Aproape jumatate dintre scoli nu au autorizatie de functionare

# Scolile romanesti sunt inca evaluate dupa standarde de bun simt, nu dupa criteriile de functionare valabile in Uniunea Europeana * Chiar si asa, 44,39% din unitatile de invatamant preuniversitar constantene nu au primit autorizatie de functionare din partea Autoritatii de Sanatate Publica Judeteana pentru anul scolar 2006-2007 * Doctorul Tanta Culetu, directorul executiv adjunct al institutiei mai sus-mentionate a declarat ca autoritatile locale vor fi sanctionate contraventional daca nu se vor implica in programele de reabilitare a scolilor

Dincolo de senzationalul imaginilor desprinse din context cu porci sau pasari ce salasluiesc nestingheriti in curtea scolii, cu paianjeni si soareci din sali de clasa ori biblioteci, cu latrine sau corpuri de cladiri subrede, gata sa cada peste copii, raman mult mai consistente si mai relevante datele statistice cu caracter general privind calitatea actului educational. Cand acestea descriu, insa, o situatie mult sub standardele de bun simt (standardele europene constituie, mai degraba, un punct de referinta absolut), senzationalul exemplelor insiruite mai sus devine o crunta si critica realitate, aproape fara solutii de rezolvare. In anul de gratie 2006, la mai putin de patru luni pana la mult-asteptata intrare in Uniunea Europeana, conform informatiilor furnizate de doctorul Tanta Culetu, directorul executiv adjunct al Autoritatii de Sanatate Publica Judeteana (ASPJ), 44,39% din unitatile de invatamant preuniversitar din judetul Constanta nu au primit autorizatie sanitara de functionare din partea institutiei de profil. De asemenea, din restul de 55,71% de locatii autorizate, aproape jumatate au plan de conformare pe intervale cuprinse intre o luna si trei luni, putand fi trecute in ilegalitate in cazul in care nu isi remediaza defectiunile conform graficului ce le-a fost impus. Toate acestea au fost inregistrate, desi criteriile de evaluare a scolilor utilizate de inspectorii specializati au fost mult mai flexibile si mai permisive decat cele practicate in Occidentul spre care tindem sa ne integram. Situatia nu reprezinta o particularitate de loc, este valabila la nivelul intregii tari, iar eforturile financiare pe aceasta directie ale reprezentantilor executivului central sau al autoritatilor locale nu par sa aiba randamentul scontat. La sfarsitul lunii august, intr-o sedinta de Guvern la care au participat si prefectii, premierul Calin Popescu Tariceanu aprecia ca inadmisibil faptul ca aproape jumatate dintre unitatile de invatamant ale tarii sunt incapabile sa-si primeasca in conditii decente elevii, dupa ce anul acesta au fost alocate sume-record pentru programe de reparatii si reabilitare. El le-a cerut atunci reprezentantilor din judetele tarii sa urgenteze lucrarile la scolile, gradinitele sau liceele cu probleme astfel incat, deja fatidica data de 15 septembrie sa nu le surprinda in afara normelor-tip de functionare. Se pare, insa, ca tonul imperativ al mesajului prim-ministrului nu a fost imbratisat sau nu a putut fi aplicat in teritoriu.Jale la sateRevenind la judetul Constanta, din 551 de unitati de invatamant, doar 307 beneficiaza de autorizatie de functionare, fie cu, fie fara plan de reabilitare, in timp ce restul de 244 nu au primit unda verde din partea ASPJ. Daca in mediul urban balanta inclina vadit in favoarea scolilor apte sa-si primeasca in conditii corespunzatoare cursantii (79,32% la 20,68%), in sate si comune situatia este sub orice critica. Astfel, din totalul de 348 de unitati de invatamant din acest sector, doar 146 (41,95%) sunt autorizate. Problemele descoperite de inspectorii de profil pe teren sunt multiple (deficiente la hidroizolatii, pereti deteriorati, grupuri sanitare necorespunzatoare, mobilier neadecvat, lipsa apei potabile etc.). Doctorul Tanta Culetu a declarat nu poate inchide aceste scoli-pericol, iar in aceste conditii unica posibilitate de care mai poate dispune ASPJ-ul este aplicarea sanctiunilor contraventionale catre primarii, intrucat alesii locali sunt direct raspunzatori de conditiile in care se deruleaza actul didactic in spatiile pe care le guverneaza. Succesul acestor metode coercitive este, insa, indoielnic. Poate doar in urma implementarii procesului de descentralizare, prin care inspectoratele scolare ar fi trecute in subordinea directa a autoritatilor locale, facilitand, astfel, contactul dintre cel care emite decizia si cel caruia aceasta ii este adresata, o parte din disfunctionalitatile de sistem ar putea fi remediate.