Centrulnatura.ro Obiceiurile alimentare reprezintă baza personalității noastre

• Este foarte greu să schimbi alimentația unei persoane.
• Atât pacienții, cât și medicii, preferă să ia pastile, tincturi, lichide cu gusturi imposibile, dar să nu schimbe alimentația și obiceiurile alimentare.

Obiceiurile alimentare reprezintă baza personalității noastre.
Trăim viața la fel cum mâncăm.

Cum mușcăm, la fel luăm decizii (hotărât, șovăitor, rapid sau foarte încet).

Cum înghițim mâncarea, la fel „înghițim” tot ceea ce ni se întâmplă – acceptăm ca impresiile din exterior să intre în energia care suntem noi. Dacă înghițim nemestecat, rapid, fără măcar să avem idée ce introducem în noi – la fel facem cu toate energiile din exterior. Înghițim orice opinie a oricui, înghițim emoțiile transmise de alte persoane, înghițim mesajele publicitare și orice alte sugestii primim.
Când avem timp și răgaz să mestecăm, descoperim că ceea ce avem în gură ne poate place sau nu. Și atunci, avem două opțiuni la dispoziție – să scuipăm (exact cum fac copii mici cărora nu le place ceea ce au în gură) sau să înghițim (acceptând ceea ce intră în corp).
După ce am înghițit – important este cum digerăm ceea ce am înghițit.
Mâncarea poate sta puțin sau foarte mult în stomacul și intestinele noastre. Depinde ce am mâncat, ce am combinat, cum am mâncat și care a fost starea corpului la masă.

Același lucru și cu experiențele vieții noastre – putem „ digera” rapid sau foarte încet ceea ce ni s-a întâmplat.
Persoanele care se gândesc iar și iar la ceea ce s-a întâmplat, care răsucesc în minte zeci de scenarii, care își amintesc o discuție cu cineva și o întorc pe toate părțile – sunt acele persoane care digeră foarte încet totul.
După ce s-a digerat mâncarea – nutrienții trebuie absorbiți și apoi utilizați la nivelul celulelor.
Procesul de folosire a nutrienților este exact ca și procesul de învățare a unei deprinderi (de exemplu, condusul mașinii, sau înotul). Trecerea de la teorie la practică înseamnă repetiție, repetiție, până la automatizare – când corpul persoanei devine experiența.



Cei mai mulți dintre noi suntem suma experiențelor noastre de viață. Tot ceea ce repetăm zilnic, devine ”famliarul” nostru.
De aceea, obiceiurile de alimentație care se formează în copilăria mică și se repetă o viață întreagă – sunt dificil de schimbat (am vrut să spun inițial „ imposibil”, pentru că așa scrie în cele mai multe dintre cărți, dar am aflat că ființa umană sfidează zilnic noțiunea de imposibil – și că resursele sale interioare sunt mult mai mari decât am descoperit noi până acum…..doar că este nevoie de muncă interioară, de disciplină și mai ales, de perseverență).
Cei mai mulți dintre noi nu știm cine suntem (cu atât mai puțin, de ce suntem cu adevărat în stare).
Pentru că toți suntem un „puzzle” interior – alcătuit din mama și tata, din bunici și alte rude, din profesorii și prietenii noștri, din totalul experiențelor și opiniilor celor cu care ne întâlnim continuu.

Fiecare dintre cei cu care interacționăm lasă în noi „o amprentă” energetică – o impresie, declanșând o reacție a corpului, emoțiilor, minții noastre.
Încrederea în sine, propria părere pe care o avem despre noi – nu este decât o sumă a opiniilor tuturor celor cu care ne-am intersectat drumul.

De aceea, este important atât ceea ce mâncăm zilnic, cât și cu cine ne vedem și discutăm zilnic.
Devenim nu doar mâncarea pe care o mâncăm, ci și oamenii cu care stăm mereu. Devenim toate circumstanțele în care ne aflăm.
Este nevoie de putere interioară și dedicație maximă – precum cea dovedită de părintele Arsenie Papacioc în închisorile comuniste – pentru a ne putea păstra lumina interioară în condiții de maxim întuneric exterior (dar este posibil și acest lucru! Ființa umană poate orice!).
Cei mai mulți oameni „ cedează” întunericului, atunci când stau prea mult timp în întuneric – și uită că sunt ființe de lumină – construite din fragmente din energia Soarelui (fructele și legumele aduc în permanență fotonii soarelui în interiorul corpului nostru – și ne amintesc de Adevărul nostru interior!).
Atâția oameni frumoși, cu multe calități și potențial rămân blocați în circumstanțe dificile de viață (serviciu prost, relație proastă etc) pentru că nu au încredere că sunt în stare să schimbe situația.

Pentru că toți cei din jur sunt la fel și fac la fel – totul rămâne stagnant!

Absorbția nutrienților din alimente are loc în intestinul subțire – care este cea mai lungă parte din tractul nostru digestiv – un canal extrem de întortocheat (numit popular ”mațe”) – prin care fragmentele de alimente trec, ca într-o retortă de alchimie.
Energia interioară din intestinul subțire era comparată de Medicina Tradițională Chineză cu „energia focului” – pentru că la acest nivel se produce o reală „ descompunere” a alimentelor, sub acțiunea acizilor și a enzimelor digestive.
În intestinul subțire are loc acțiunea de „gătire” a alimentelor, exact ca pe un aragaz de bucătărie – făcând posibilă eliberarea celor mai mici componente alimentare – glucidele, acizii grași esențiali, amino-acizii – structuri care sunt apoi absorbite cu ușurință în vasele limfatice.
Noile studii de fiziologie umană arată că nutrienții sub absorbiți inițial în vasele limfatice – și direcționate către ficat – ce reprezintă „filtrul” principal al corpului. Aici sunt reținute eventualele substanțe toxice (pesticide, medicamente, hormoni, alte substanțe chimice), precum și substanțele de care corpul nu are nevoie (reziduurile) – și sunt direcționate către căile de eliminare (intestin gros, rinichi). Și tot ficatul este cel care folosește substanțele utile – carbohidrații, amino-acizii, acizii grași esențiali – pentru a-și „construi” substanțele necesare corpului.
Cu alte cuvinte – ficatul este o mare uzină chimică – care face „decantare”, „filtrare”, „construcție” și „eliminare” în același timp.
Din ficat – nutrienții trec în vasele de sânge – și sunt direcționați către toate celulele corpului – pentru a le asigura energia și ”material primă” de care au nevoie.
Pentru a putea „utiliza” (folosi) substanțele venite prin sânge, de la ficat – celulele au nevoie să funcționeze bine – să aibă membranele întregi și toți receptorii de pe suprafață funcționând normal.

Fiecare celulă a corpului este exact precum o ființă umană – cu „receptori” (ochi, urechi, nas, gură) care pot să primească sau să refuze ceea ce li se oferă.
Comunicarea între celule și de la sistemul nervos este esențială în procesul de utilizare. Și această ”comunicare” se realizează prin intermediul hormonilor (a sistemului endocrin).
Cheia „folosirii” tuturor substanțelor în corp este comunicarea– la fel ca și la o ființă umană! (dacă i se vorbește frumos și logic – și omul/copilul înțelege – atunci acesta este capabil să facă orice!).
Dacă celula „nu înțelege” ce i se spune (i se vorbește „în altă limbă” decât cunoaște ea), sau i se vorbește „răstit” (prea tare), sau este „agresată” (prea mult) ori luată prin suprindere (primește altceva decât se aștepta) – atunci „nu se deschide” și nu primește ceea ce i se dă.
Dezechilibrele hormonale (induse de stres și reacția la stres) afectează fundamental procesul de utilizare (folosire) al substanțelor de către celule – cu alte cuvinte, întreaga nutriție a corpului nostru.
La fel cum dezechilibrele hormonale ne afectează starea emoțională și reacțiile mentale / sociale.
Oamenii s-au obișnuit să ia suplimente din calciu, din magneziu, din alte minerale, din ulei de pește, din diferite alge de mare (spirulină, chlorella) și din multe alte surse. Și aceste suplimente, ca toate alimentele, trebuie să treacă prin cele 4 etape fundamentale:  digestie, absorbție,  utilizare și eliminare.
De cele mai multe ori – organismul are dificultăți de absorbție și utilizare a suplimentelor luate sub formă de tablete – pentru că celulele pot să refuze să folosească ceea ce li se oferă, atunci când vine într-o cantitate prea mare sau primesc altceva decât se așteptau.
Ca și cum unei persoane îi este sete – și i se aruncă în cap o cisternă cu apă, în loc să i se dea doar un pahar cu apă.
După „absorbția și utilizarea” substanțelor din alimente (suplimente) sau impresii exterioare (da! și ele trebuie absorbite și utilizate!) – organismul are nevoie să elimine ceea ce nu mai are nevoie.
Procesul de „selecție” final (mai am nevoie/nu mai am nevoie) se produce în organele de eliminare – în intestinul gros și în rinichi.
Ceea ce mai este încă util se „resoarbe” și este refolosit de corp – ceea ce este inutil (reziduu) se elimină prin urină și materii fecale la exterior.
În plan mental și emoțional – avem nevoie să facem același proces – să evaluăm în permanență ce mai avem nevoie (din informațiile primite și emoțiile trăite) – și să eliminăm reziduurile.
Mulți oameni trăiesc o viață cu amintiri și emoții traumatice din copilărie, din tinerețe și din diferite etape ale vieții.
În mod periodic, își reamintesc de rănile din trecut – pe care nu le „digeră” și nu le „absorb”/utilizează (procesează) – pentru a învăța lecțiile și a putea merge mai departe (folosind doar partea utilă a experiențelor prin care au trecut).
Știm că acești oameni sunt „constipați” – atât la nivelul corpului – cât și la nivelul minții/emoțiilor. ȘI că rețin cantități impresionante de toxine (fizice, emoționale, mentale) în propriul organism – ca pe ceva „al lor” – pe care nu-l dau la nimeni.
Precum copii mici – care rețin caca și nu vor să facă, deși simt că trebuie.
Își strâng piciorușele și fundulețul și se chinuie să nu facă „treaba mare” – numai pentru a-și dovedi personalitatea în fața părintelui („fac ce vreau eu nu ce-mi spui tu că trebuie să fac!”).

CONSTIPAȚIA reprezintă una dintre cele mai importante suferințe ale oamenilor moderni (constipația mentală mai este denumită încăpățânare sau fixism).
Constipația fizică a devenit „normalul” oamenilor, încât aproape nimeni nu o mai bagă în seamă, decât dacă devine exagerată.
Tuturor li se pare normal să facă un singur scaun pe zi – deși mănâncă de 3 sau mai multe ori pe zi (copii mici au scaun după fiecare masă – acesta este „normalul” unui sistem liber și fluid – să elimine de fiecare dată când introduce altceva în sistem).
Sunt persoane cărora li se pare normal să elimine un scaun la 2-3 zile. Sau chiar un scaun pe săptămână.
În plan emoțional și mental – o astfel de persoană se va agăța de orice amintire din trecut sau de orice discuție cu o persoană, cu disperarea unui înecat. („Pe vremea mea”….sau „Uite ce mi-a spus X sau Y…..”).
Sau se va agăța de o opinie și nu o va schimba, cu nici un chip (fixism).
Un corp constipat înseamnă o energie generală constipată, o minte constipată și fixistă, în care ideile predominante sunt cele de la mama, de la tata sau de la principalii educatori din copilărie.
Un corp constipat înseamnă „un suflet” constipat care reacționează automat și mecanic la stimulări (enervare rapidă, emoționare rapidă).
Constipația înseamnă avariție,lăcomie, strângere de toate (inclusiv de deșeuri și reziduuri) „nu dau nimic, nimănui, nici măcar deșeurile mele, poate vreodată am nevoie de ele”, „nu se știe când îți trebuie”.
Este o stare pe care o observăm la cei mai mulți vârstnici care nu au trecut luminoși și flexibili prin viață, ci s-au prins în capcana întunericului, a hranei gătite, a „energiei moarte” a alimentelor, a stagnării mentale și emoționale.
Când o persoană vârstnică moare și rudele rămase îi sortează lucrurile – de cele mai multe ori găsesc o colecție impresionantă de vechituri inutile, ce nu mai folosesc nimănui.
Vârstnicii se agață de lucruri și obiecte exterioare cu disperarea celui care simte că nu mai are nimic în interior, de care să se agațe. Aceasta este drama unei vieți trăite fără contactul cu lumina interioară.
Nu mai vedem propria putere și nu mai știm cine suntem!
Viața înseamnă dinamică.
Viața însamnă schimbare perpetuă, mișcare, trecere de la o stare la alta, de la o experiență la alta.
Viața este evoluție.
Procesul de digestie – întregul proces alimentar – este o manifestare a vieții.
Modul în care ne alimentăm este modul în care ne trăim viața
de aceea ne este atât de greu să ne schimbăm alimentația.
Pentru că atunci când schimbăm alimentația suntem nevoiți să ne schimbăm viața cu toate componentele sale.
Suntem nevoiți să ne schimbăm modul de gândire – modul în care simțim, modul în care relaționăm cu ceilalți și mai ales, cu noi înșine.
Schimbând alimentația – ne schimbăm relația cu sinele nostru.
Aflăm unde am greșit, în relația cu noi înșine (și ne doare groaznic de tare!)  și suntem nevoiți să corectăm multe aspecte dacă dorim să continuăm procesul de vindecare.
Când schimbăm alimentația aflăm cine suntem și cine nu suntem.
Când nu mai mâncăm ce ne-a învățat mama să mâncăm refuzăm o parte din mama noastră, acea parte din ea care este în noi înșine (și credem, eronat, că suntem noi înșine).
Schimbarea alimentară presupune o ruptură esențială de propria noastră mamă.
Mama (sau persoana care ne-a îngrijit în prima copilărie) este persoana care ne-a dat majorității dintre noi primele reguli de alimentație și de viață.
”La pachet”, la un loc – în același timp.
Schimbând alimentația – refuzăm sau dăm la o parte acea parte din noi înșine. În același timp, schimbăm fundamental relația noastră cu persoana respectivă (dacă mai este alături de noi).
Mesajul transmis este „Nu mai am nevoie de ceea ce m-ai învățat, mulțumesc! Doresc o nouă experiență”. Dacă mama a învățat în mod greșit de la propia mamă și ne-a transmis aceleași greșeli, putem să întrerupem acest lanț, refuzând să perpetuăm greșeala. Fără a o refuza pe mama ca persoană. Ci redefinind relația cu ea.
Multe mame se simt refuzate personal atunci când cineva le refuză mâncarea.
Dacă refuzi să servești ceea ce îți pune cineva în față, acea persoană se simte ofensată.
Și de multe ori accepți să introduci în corp ceva ce-ți face rău, doar pentru a menține relația cu acea persoană. Întrebându-te continuu de ce ai resentimente și reacții emoționale negative față de ea.
Schimbând alimentația, în dieta de detoxifiere, identifici compromisurile energetice făcute și alegi să găsești alte soluții, atât pentru corpul tău fizic, cât și pentru relațiile cu cei apropiați.
Schimbi fundamental cine ești și modifici esențial relațiile cu ceilalți.
Întregul proces necesită energie.
Dar rezultatul final este o re-definire a ceea ce ești de fapt, o reamintire a cine ești cu adevărat.
Înainte de a fi copii mamelor noastre suntem ființe eterne, trimise de sursa universală să avem o experiență pe pământ.
Ne alegem un corp fizic și doi părinți și intrând în lumea materială, uităm că suntem lumină și uităm puterea infinită pe care o avem.
Alimentându-ne cu lumina din fructele și din legumele vii – facem două procese în același timp – ne curățăm și detoxifiem corpul fizic și ne reîncărcăm corpul energetic. Redevenim lumina care suntem.
Redevenim noi înșine.
Dăm la o parte toate părțile care nu suntem noi sau măcar devenim conștienți de ele (dacă nu dorim să le dăm la o parte) .
Dar aflăm cine suntem cu adevărat.
Și reîncepem o relație de iubire cu noi înșine și cu lumea în care trăim.
Acesta este unul dintre darurile procesului de schimbare.
Re-amintirea adevărului despre noi înșine.
Multă iubire tuturor celor aflați pe drumul vindecării!

Sursa text: www.centrulnatura.ro