Poarta spre lumea nouă Insula Ellis - hotarul prin care au trecut toţi cei în căutarea visului american

La începutul secolului XX, America era pământul făgăduinţei pentru o lume întreagă. Declaraţia de Independenţă a SUA garanta fiecărui cetăţean dreptul la viaţă, libertate şi, surprinzător, la căutarea fericirii.

Visul american înseamnă promisiune, prosperitate, libertate, oportunităţi egale, mirajul oamenilor simpli deveniţi eroi şi miliardari peste noapte sau, dimpotrivă, doar „anul şi mia“ de odinioară, câştigată pe muncă istovitoare.

1 din 3 americani, descendenţi din rezidenţii de pe Ellis

Visul din Țara tuturor posibilităţilor începea pentru toţi imigranţii veniţi în SUA în căutarea fericirii pe Insula Ellis. O bucată de pământ de doar 11 hectare, ivită în Golful New York, în New Jersey City, aproape de Statuia Libertăţii, era locul de unde a început totul pentru aproximativ 40% din populaţia actuală a ţării. Numele locului se trage de la comerciantul Samuel Ellis, cel care a deţinut acest teren în jurul anului 1770, fiind apoi cumpărată de statul New York.

Insula Inimilor Frânte

În anul 1892, preşedintele Benjamin Harrison deschide aici primul centru federal pentru imigranţi, încercând să controleze astfel fenomenul de imigraţie care luase o amploare fără precedent. De fapt, doar cei mai simpli oameni, cei care călătoreau cu vaporul la clasa a III-a, erau rezidenţi pe insulă. Punctul culminant al acestui fenomen a fost înregistrat între 1802 şi 1924, perioadă în care centrul a fost extins foarte mult şi au fost construite noi clădiri pentru a se putea gestiona afluxul masiv de imigranţi. Noii sosiţi treceau printr-o serie de controale - aveau 29 de întrebări la care trebuiau să răspundă, apoi li se făcea şi un control medical. Cei care aveau diferite probleme de sănătate sau legale intrau într-un proces şi mai riguros de control. De-a lungul timpului, celor care aveau boli contagioase sau antecedente penale (circa 2% dintre imigranţi) le-a fost refuzată intrarea pe pământ american, fiind trimişi către ţările lor de origine. Astfel, Insula Ellis devenise cunoscută şi ca „Insula Lacrimilor“ sau „Insula Inimilor Frânte“.

Insula piraţilor spânzuraţi

Imigrarea a scăzut în timpul Primului Război Mondial, astfel că oficialii au desemnat Insula Ellis ca fiind principalul centru de detenţie pentru inamicii statului. Aproximativ 1.500 de oameni fuseseră reţinuţi acolo, funcţia de închisoare a insulei păstrându-se şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De altfel, nu era pentru prima dată când Insula Ellis devenea un simbol al opoziţiei, ea fiind folosită, înainte de 1839 şi înainte de a ajunge la Samuel Ellis, drept loc de spânzurătoare pentru piraţi, criminali şi marinari răzvrătiţi condamnaţi, fiind cunoscută şi sub numele de „Insula Spânzurătorii“.
 
În ziua de 12 noiembrie 1954, activitatea pe Insula Ellis - poarta de acces a Americii - se încheia în mod oficial, după ce, pe aici, trecuseră peste 12 milioane de imigranţi începând cu anul 1892. Ellis este acum un muzeu viu, numele celor mai mulţi imigranţi fiind trecute pe panourile care îmbracă insula.

Două decenii de uitare

La un moment dat, Guvernul american a încercat să vândă insula. Dezvoltatorii au venit cu mai multe propuneri, de la o staţiune de ambarcaţiuni, până la un „oraş al viitorului experimental“ proiectat de arhitectul Frank Lloyd Wright. Niciunul dintre planuri nu s-a materializat, astfel că „poarta spre America“ a petrecut următorii 20 de ani în uitare.
 
Planurile pentru transformarea acestui obiectiv într-un muzeu istoric s-a materializat în anii 1980, când preşedintele Chrysler Corporation, Lee Iacocca, a ajutat la răspândirea unui proiect pentru strângerea de fonduri pentru Insula Ellis şi Statuia Libertăţii. Insula restaurată a fost deschisă publicului în luna septembrie 1990. Astăzi, Ellis Island este un muzeu dedicat imigraţiei şi face parte din Monumentul Naţional Statuia Libertăţii. Asupra Insulei Ellis veghează, de 129 de ani, Statuia Libertăţii, de pe Insula Liberty.

Sursa foto: old-picture.com