Cuget Liber „Oil Terminal“ a pierdut peste 500.000 de euro în procesele cu Vama Constanţa
Cuget Liber: „Oil Terminal“ a pierdut peste 500.000 de euro în procesele cu Vama ConstanţaVestea că „Oil Terminal" a câştigat războiul în justiţie cu Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a fost primită cu bucurie de către acţionari şi investitorii de pe piaţa de capital. Plasamentele lor la această societate nu mai sunt în pericol; dimpotrivă, vor continua să crească. Dacă Vama ar fi câştigat pro-cesul, „Oil Terminal" ar fi fost adusă în pragul falimentului, căci ar fi trebuit să achite 111.228.018,52 lei, reprezentând TVA şi comision vamal. Suma s-ar fi dublat prin adăugarea penalităţilor şi dobânzilor de întârziere adunate în decurs de opt ani. Povestea a început în 2003, când societăţile „Rompetrol Rafinare" şi „Rafo" au derulat, prin intermediul terminalului petrolier din Constanţa, o cantitate de circa un milion tone de ţiţei. Biroul Vamal Constanţa a considerat că societatea „Oil Terminal", în calitate de depozitar şi prestator de servicii, este vinovată că a eliberat ţiţeiul către proprietari, fără efectuarea plăţilor privind contravaloarea obligaţiilor vamale şi TVA aferent. Ca urmare, i-a întocmit actele constatatoare şi cazul a intrat pe rolul justiţiei.
„Oil Terminal" s-a apărat, susţinând că obligaţia plăţii revine proprietarilor ţiţeiului şi cerând să fie anulate actele constatatoare, care o incriminau. De altfel, atât „Rompetrol Rafinare" (în 2003), cât şi „Rafo" (în 2007) şi-au achitat obligaţiile către Vamă.
Situaţia era clară. Probe de necontestat demonstrau că „Oil Terminal" are dreptate şi că justiţia nu poate decide decât în favoarea ei. Aşa s-a şi întâmplat la trei instanţe. Rând pe rând, Judecătoria, Tribunalul şi Curtea de Apel Constanţa au dat hotărâri care exonerau „Oil Terminal" de orice vină şi desfiinţau constatările Vămii.
Faptul că Autoritatea Naţională a Vămilor a mers mai departe, iniţiind recursul în anulare, nu a fost o surpriză. Se ştie că instituţiile statului sunt extrem de rapace şi sunt gata să belească contribuabilii de zece piei. Cazul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după care s-a întors la Tribunalul Constanţa, care a dat soluţie definitivă. Justiţia i-a dat dreptate companiei „Oil Terminal". Dar dreptatea nu e pe gratis. Costă al dracului de scump, Trebuie întocmite o mulţime de do-sare voluminoase, achitate taxe de timbru, întreţinută o armată de jurişti, plătite facturile uriaşe ale avocaţilor, experţilor şi contra-experţilor, susţinute numeroasele deplasări la instanţele din capitală. Potrivit unor mici acţionari, „compania a irosit între 500.000 şi 700.000 de euro" în războiul din justiţie. „Este un prejudiciu financiar uriaş - spun ei. Banii trebuie recuperaţi de la vinovat, de la Direcţia Regională pentru Accize şi Opera-ţiuni Vamale Constanţa." La 30 aprilie 2011, capitalul privat din companie este reprezentat de Fondul Proprietatea, cu o cotă de 10% din totalul acţiunilor, şi alţi acţionari, reprezentând 30,3778%. Acţionarii privaţi solicită administraţiei societăţii să deschidă o acţiune în instanţă pentru recuperarea pagubei, inclusiv cu dobânzile şi penalităţile de întârziere. Dacă statul, reprezentat de Ministerul Economiei, în calitate de deţinător al unui pachet de acţiuni de 59,6222%, nu se grăbeşte să impună o asemenea măsură, ei au tot interesul ca „Oil Terminal" să-şi recupereze banii. Conform Constituţiei, statul garantează dreptul de proprietate. Dacă se va deschide procesul, aşa cum solicită acţionarii, Justiţia va decide potrivit prevederilor legii fundamentale. Vama va fi pusă la plată, pentru refacerea proprietăţii ciuntite a „Oil Terminal". Este drept ca Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa să plătească, dar nu este corect ca paguba să fie suportată de la bugetul statului, adică din banii contribuabililor. Ministerul Finanţelor Publice trebuie să se îndrepte împotriva celor care au greşit: vameşii care au întocmit procesele verbale de constatare, şefii lor şi juriştii care au dat avize şi au întreţinut acest scandal. Toţi au dat dovadă de o crasă incompetenţă, provocând o pagubă de peste jumătate de milion de euro unui agent economic.
Cazul „Oil Terminal" nu este singular. De-a lungul ultimilor 20 de ani, statul a pierdut mii de procese din cauza incompetenţei funcţionarilor săi. Pentru că nota de plată a acestor eşecuri a fost achitată întotdeauna de contribuabili, birocraţii s-au simţit încurajaţi să greşească pe mai departe şi să abuzeze de puterea pe care le-o dă legea. În prezent, are loc un proces de reformare a statului, care vizează reducerea cheltuielilor cu salariile şi prea puţin problemele de esenţă: competenţă, mentalităţi, eficienţă, calitatea serviciilor. Credinţa mea este că instituţiile statului nu vor fi curăţate de abuzivi, incompetenţi şi corupţi decât atunci când funcţionarilor publici li se va aplica principiul: cine greşeşte plăteşte!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp