Viaţa salvatorilor SMURD (galerie foto)

Îi întâlnim la orice pas, încărcaţi cu echipamente medicale mobile performante, în grabă spre a salva vieţi, indiferent de oră, anotimp sau zi de sărbătoare. Ei sunt salvatorii SMURD, cei care ajung primii la locul unde se întâmplă tragedii, profesionişti ai medicinii care, alături de paramedici, cadre ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, reuşesc să readucă la viaţă mii de oameni anual. Sunt determinaţi, pasionaţi, îşi fac meseria ca la carte, oameni pentru care zilele de lucru nu seamănă niciodată între ele. Fie că lucrează pe ambulanţele SMURD, fie că îi vedem pe holurile urgenţei spitalului ori în aer, cu elicopterul, toţi au acelaşi crez: acela de a salva vieţi, indiferent de condiţii ori circumstanţe emoţionale. Apărut ca un serviciu adiacent serviciilor de urgenţă din cadrul unităţilor spitaliceşti, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare şi-a croit drum în peisajul medical românesc în 2008, după ce, încă din 2007, se puneau bazele unităţii de primire urgenţă din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

„Suntem ca o familie“

S-a început timid, cu patru ambulanţe de tip B, de prim ajutor, cu oameni pregătiţi să răspundă tuturor urgenţelor şi cu o ambulanţă de tip C - autospecială cu dotări specifice unei săli de terapie intensivă mobilă cu medic şi asistentă din urgenţă, oameni cu multă experienţă, ajutaţi de doi paramedici. Încă de la început, serviciul a fost condus de medic-şef Rodica Tudoran, care a încercat să aducă un suflu nou serviciului de urgenţă pus pe picioare.
 
Oameni cu experienţă în cadrul spitalului au demonstrat în anii care au trecut că medicii pot face echipe de succes cu ceilalţi colegi ai lor salvatori, cadrele Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea“.
 
Cursurile pe care aceştia le-au urmat şi care le-au oferit perspectiva teoretică a ceea ce înseamnă salvarea unei vieţi contratimp i-au transformat în echipele sudate care sunt astăzi. Ei reprezintă o mare familie, ai cărei membri nu au nevoie de cuvinte pentru a se ajuta în situaţii-limită, atunci când sunt în teren. „Cu toţii facem urgenţe, fie la UPU, fie pe ambulanţele SMURD, fie pe elicopter. Fiind multe ture într-o lună, cea mai mare parte a timpului o petrecem aici, mai mult decât chiar şi cu propria noastră familie, ne cunoaştem unii pe alţii foarte bine, suntem ca o familie“, spune medicul rezident Damian Constantinescu.
 
„Sunt situaţii când trebuie să te înţelegi din priviri, prin semne. Nu este ca la UPU, unde tragi nişte uşi şi îţi vezi de treaba ta, eşti în casa omului, în public, unde nu poţi să îndepărtezi presiunea celor din jur. Este mai greu pre-spitalul faţă de UPU, chiar dacă numărul de cazuri este mai mic“, ne povesteşte asistenta Manuela Florea, cu 13 ani de experienţă în serviciul medical de urgenţă şi unul dintre oamenii cu care SMURD Constanţa şi-a început activitatea.
 
„În timp, echipele s-au sudat, fiecare face orice este nevoie, nu ne gândim că unul este paramedic, altul medic, altul asistent, fiecare face orice este nevoie şi ne înţelegem din priviri. Toţi patru funcţionăm ca un singur om“, spune medicul Carla Ghengeaua, şi ea parte din echipa SMURD.

Mii de intervenţii la activ

Familia SMURD are de la un an la altul tot mai multe intervenţii. Oamenii au căpătat încredere în acest serviciu medical, aceştia fiind solicitaţi cu prioritate atunci când se apelează serviciul unic de urgenţă 112, iar acest lucru se vede numai aruncând o privire asupra cifrelor intervenţiilor pe care, de la an la an, le-au îndeplinit echipajele. Dacă în 2012 cele şapte ambulanţe de tip B, alături de cea de tip C şi de cea specializată pentru intervenţii neonatologice, interveneau în 9.028 de misiuni, dintre care în 2.614 a fost nevoie de intervenţie specializată a ambulanţelor C, în 2014, munca a crescut cu 25%.
 
„Am avut 12.089 de misiuni, dintre care pe ambulanţele de tip B - 9.309 misiuni şi restul pe C, iar în primele zece luni ale acestui an, am depăşit numărul misiunilor pe care le-am îndeplinit pe parcursul întregului an trecut“, explică medicul coordonator al SMURD Constanţa, Rodica Tudoran. Necesitatea înfiinţării acestui serviciu era evidentă, iar cifrele care stau la baza discuţiei sunt cele care le dau salvatorilor SMURD motive să înţeleagă că mii de oameni au trecut prin ghearele morţii, dar au scăpat.

„Se abuzează atât de ambulanţa de stat, cât şi de SMURD“

„Dacă nu ar fi existat SMURD, lucrurile ar fi mers mult mai greu, pentru că nu existau oameni care să intervină la cazurile grave“, adaugă medicul-şef coordonator. Însă popularitatea serviciului poate avea şi dezavantaje. „Faptul că eşti prea popular nu este întotdeauna un motiv de fericire. A crescut încrederea populaţiei în acest serviciu, dar nu întotdeauna solicitările la care suntem trimişi necesită prezenţa SMURD. Se abuzează atât de ambulanţa de stat, cât şi de SMURD. Încă nu avem această cultură, această conştiinţă de a nu solicita abuziv o maşină de terapie intensivă mobilă, spunând, de exemplu, că se sufocă, că nu poate să doarmă pentru că o doare capul pentru că şi-a scos piercing-ul din nas. Atâta timp cât populaţia nu va conştientiza că oricare dintre noi poate fi în situaţia de a avea nevoie de o ambulanţă de urgenţă bine dotată, cu un echipaj de urgenţă care ştie ce să-ţi facă, vor fi aceleaşi cozi şi va creşte numărul de prezentări la serviciul de urgenţă al spitalului“, mai spune medicul coordonator al serviciului SMURD. După cum medicii recunosc, este greu ca dintr-un birou să-ţi dai seama cât de gravă este starea unui pacient aflat la celălalt capăt al firului.

 
Dincolo de meseria dură pe care o exercită zi de zi, partea emoţională se strecoară pe lângă raţiune şi câteodată se face remarcată. Medicii, asistenţii şi paramedicii sunt oameni şi au sentimente. Medicul Carla Ghengeaua, unul dintre oamenii cu vastă experienţă în domeniu, care lucrează pe ambulanţele SMURD încă de la inaugurarea serviciului, îşi aminteşte de una dintre salvările la care a participat şi pe care, nici după ani buni de când s-a petrecut, nu o poate uita. „Am fost solicitaţi la un accident feroviar, era implicat un tânăr, până în 35 de ani. Îi trecuse trenul peste picioare şi i le retezase de la genunchi. De departe, nu vedeam decât nişte cărnuri sângerânde. În mintea mea, mi-am spus atunci că vom constata doar decesul. La acel moment, el întoarce spre mine nişte ochi albaştri şi disperaţi şi îmi spune să-l ajut. Atunci am simţit că mi s-au înmuiat genunchii. Faptul că poţi face ceva pentru ceilalţi îţi dă forţă să continui“, spune medicul Carla Ghengeaua.

Profesionalism înaintea emoţiilor

Cum trebuie să fie un medic pentru a face faţă unei astfel de meserii ne spun chiar cei care, zi de zi, se luptă pentru viaţa celorlalţi. „Trebuie să ştii cum să iei deciziile cele mai bune într-un timp foarte scurt, să faci echipă cu cei din jurul tău şi să fii cu sufletul alături de oameni“, mai spune medicul Carla Ghengeaua.
 
„Fiecare caz în parte trebuie tratat cu detaşare emoţională, dar cu profesionalism. Cel mai mult mă afectează emoţional copiii şi tinerii, mai ales când nu poţi să mai faci nimic pentru ei“, declară Manuela Florea, asistent medical şi pe elicopterul SMURD, şi pe ambulanţele terestre ale SMURD, încă de la înfiinţare, cu o bogată experienţă în cazurile de urgenţă.
 
Munca echipei prespital, aparent mai simplă, cu mai puţine intervenţii, te provoacă, în schimb, ca om, în a te autodepăşi. Emoţional şi profesional. „Pe elicopter urcă oameni care vor să zboare, care, după ce fac cursurile de instruire, dovedesc că fac faţă şi fizic, şi psihic la o asemenea activitate. Poţi să vrei, dar să nu fii în stare sau să fii în stare, dar să nu-ţi doreşti să faci asta. Acum sunt patru medici şi patru asistente în serviciul elicopterului“, spune medicul coordonator Tudoran. „Munca noastră începe cu 15 minute înainte de răsăritul soarelui şi cu 15 minute după apus. Munca pe elicopter este o promovare, ai satisfacţia că ajungi mai repede la pacient şi şansele sunt amplificate. Există şi situaţii care nu depind de timpul de răspuns al nostru, situaţii în care nu se mai poate face nimic“, spune Manuela Florea.

Elicopterul Gheorghiţă

Înfiinţat în 2013, punctul aeromedical a făcut o pauză până anul acesta, în luna august, când a fost reluat. Nefericitul eveniment în urma căruia un medic şi o asistentă din cadrul serviciului SMURD şi-au pierdut viaţa după prăbuşirea elicopterului salvator de vieţi, de anul trecut, a determinat echipa rămasă să-şi reevalueze posibilităţile emoţionale pentru a-şi continua activitatea în aer.
 
„A fost greu să reluăm activitatea, mai mult din punct de vedere emoţional. Ne-a venit un alt elicopter, cel pe care l-am avut înainte, pe care l-am botezat Gheorghiţă, anul trecut, de Sfântul Gheorghe, ni l-au dat înapoi. Este elicopterul nostru de suflet. Personalul a cerut să reia activitatea, fără a fi presat de nimeni. În momentul în care cei care au derulat activitatea înainte de accident au spus că sunt pregătiţi să se reia, i-am trimis pe toţi din nou la cursuri. De anul acesta, li s-a adăugat şi colegul Damian, care este rezident în anul V, şi încă o asistentă medicală, care nu a zburat înainte“, spune medicul coordonator Tudoran.
 

Asistenta Manuela Florea spune că momentul pierderii colegilor lor a fost depăşit cu greu, pentru că oricare dintre ei putea fi în locul celor care au pierit. După accident, un medic şi o asistentă nu au mai dorit să urce în elicopter,.
 
Toţi cei care sunt în serviciul aeromedical fac parte şi din echipajul ambulanţelor terestre ale SMURD. Cu toţii sunt pregătiţi pentru cele mai grave cazuri, mai ales că ambulanţele pe care lucrează sunt dotate cu echipamente medicale menite să funcţioneze ca o cameră de terapie intensivă. Aceiaşi medici asigură şi urgenţele neonatologice, acoperind toată regiunea, Tulcea, Călăraşi şi Slobozia. În 2014, până la tragicul accident, elicopterul SMURD a intervenit în 262 de misiuni, dintre care 158 de misiuni primare, 92 secundare, 12 neonatologie (11 secundare şi una primară). De la 1 august 2015, de când s-a reluat activitatea pe elicopter, au fost în total 120 de misiuni - 61 primare, 48 secundare şi o misiune secundară (simularea de accident nuclear la Cernavodă, când a fost declanşat Codul Roşu; la astfel de intervenţii, SMURD-ul este cel care coordonează activitatea medicală).

Riscuri la tot pasul 

Munca unui medic sau asistent pe elicopterul SMURD este şi mult mai riscantă, provocările meseriei de salvator sunt la tot pasul, în orice tip de misiune, fie ea terestră, fie aeriană. De multe ori, echipele medicale se află în locuri periculoase, cu aparţinători periculoşi, care pun vieţile acestora în pericol.
 
Medicul Damian Constantinescu a avut el însuşi parte de un astfel de eveniment, când un agresor, aflat în spatele unui bar, după ce înjunghiase un taximetrist, l-a atacat cu un cuţit. Din fericire, poliţia l-a imobilizat. „Aceasta a fost o situaţie fericită. De multe ori, noi ajungem primii la locul accidentului, înaintea poliţiştilor“, spune Manuela. „Nu ştii niciodată unde te duci, ce găseşti acolo. Eşti mulţumit că salvezi o viaţă“, adaugă Damian, care este căsătorit şi are un copil de patru ani.
 
Pacienţii sunt diferiţi. Unii îi văd pe salvatori ca pe nişte eroi, alţii îşi varsă nervii de moment asupra celor veniţi să îi salveze. Sunt mulţi cei care, la final, când lucrurile se liniştesc, vin şi le mulţumesc. Pentru viaţa pe care le-au redat-o oamenii care-şi sacrifică viaţa, timpul, familia, tinereţea, pentru a-i salva pe cei din jur.
 
Unii dintre salvatorii SMURD spun că se văd făcând această meserie până la pensie, alţii însă au ceva îndoieli. „Acum suntem încă tineri…“, spune, zâmbind, asistenta medicală Manuela.
 
Sursa: voceaconstantei.ro