Ai carte, n-ai parte?

Copiii institutionalizati sunt tentati sa abandoneze scoala

Existenta unor bani de buzunar le confera tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii * Principalele nemultumiri ale acestora vizeaza lipsurile materiale * Cei mai multi dintre copii afirma ca tentatia de a renunta la scoala pentru a munci este foarte mare * Ei nu abandoneaza totusi cursurile, pentru ca se tem ca altfel ar putea fi dati afara din centrele de plasament * Eugenia Munteanu, director al Directiei pentru Protectia Copilului, a afirmat ca sunt extrem de multi copii care ar dori sa se angajeze pentru a avea un ban in plus * Este insa extrem de greu ca acesti copii sa se angajeze, principala problema constituind-o prejudecatile

A proveni dintr-o casa de copii este deja un complex destul de mare pentru cei aflati in aceasta situatie. Un astfel de copil sau tanar va fi toata viata urmarit de gandul ca a fost abandonat de propriii parinti, ca nu a avut parte de un camin adevarat sau de o atmosfera de familie. Cosmarul nu se opreste insa la portile casei de copii, ci il va urmari pe cel in cauza toata viata. Iar cel mai greu ii va fi unui astfel de tanar in momentul in care va incerca sa isi gaseasca un loc de munca si se va lovi de prejudecatile celor din jurul lui. Nu conteaza cata scoala are cel in cauza sau cat de capabil este in meseria pe care o practica, el va ramane in ochii celor din jur ca fiind "crescut la casa de copii".Multi copii din centrele de ocrotire ar fi tentati sa renunte la scoala pentru a munci, existenta unor bani de buzunar conferindu-le tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii. Conform sondajelor de opinie realizate in randul copiilor si tinerilor de la casele de copii, principalele nemultumiri ale acestora vizeaza lipsurile materiale, respectiv faptul ca nu au un mobilier propriu sau imbracaminte, lipsa unui spatiu personal necesar satisfacerii nevoii de intimitate sau a banilor de buzunar, care le ofera o anumita autonomie si un sentiment de libertate. Din aceasta cauza, cei mai multi dintre copii afirma ca tentatia de a renunta la scoala pentru a munci este foarte mare, dar nu abandoneaza totusi cursurile, pentru ca se tem ca altfel ar putea fi dati afara din centrele de plasament. De altfel, pentru ca un tanar sa poata locui intr-o casa de copii este obligatoriu ca acesta sa urmeze o institutie de invatamant de stat. Cu toate ca numarul copiilor care locuiesc in aceeasi camera s-a redus, in ultimii ani, de la 10, 15 sau chiar 25 de locuri intr-un dormitor la patru, cel mult cinci, totusi copiii acuza lipsa unui spatiu personal in care sa se retraga la un moment dat, cand simt nevoia sa fie singuri. Baietii, in special, reclama, pe de o parte, dezinteresul profesorilor si, pe de alta parte, inutilitatea informatiilor pe care scoala le ofera in raport cu provocarile vietii. Atat baietii, cat si fetele vorbesc despre liceu ca despre un mediu care nu le este deschis, atat din cauza precaritatii achizitiilor scolare, cat si a faptului ca o pregatire liceala nu le asigura automat si integrarea rapida pe piata fortei de munca, asa cum le este oferita de o scoala profesionala sau de un curs de calificare intr-o meserie.

Tinerii se lovesc de prejudecati

In casele de copii din Constanta exista tineri care urmeaza fie liceul, la zi sau la seral, fie scoala profesionala, sau chiar facultatea si cei mai multi si-ar dori ca, in paralel, sa poata avea si o slujba. Eugenia Munteanu, director al Directiei pentru Protectia Copilului, a afirmat ca sunt extrem de multi copii care ar dori sa se angajeze pentru a avea un ban in plus: "Ceea ce le dam noi conform legii este foarte putin. Multi tineri au solicitat permisiunea de a se angaja, iar noi vom face tot posibilul pentru a gasi o cale sa ii ajutam pe acestia. Pana in prezent, avem in jur de zece tineri cu varste peste 18 ani care s-au angajat pe timpul perioadei estivale in activitati legate de turism si mai sunt si altii care si-au manifestat intentia de a-si gasi un loc de munca". Conform celor declarate de Eugenia Munteanu, este insa extrem de greu ca acesti copii sa se angajeze, principala problema constituind-o prejudecatile. Cand un angajator aude ca tanarul care solicita de lucru provine dintr-o casa de copii, apare automat o reticenta in atitudinea lui si de cele mai multe ori un refuz. "Chiar in aceasta perioada avem un tanar care isi face analizele pentru incadrare in munca si a spus ca s-a lovit direct de aceasta atitudine". Sunt insa multi tineri care ar dori un loc de munca permanent, nu doar sezonier. "Vom face tot posibilul sa ii ajutam in aceasta directie mai ales pe cei care invata la seral sau la scoli profesionale, adica pe cei carora un serviciu nu le-ar afecta programul scolar". Pentru realizarea acestor scopuri, ar trebui insa sa se petreaca mai intai o schimbare radicala in mentalitatea romanilor, in sensul ca si cei proveniti de la casele de copii au aceleasi drepturi si nevoi ca oricare dintre tineri. Mentalitatea este insa un domeniu unde schimbarile se petrec extrem de greu si numai in timp, ceea ce face ca multa vreme de acum inainte cei aflati in aceasta situatie sa fie marginalizati.