Aniversarea profesorului Marin Petrişor, o sărbătoare a comunităţii academice constănţene

Profesorul Marin Petrişor a împlinit, ieri, 27 ianuarie, opt decenii de viaţă. Şi astăzi, pe culoarele Universităţii Ovidius este o prezenţă încântătoare, tonică, delicată.

Dialectologul dăruit profesiei sale a avut forţa să colinde ţara adunând date despre graiul ţăranului român, stabilind originea dialectelor româneşti şi punând alături opiniile şi teoriile marilor lingvişti. A studiat prin anchete făcute pe teren graiurile din Banat şi din Oltenia, precum şi unele graiuri româneşti vorbite în afara graniţelor ţării, în special din Valea Timocului, publicând astfel peste 90 de lucrări. A participat la elaborarea Atlasului Complex al Porţilor de Fier (1972), pentru care a primit Premiul Academiei Române. De asemenea, l-au preocupat, în egală măsură, toponimia şi istoria limbii române, contribuind la elaborarea Dicţionarului toponimic al Olteniei. Specialiştii apreciază că Marin Petrişor şi-a asigurat recunoaşterea în bibliografia dialectologică românească, prin autenticitatea faptelor dialectale şi a rigorii metodei utilizate (prof. dr. Teofil Teaha).

Prin lucrarea „Graiurile insulare daco-române (1993)" „face dovada unui erudit de mare valoare" (prof.dr. Grigore Brâncuş). Studiile sale au fost citate în lucrări de sinteză, cum ar fi „Istoria lingvisticii româneşti", „Tratatul de dialectologie românească" şi „Bolgarski etimologicen recnik". După terminarea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1955, Marin Petrişor a fost remarcat de academicianul Iorgu Iordan, devenind preparator la catedra academicianului Alexandru Rosetti. Apoi, a ocupat, prin concurs, postul de şef de cabinet la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timişoara, ulterior Universitatea din Timişoara. Până în 1963, Marin Petrişor a activat aici ca şef de cabinet, asistent şi lector ţinând cursuri de Istoria limbii române, Dialectologie română şi de Introducere în filologia română. În 1963 s-a transferat ca lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanţa, unde a lucrat trei ani, apoi a ocupat, prin concurs, postul de cercetător principal la Centrul de istorie, Filologie şi Etnografie al Academiei Române.

În paralel, a predat un curs special de geografie lingvistică la Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova, la care s-a transferat în 1972. Aici a devenit conferenţiar, în tot acest timp specializându-se şi ţinând cursuri de Dialectologie şi toponomie, pe lângă numeroasele lucrări ale profesorilor din învăţământul preuniversitar pentru obţinerea gradului didactic I, pe care le-a îndrumat. În perioada 1974 şi 1976 a fost lector la Universitatea „Washington" din Seatle, SUA, unde a predat Limba şi cultura română. În 1990 a revenit la Constanţa, la Facultatea de Litere şi Teologie a noii Universităţi Ovidius, punând umărul la consolidarea prestigiului ei. A fost şeful catedrei de Limbă română şi Limbi Clasice, iar din anul 1997 a devenit decanul facultăţii. Şi-a continuat activitatea de cercetare şi editare a operei sale, profesorul Marin Petrişor fiind recunoscut ca un nume de mare autoritate în cercetarea graiurilor insulare şi a graiurilor româneşti de tranziţie, lucrările sale „Graiurile insulare dacoromâne", „Graiurile bufenilor din Banat"şi „Graiuri dacoromâne în contact", constituind repere esenţiale în dialectologia românească. Acestor lucrări li se adaugă volumele „Structura dialectică a Olteniei" şi cursul de dialectologie „Dialectul dacoromân", alături de numeroasele studii şi articole de dialectologie şi toponimie publicate în periodicele de specialitate care întregesc o operă ştiinţifică de excepţie. O demonstrează şi numeroasele citări ale autorului în lucrări de specialitate din ţară şi din străinătate.