Centrulnatura.ro Tutunul in istoria lumii. Pentru ce este folosit în prezent

• Tutunul este o plantă din familia Solanaceae.
• Există două specii cultivate de tutun, Nicotiana tabacum (folosită în special în ţigările moderne) şi Nicotiana rustica (folosită mai mult în America de Sud, în scop ritualic).

Nicotina este alcaloidul cheie din tutun, fiind extrem de adictivă şi otrăvitoare – una sau două picături de nicotină pură fiind mortale. Efectele toxice ale tutunului includ, printre altele transpiraţie, senzaţie de ameţeală, slăbiciune generală, tremurături, convulsii şi paralizie respiratorie (unele dintre ele sunt bine-cunoscute celor care trag primul fum de ţigară).
Nicotina este similară structural cu aceticolina, un neurotransmiţător activ atât în sistemul nervos simpatic, cât şi cel parasimpatic, precum şi la nivelul joncţiunii dintre muşchi şi nervi (placa neuro-motorie).
La nivelul Sistemului Nervos Central, nicotina creşte starea de trezire şi accentuează procesul de învăţare şi modalitate de a realiza sarcini simple. Nicotina poate avea fie un efect stimulant, fie unul sedativ, funcţie de cantitatea ingerată. Majoritatea fumătorilor pot confirma faptul că nicotina stimulează atenţia şi abilitatea de amintire a unor lucruri noi, adică atât memoria, cât şi gândirea.

Fiecare cultură de pe pământ are propriile droguri. Acestea sunt folosite în multe feluri, fie în ritualuri sacre, fie ca medicamente, fie pentru plăcere sau chiar pentru capacitatea adictivă.
Tutunul este unul dintre drogurile cele mai victorioase din istoria omenirii, care a penetrat în aproape toate culturile lumii, influenţând istoria, economia, viaţa socială şi sănătatea oamenilor în mod fundamental.
Este uimitor pentru o plantă care nu este nici aliment şi nu are nici o altă valoare pentru sănătatea corpului fizic al oamenilor. TUTUNUL care arată ca o plantă comestibilă, creşte alături de alte plante comestibile ale familiei (cartof, vânătă, roşie, ardei), atenuează senzaţia de foame – dar nu este mâncare. şi aduce în plus propria lui foame de tutun – cea care agaţă consumatorii.

Relaţia dintre TUTUN şi toate naţiunile lumii, precum şi cea dintre TUTUN şi oameni este o relaţie de iubire versus ură.
TUTUNUL este o plantă care n-a lăsat niciodată indiferent pe nimeni.
TUTUNUL provine din America de Sud, adus de colonizatorii care au mai adus şi alte droguri, precum cafeaua, ceaiul, marijuana, opium-ul şi cocaina către societatea vestică. Este un paradox uimitor, cum vesticii au „cucerit” teritoriile Americilor şi le-au înrobit în sclavie de sute de ani, în timp ce mulţi descendenţi ai vechilor colonizatori din Europa şi Americi sunt în prezent cuceriţi şi stăpâniţi de aceste substanţe, provenite din Americi.
Cine a cucerit pe cine, de fapt?

Interesantă a fost introducerea tutunului în Europa, în fiecare ţară reacţia fiind o oglindă la caracterul naţional.

În Franţa, tutunul a fost iniţial folosit pentru ţinerea la distanţă a bolilor şi pentru conservarea frumuseţii (în scop cosmetic).
În statele Italiene, tutunul a fost încredinţat preoţilor şi administrat după sfaturile acestora.
În Principatele Germane, tutunul a fost examinat în concordanţă cu cele mai recente principii ştiinţifice ale zilei şi a fost declarat o „iarbă violentă”
În Elveţia a fost testată pe câini, înainte de a fi recomandată pentru consumul oamenilor.
În Anglia, tutunul a fost introdus pentru un scop unic: plăcerea.
În Rusia şi Turcia, oamenilor li s-a interzis mult timp să fumeze, sub pedeapsa cu moartea. Murad al IV-lea, supranumit cel crud, Sultan între 1623 şi 1640 ura fumatul şi umbla deghizat prin oraş, solicita un foc şi-l executa pe cel care i-l oferea. Se pare că a executat circa 25.000 de presupuşi fumători.
În Spania, tutunul a prins cel mai repede sub forma ţigaretelor, după ce Sevilla a devenit locul celei mai mari fabrici de ţigarete din lume, în acea perioadă.
Olandezii, dintotdeauna o naţiune liberală, au adoptat rapid fumatul pipei, considerându-l o parte naturală şi normală a vieţii zilnice.


Tunul a fost dintotdeauna legat de sclavie. Părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii, Washington şi Jefferson, erau plantatori de tutun.
Cele 3 plante care au determinat instaurarea sclaviei în lume sunt TUTUNUL, ZAHĂRUL (trestia de zahăr) şi BUMBACUL.
Pentru plantaţiile în care creşteau aceste plante, două dintre ele cu utilizare efectiv pentru PLĂCERE (tutunul şi zahărul) – au fost strămutaţi mii şi zeci de mii de negri din Africa în America. Istoria lumii, războaiele purtate şi multă suferinţă umană se învârt în jurul acestor plante.
Dacă oamenii credeau că ei stăpânesc lumea, istoria tutunului şi a zahărului ne arată că, de fapt, anumite plante sunt stăpânele lumii.
Tutunul hrăneşte sclavia (tutunul produce o dependenţă intensă a celor care îl folosesc), in timp ce sclavia hrăneşte tutunul (pentru că producţia sa pretindea forţa manuală a sclavilor).

Cele două forme de plantă tip Tabacum, Nicotiana rustica şi Nicotiana tabacum au o energie împărţită.
1) Nicotiana rustica este forma originală a tutunului din America, aliată cu nativii Americani şi este folosită pentru a le susţine practicile spirituale (deşi a fost abuzată şi în cultura lor). Este o plantă crescută prin metode tradiţionale, care respectă Legile Naturii şi Spiritul Plantei, şi astăzi este folosită în ritualuri sacre, fiind un simbol al Lumii spirituale.
2) Nicotiana tabacum – este planta care „s-a adaptat” la cererea oamenilor vestici, a acceptat să fie „cultivată” intensiv, îngrăşată cu fertilizatori, să ocupe terenuri care aparţineau cândva pădurilor, special defrişate pentru o cultură mai „bănoasă”, precum cea a tutunului. Este o plantă care a acceptat să fie cumpărată, vândută, manipulată şi utilizată fără nici un respect pentru spiritul ei intrisec – în schimb aservind şi mai mult oamenii moderni Lumii materiale.
Putem observa o polaritate marcată a energiei tutunului pe axa sclavie-libertate, cu Nicotiana tabacum ca emblemă a SCLAVIEI şi Nicotiana rustica fiind emblema rezistenţei la sclavie.

O altă asociere interesantă în istorie este cea dintre tutun şi contrabandă, piraterie, haiducie, ilegalitate.
Pentru că în multe ţări, tutunul a fost mult timp interzis, dar oamenii dintotdeauna au solicitat „fructele interzise”, tutunul a pătruns prin piraterie, contrabandă, pe căi ilegale. Cu toţii ne amintim de contrabanda cu ţigări Kent sau Malboro in timpul perioadei comuniste, în ţara noastră. Ţigările erau şi „obiect” de mită şi de valoare, pentru multe servicii primite sau prestate în perioada comunistă. Foarte interesantă dualitatea atitudinii autorităţilor din România: INTERZICERE oficială dar TOLERANŢĂ mascată faţă de contrabandă. Practic menţinerea unei aparenţe autoritare – care ascundea o mare relaxare a obiceiurilor şi moravurilor vremii.
Tutunul a fost, de multe ori legat de lupta pentru eliberarea de tiranie – majoritatea rebelilor lumii fiind mari fumători (ne amintim de Che Guevara) – dar o luptă dusă pe ascuns, din umbră, o luptă secretă.

Tutunul este o plantă care facilitează comunicarea dintre lumi.
Aşa cum Nicotiana rustica ajută nativii Americani să comunice cu „spiritele” lumii energetice, tot aşa Nicotiana tabacum ajută oamenii moderni să comunice mai bine între ei. Întotdeauna o ţigară invită la „împărtăşire”, la comunicare – în orice fel de circumstanţe, mai ales în cele dificile sau plăcute (când avem de aşteptat undeva, într-o situaţie de război, de stres, de boală, la spital, la o nuntă sau la o înmormântare).
Tutunul este planta care „face legătura” între cele două tipuri de plante ale familiei Solanaceaelor – cele comestibile (cartof, roşie, vânătă, ardei) şi cele otrăvitoare (mătrăguna, ciumăfaia, laurul ghimpos etc). Este poarta între viaţă (alimente comestibile) şi moarte (plante otrăvitoare) – ea deţinând în energia ei atât viaţa, cât şi moartea.
Descriem astfel nouă polaritate importantă a plantei – viaţă vs moarte, lumină vs întuneric (care este polaritatea întregii familii de plante din care face parte), bine vs rău, alături de cea menţionată anterior: sclavie vs libertate.


Firmele mari de tutun ale lumii şi-au dus mărcile peste tot în lume. Malboro sau Kent sau Camel sunt mărci mai importante decât spiritul plantei din interiorul ţigării.
TUTUNUL a devenit un promotor al marketingului modern şi este un pionier al globalizării – a tendinţei de a avea peste tot, pe întregul glob, aceleaşi produse.

TUTUNUL este un drog, care ajută persoana ce-l foloseşte să „evadeze” din realitatea obişnuită – de aceea, cu cât încerci să i te opui (cu cât încerci să-l interzici, ca şi consum, sau să-i interzici persoanei să-l consume), cu atât mai puternic devine


Tutunul este folosit în prezent:
– drept leac împotriva durerii, atât sufleteşti cât şi fizice (ultima ţigară a condamnatului la moarte)
– este folosit ca simbol al emancipării (orice tânăr care fumează se simte mai „adult”) şi al libertăţii persoanei, folosit ca simbol al emancipării femeii (foarte multe femei adoptă obiceiul fumatului, căutând de fapt, propria libertate interioară)
– este utilizat pentru inducerea unei stări de calm şi a unei pauze binemeritate în alergătura zilei.
– este utilizat pentru accentuarea stării de atenţie şi concentrare, având un efect de relaxare asupra corpului fizic (la intelectuali, cafeaua stimulează mintea, iar tutunul relaxează corpul, astfel încât persoana poate face muncă sedentară, strict intelectuală, perioade prelungite de timp)
– ajută la adaptarea în lumea artificială în care trăim – tutunul ameliorează senzaţia de foame (deşi el nu este deloc hrănitor pentru corp),
Este un lux pentru care orice om, indiferent cât de sărac, este dispus să plătească.

Fiecare ţigară poată fi considerată, homeopatic, o micro-doză de moarte. Pe care mulţi oameni o acceptă, tocmai pentru a lupta împotriva fricii de moarte – atât de obişnuită la fiinţele umane. Frică de moarte care apare atunci când omul s-a deconectat de sursa vieţii – iubirea.
Freud spunea: „când cineva îşi asumă moartea, la propria alegere, suferinţa este mult mai mică, decât trăirea unei vieţi asupra căreia nu are nici un control. Singurul lucru mai rău decât războiul este pierderea propriei libertăţi.”

Nu tutunul (sau cafeau, zahărul ori alte droguri) reprezintă problema, ci problemele spirituale – ale culturii în care trăim – care stimulează nevoia pentru aceste substanţe.

Sursă text: centrulnatura.ro