil într-un sat din judeţul Buzău, cu legături aproape inexistente cu drumurile asfaltate sau naţionale, o Românie uitată, aşa cum descrie zona. Intrat în contact cu comunitatea locală, Liviu Runcan a fost neplăcut impresionat de faptul că micuţii din zonă nu au alte locuri de socializare în afară de magazinul din sat şi de cârciuma-bar la care se „distrează“ adulţii.
„Sărăcia nu este o problemă de resurse, ci o problemă de educaţie“
„Merg pe jos kilometri întregi şi trec Buzăul pe punţi suspendate ca să ajungă la un medic. În rest, nimic. Am dat de lucru vreo trei ani, plătind cinstit, unei echipe de lucrători, ei au rămas aceiaşi oameni săraci, banii au migrat către cârciumă şi omniprezentele păcănele. Asta e realitatea zilei, cu excepţiile care confirma regula. Cum cred cu convingere că sărăcia nu este o problemă de resurse, ci o problemă de educaţie, am hotărât să fac ceva pentru copiii de vârstă şcolară, pentru a pregăti o schimbare. Am luat în comodat un vechi bar (sic!), l-am tencuit, am schimbat acoperişul, tavanele, ferestrele, am adus apă curentă din curtea mea şi am făcut o toaletă civilizată, am mochetat şi am mobilat. Am luat legătura cu învăţătoarea şi cu directorul scolii generale şi am primit lista de lecturi obligatorii de la clasele I-VIII. Am cumpărat şi colectat de la prieteni şi colegi câteva sute de cărţi, în principal din programa şcolară, şi am angajat un îndrumător cu jumătate de normă care să fie la dispoziţia copiilor în fiecare după- amiază, pentru a-i ajuta la lecţii“, povesteşte Liviu Runcan.„Trebuie!“
Aşa au luat naştere biblioteca şi after school-ul, locuri care au atras imediat copiii din zonă. Unii vin chiar din localităţi aflate la câţiva kilometri, iar distanţa s-a dovedit a nu fi un impediment. I-au venit în ajutor preotul satului, care s-a oferit voluntar, preoteasa, cea care îi ajută pe copii, fiind îndrumătorul activităţilor didactice, dar şi învăţătoarea. De altfel, preoteasa este, din punct de vedere didactic, sufletul bibliotecii şi al after school-ului. Stă mereu peste programul stabilit şi, cu blândeţe, se asigură că micuţii vor reveni la activităţile educative. Copiii i-au dedicat nenumărate desene, în care îşi exprimă dragostea faţă de cea care îi îndrumă şi mulţi au recunoscut că vin la bibliotecă pentru felul blând în care aceasta îşi face treaba.„Biblioteca trebuie să asigure numărul de exemplare al cărţilor din programă pentru toţi copiii dintr-o clasă, odată ce învăţătoarea sau profesorii trec la o lecţie nouă, iar în intervalul orar 12.00-16.00, micuţii care doresc îşi pot face lecţiile în localul reamenajat, sub supravegherea îndrumătorului. Copiii au venit şi continuă să vină, câte 20-25 zilnic. Sunt copii curaţi, dornici să vadă, să ştie, să arate că pot. Trebuie salvaţi de eşecul garantat al generaţiilor trecute de şcolari mici din regiunile defavorizate. Trebuie! Au stat, la început, doi pe un scaun, unii chiar vin din satele alăturate, merg pe jos doi, trei kilometri zilnic la acest «un fel de» after school. Facem eforturi să dotăm imobilul cu facilităţi de încălzire, să le avem gata până pe 15 octombrie, cel târziu.
Primarul a promis lemne şi materiale pentru un gard pe care trebuie să îl construim înspre râpa cu care se învecinează biblioteca. Va trebui să agreăm cu dânsul şi cu Consiliul Local să folosim microbuzul şcolar, să ducem elevii acasă seara, pentru că vine frigul, vin ploile şi se va întuneca mai devreme. Sper sa reuşim“, mai spune Liviu Runcan.
Despre responsabilitate
Vorbeşte cu mulţumire despre ajutorul dat copiilor din Buzău. Pare a nu fi făcut niciun sacrificiu pentru binele micuţilor. Totuşi, biblioteca şi after school-ul au fost realizate cu fondurile alocate vacanţei anuale a familiei Runcan, aproximativ 4.000 - 4.500 de euro. În loc de concediu, Liviu Runcan a preferat să lucreze cot la cot cu echipa de constructori în cele două săptămâni de concediu. Dar nu regretă: „A ieşit neaşteptat de bine şi aş renunţa oricând la un concediu şi la banii respectivi pentru a face asta. Mi-am luat responsabilitatea să o susţin şi o voi face. Mai sunt multe de făcut, alături de permanenta grijă să aibă temele făcute şi să se amplifice calitatea învăţării. Am decis să contactez un profesor de şah din Buzău, profesori de la Liceul de Artă, să organizez mici interpretări de muzică clasică cu elevii de la liceu, să le placă şi să ştie de ea, să găsesc calculatoare şi să îi învăţ să le folosească, să caute şi să se documenteze, să trecem de la copiat, la redactat eseuri“.Comunitatea buzoiană a avut un noroc pe care puţini români îl au, acela de a găsi, chiar şi fără voia lor, întâmplător, un om responsabil şi implicat. Liviu Runcan este, fără doar şi poate, un exemplu şi pentru constănţenii care, în drumurile lor, trec prin localităţi sărace, în care copiii nu au nicio şansă de succes. Un exemplu demn de urmat!
Sursa: Voceaconstantei.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
