Cuget liber Ghetoul de la marginea Constanţei

În plin sezon estival, municipiul Constanţa pare să fie imaginea distracţiei şi abundenţei. Unde te întorci vezi trotuare ocupate de terase, maşini luxoase şi tineri bronzaţi, ce îşi petrec nopţile prin cluburi, iar ziua pe plajă. Sărăcia înfloreşte, în schimb, la periferia oraşului.

La marginea cartierului Palas, la capătul străzii Munţii Tatra, ascuns de blocuri şi vile, se află un veritabil ghetou, unde îşi duc traiul peste 20 de familii de romi. La sosirea reporterilor „Cuget Liber" în micuţul „cartier" de colibe, locatarii se odihneau la umbră. O fetiţă de câţiva anişori curăţa cartofi, în faţa unei barăci, iar alţii se fugăreau, în picioarele goale, printre gunoaie.

În urmă cu 12 ani, când au fost aduşi aici, după ce au fost goniţi din căminele de la CET, erau vreo 90 de suflete. Şi-au ridicat câteva barăci din placaj şi tablă, pe care le-au căptuşit cu pături şi covoare. Între timp însă, s-au format alte familii, au adus pe lume copii, iar numărul barăcilor a tot crescut. Cu toţii trăiesc în condiţii greu de imaginat, fără apă curentă, fără lumină şi înconjuraţi de gunoaie. Gabriela Radu este o tânără de 25 de ani. Are deja patru copiii, cu vârste cuprinse între 3 şi 11 ani şi îl aşteaptă pe al cincilea. „Eu eram fată când am venit aici. M-am luat cu un băiat tot de aici, căci am copilărit împreună şi la rândul meu am făcut copii. Şi pe toţi i-am crescut aici, între gunoaiele astea. S-au umplut de bube, au dat în hepatită din cauza mizeriei. Degeaba îi spăl, uitaţi ce mormane de gunoaie se adună, pentru că nu avem unde să le aruncăm! Dacă le ducem la tomberoane vin şi ne ceartă vecinii", ne-a spus femeia.

Apă cară cu bidoanele de la vecinii mai milostivi, iar seara îşi luminează barăcile cu lumânări. „Aducem apă în bidoane, de la blocuri, pe seară, când sunt oamenii acasă, pentru mâncare şi pentru copii, să bea. Sunt români care nu vor să ne primească, spun că o plătesc. Aşa o fi! A fost şi aici o pompă, dar au zis vecinii că stau ţiganii şi au venit de au tăiat-o. Am încercat să vorbim cu autorităţile, să avem şi noi măcar un robinet, dar nu se poate, pentru că stăm fără forme legale. Ne închid cu toţii uşile în nas, aşa că ne descurcăm cum putem", continuă şi Maria Ghiţă, de 29 de ani, în vreme ce în dreptul căsuţei ei sunt agăţate câteva rufe la uscat.

Cât despre lumânări, le primesc de la biserica din apropiere. De altfel, terenul pe care a fost încropit ghetoul aparţine bisericii şi de vreo şase ani li se tot spune că, la un moment dat, vor fi evacuaţi, pentru a se ridica un nou locaş de cult. „Vin, iarnă de iarnă, de la toate instituţiile şi ne spun că ne vor muta. De aia nu am făcut nimic nici la barăci, pentru că nu ştim cât ne vor mai permite să stăm aici", povesteşte o altă femeie. În ciuda ameninţărilor, au rămas pe loc.

Doar câţiva dintre locatarii ghetoului sunt mai răsăriţi, au un loc de muncă sau o pensie. Cei mai mulţi, însă, îşi duc viaţa de pe o zi pe alta din alocaţiile copiilor şi din ajutoarele sociale. Iar pentru a-şi rotunji veniturile mai vând fier vechi sau cerşesc. Gabriela Radu mărturi-seşte că nu ar fi vrut să facă atâţia copii, pentru ce „să-i chinuiască", dar tot sărăcia este de vină. Copiii cresc printre gunoaie, cu lucruri primite de pomană. La şcoală merg doar câţiva, a căror părinţi au înţeles că este singura soluţie pentru a mai primi alocaţiile lor. Nu ştiu să citească, de matematică par că nici nu au auzit vreodată, dar au deprins deja arta cerşetoriei. „Tu în ce ţară stai?", întreabă, cu naivitate, unul dintre micuţi. Spune cu mândrie că merge la şcoală, după care se grăbeşte să întrebe dacă nu avem nişte bani să-i dăm. Romii speră că, în primăvara lui 2012, vor pleca din barăci pentru a se muta în vagoanele din Tomis Nord, promise de primarul Radu Mazăre. „Am auzit că nu ne vor lăsa să luăm nimic cu noi", spune, cu îngrijorare, Maria Ghiţă. Oricum, sunt reticenţi. De mai bine de un deceniu li se tot promit soluţii, de când au fost înghesuiţi pe terenul viran şi încă mai aşteaptă...

www.cugetliber.ro