Voceaconstantei.ro Oaza de frumos din inima Constanţei (galerie foto)

Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici de pe strada Ştefan cel Mare, Fondul Plastic, cum îl cunosc cei mai mulţi, se încăpăţânează să ne arate de ani buni că arta frumoasă răzbeşte în timp, trece peste vremuri şi regimuri. Totul pentru oamenii care apreciază munca şi talentul artiştilor, fie ei sticlari, pictori sau sculptori.
 
În percepţia constănţenilor, gustul pentru artă s-a transformat în timp, asemenea străzii pe care se află şi astăzi, la fel ca acum 20 de ani, magazinul Fondului Plastic. Odată una dintre cele mai frecventate artere ale Constanţei, cu magazine deosebite, astăzi, pe strada Ștefan cel Mare nu găsim nimic mai mult decât bănci, farmacii, cafenele ori buticuri. Oamenii au ales zone din afara oraşului pentru a-şi petrece timpul liber, în vestitele malluri. Și pe bună dreptate. Zona centrală a oraşului nu mai oferă nimic din farmecul pe care îl oferea odată constănţenilor. Nici oamenii nu mai sunt aceiaşi, asta e drept. Doar Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici este cea care a biruit schimbărilor din jurul său. „Din fericire, galeria a păstrat o anumită etichetă. Fondul Plastic a rămas cu o perioadă de glorie, o etichetă, aceea că aici sunt expuse mereu obiecte, pictură, grafică, sculptură, ceramică, sticlă, pictură pe sticlă, care sunt producţia artistului plastic. Cel care s-a străduit să se şcolească pentru a ne oferi frumosul. galeria s-a încrâncenat să creadă că în oraşul, atât de comercial, Constanţa, lumea iubeşte şi un lucru mai aparte“, ne mărturiseşte Doina Şerb, galerist în cadrul Uniunii încă din anii `80. Înainte a fost profesoară de franceză, însă bunul gust pentru artă, pe care îl avea în sânge de la bunica sa, a chemat-o mai aproape, spre a o sluji. Aşa a ajuns la Galeriile de Artă din Mamaia, iar apoi la magazinul de pe strada Ștefan Cel Mare numărul 15. Și acolo o găsim de atunci în fiecare zi, cu excepţia weekend-ului. Nu stă aproape deloc, chiar şi atunci când nu are pe nimeni în galerie. Fiecare obiect trebuie mereu şters de praf, reaşezat, îngrijit. Locul a ajuns să fie parte din viaţa sa.

Viaţa din spatele unei opere de artă

Mai puţini ca în trecut, însă oamenii trec încă pragul galeriei în mod constant. Unii doar pentru a-şi clăti şi încânta ochii cu frumos, alţii, modeşti, iubitori de frumos, care vin să ia o felicitare pictată. Sunt şi alţii care trec pragul galeriei pentru a-şi îmbogăţi colecţiile sau pentru a aduce un nou suflu casei. „Oamenii cumpără de toate. Eu mereu le spun că trebuie să se gândească la ce le-ar plăcea lor să vadă în fiecare zi, atunci când cumpără ceva. Cu un tablou convieţuieşti de-a lungul timpului în casă, trebuie să-ţi placă şi astăzi, şi mâine, chiar dacă stările noastre sufleteşti se schimbă. Se schimbă până şi felul cum vedem o lucrare. Până şi florile au expresii diferite în fiecare zi. Depinde câtă materie artistică a investit şi artistul în ea“, ne mai spune galeristul. Galeria, mărturiseşte Doina Şerb, nu a fost şi nici nu este un business, este o modalitate de a arăta că frumosul există şi poate să aducă plăcere omului. „Eu am văzut galeria mereu ca o oază de frumos, de linişte. În sensul propriu al cuvântului, asta a devenit acum galeria“, mai adaugă galeristul. În trecut, pragul Fondului Plastic îl treceau oameni cu stare, cu bun gust, care se înconjurau în mod constant de obiecte ce au ieşit din mâinile artiştilor. Aici se vindeau chiar şi piese vestimentare ce ieşeau din mâinile designerilor acelor timpuri.
 
În ţară, mai sunt maximum zece galerii precum cea din oraşul nostru. Înainte, fiecare oraş avea cel puţin o galerie, mai multe avea Clujul ori Iaşiul. Restul s-au pierdut în timp ori s-au dizolvat de la sine, piaţa nu le-a mai făcut şi acestora loc.

Sticlăria lucrată manual a lui Tămâianu

Oricine trece pe lângă magazinul Fondului Plastic remarcă şi se opreşte preţ de câteva minute pentru a admira creaţiile de sticlărie, unicate, ale artistului sticlar Ion Tămâianu. Unul dintre puţinii artişti de gen care au mai rămas în ţara noastră, el şi-a dezvoltat creaţiile în timp şi a pătruns şi pe pieţele din Rusia, Europa şi Statele Unite ale Americii, fiind foarte apreciat. Sticla este lucrată prin suflare la ţeavă, o adevărată artă chiar şi pentru cunoscători. Totul este realizat manual, nimic nu este turnat în formă, tot ce iese din mâna artistului se pictează, se înnobilează. „De fiecare dată când merg la atelier la domnul Tămâianu, văd că încearcă ceva nou, fie la decorare, fie la formă, la combinaţie de culori, la tehnica de înfrumuseţare a sticlei, cu metalizare, cu dopaj, cu irizaţii, matisare, jocul de lucios şi mat care face ca sticlăria să fie spectaculoasă. Creaţia vine lucrând, iar inspiraţia vine dacă o cauţi, lucrând, te desăvârşeşti. Cine este căutător şi inovator nu se plictiseşte de sine niciodată“, ne mărturiseşte galeristul.
Ideile sale, care prind formă în atelierul său din zona Şelimbăr, Sibiu, acoperă tot necesarul de formă şi culoare, de la pahar, scrumieră până la obiectul decorativ artistic - statuetele, sculptura în sticlă.
 
Creaţiile pe care le regăsim la Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici aparţin artiştilor din toată ţara; nu ar fi fost acoperite toate domeniile artei doar cu lucrări ale creatorilor constănţeni. Aici expun artişti din Bucureşti, Brăila, Cluj, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, iar în timp, s-a realizat o bază a celor care expun aici. Au fost selectate lucrări vandabile şi acceptabile ca preţ pentru piaţa constănţeană. „Costurile sunt rezonabile pentru cei care frecventează galeriile şi ştiu ce preţuri se practică în alte părţi“, ne mai spune galeristul. Nu există o ritmicitate a vânzărilor, iar galeria nu returnează lucrările decât la solicitarea artistului, pentru că niciodată nu ştii când se va vinde. Fiecare obiect are cumpărătorul lui. Lucrările pot să stea şi câţiva ani fără a fi vreo problemă, ba mai mult, le creşte şi valoarea.
 

Sunt şi străini care mai vizitează galeria. Depinde însă de oamenii care călătoresc şi care poposesc pentru câteva ore în oraşul de la malul mării, de pe vasele de croazieră. De regulă aceştia cumpără tot ce le place, singurul inconvenient fiind transportul. „Sunt obiecte de sticlă care au ajuns până în Australia, la oameni care au fost pe croaziere şi s-au oprit la Constanţa, în Africa de Sud sau în Chile. Am avut nişte artişti chilieni care şi-au dorit o lucrare a artistului Eusebio Spînu, dar care, din cauza dimensiunii, nu au putut să o transporte până la ei acasă. Au plecat totuşi cu două obiecte din sticlă“, mai spune galeristul. Europenii de obicei sunt cei care trec pragul galeriilor.
 
Pe lângă zona dedicată produselor de artă, galeria reuneşte şi un spaţiu expoziţional unde membri ai Uniunii Artiştilor Plastici îşi expun periodic lucrările. De departe cea mai impresionantă, prin mărime, este lucrarea lui Eusebio Spînu, care a luat premiul de excelenţă în 2004 la „Artele Focului“. Iar frumuseţile te înconjoară oriunde ai întoarce privirea. Tablourile pe sticlă ori pe pânză, gravurile, sculpturile îţi iau ochii şi ţi-ai dori să-ţi poţi permite, la un moment dat, să-ţi umpli casa de tot ceea ce se găseşte aici. Şi sufletul de bucurie.
 
Sursa: voceaconstantei.ro