Asociația „Suflete Deschise” și Arimex Comexim 2000 SRL îndeamnă la iubire și rugăciune

 
Asociația „Suflete Deschise”, alături de societatea Arimex Comexim 2000 SRL cheamă constănțenii și lansează un îndemn la iubire, la rugăciune comună, în acest final de an încercat, pe tot globul.
 
„De ceva vreme, lumea este lovită de o boală invizibilă, este îndurerată şi dezorientată. Astăzi, trăim momente de durere şi vulnerabilitate, de distanțe impuse de suferințe cauzate de pandemia de coronavirus, momente care preced mult aşteptatelor sărbători ale Crăciunului.
 
Acum, ȋn pragul Nasterii Domnului, vă invităm să ne unim pentru a-l implora pe Dumnezeu, fiecare după propriile obiceiuri şi tradiții, pentru ca să salveze omenirea de pandemia cauzată de coronavirus.
 
Vă invităm să ne unim cu totii în rugăciune, post şi fapte de caritate. Acestea sunt singurele arme învingătoare într-un asemenea moment.
 
Vă invităm deci, să urmăm exemplul lui Hristos, să facem fapte bune, să fim uniti, buni şi milostivi, căci ,,milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat” (Tobit 12, 9).
 
Sigur ca sarbatoarea Craciunului presupune armonie familiala, ganduri bune si generozitate. Craciunul nu este o perioada, niciun sezon, ci o stare de spirit! Adevaratul spirit al Craciunului inseamna sa pretuiesti pacea si bunavointa, sa fii bun, sa oferi, din plin, compasiune.
Nu trebuie insa sa uitam ca si, acum, ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați. Într-o lume care trăiește sub semnul tristeții, a răutății și a violenței, în care întâlnești atâtea ziduri despărțitoare dintre frații de aceeași mamă, dintre soți, dintre părinți și copii, dintre bogați și săraci, dintre politicieni și popor, dintre preoți și credincioși, singura soluție salvatoare este să-L primim pe Hristos în sufletul nostru. Primindu-L, pacea şi liniștea ne vor călăuzi și ne vor încălzi inimile. Vom putea dărui la rândul nostru cel mai frumos, cel mai mare dar pe care îl poate oferi un om altui om - prezenţa iubitoare Pe lângă aceasta orice altceva, oricât de costisitor și de frumos ar fi, nu înseamnă mare lucru. Adevărata dăruire începe atunci când, nemaiavând nimic de dat, ne oferim pe noi înşine printr-o vorbă bună, o mângâiere, sau o ascultare atentă a celuilalt. Dăruind aceasta, ne asemănăm cu Dumnezeu care este Iubire. Când credem că nu avem nimic de dăruit, înseamnă ca ne-am îndepărtat de Hristos care este sursă nesfârsită de bucurie. Dacă nu avem nimic de oferit, nu avem Crăciun!
 
 

Fiti buni de Craciun. Nu va impodobiti casa mai mult decat sufletul! Impodobiti-va sufletele! Imbracati-va sufletul in haina iubirii,  impodobiti-l cu ganduri frumoase. Hraniti-l cu fapta si vorba buna, adapapati-l din izvorul rugaciunii.
 
Gasiti-va timp pentru cei care nu mai au timp, hraniti niste batrani flamanzi, alungati durerea oamenilor singuri, cereti-va iertare de la bunicii vostri si de la toti carora le-ati gresit. Să oferim daruri şi să facem asta cu inima curată, cu dorinţa de a împlini lipsurile celor săraci. Să o facem cu inimă de părinte, de frate, de fiu, de prieten, cu inima care aduce mulţumire şi seninătate. Pentru a face milostenie, o faptă bună, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă. Când avem bunăvoinţă, nu contează că suntem săraci. O mângâiere, un sfat bun, o faptă de milostenie sunt binefăcătoare, precum leacul peste rana bolnavului.
 
Observam oameni care dorm prin canale, prin parcuri, pe trotuare, prin gări, în locuri aglomerate sau izolate. Observam, iarna, cum ambulanţele îi duc la spital, îngheţaţi de frig, mai mult morţi decât vii. Cei mai mulţi îi consideră alcoolici, aurolaci, boschetari, drogaţi, se grăbesc să-i condamne, fără a le cunoaşte tragediile. Îi vedem la pământ şi este foarte greu să îi ridicăm de acolo, pentru ca aceşti oameni nu şi-au pierdut numai familiile, casele, ci şi încrederea în sine şi în semenii lor.
 
Pentru ei, dacă o cană de apă este pe masă, pe masă rămâne, pentru că nu are cine să le-o întindă nici azi și nici mâine. Topiți  de arsita  durerii  și  înghețați  de frigul  singurătății, se sting triști și înlăcrimați, fără să aibe parte de mângâierea unei mâini și de glasul unui om căruia să-i pese. Există prejudecata că «oamenii străzii» au ajuns în această situaţie doar din cauza lor sau că sunt deopotrivă vinovaţi pentru starea lor.  Oamenii au ajuns pe străzi printr-un concurs de împrejurări. Nu poartă doar ei vină. Întreaga societate contribuie la drama lor.
 
Aşadar, tot societatea ar trebui să le ofere sprijinul necesar pentru a depăşi această etapă Din păcate, autorităţile nu prea au ce sa facă pentru aceşti necăjiţi ai sorţii, susţinând că ei nu vor şi nu se pot integra în societate. Dar este total greşit. Mulţi dintre ei vor să se îndrepte, să muncească şi să nu mai cerşească, dar nimeni nu-i ajută să se integreze. De aceea, avem obligaţia creştinească de a-i ajuta să îşi recapete încrederea şi speranţa“.

 
Observam atatia oameni suferinzi internati in spitale, atatea suflete care se sting rapuse de boala!
 
Observam atatia batrani singuri si tristi. Singuratatea e ceea ce traiesc zi de zi batranii ramasi fara copii si fara copiii copiilor lor, fara familii. Este realitatea crunta a sute de mii de batrani. Ei nu traiesc intr-o tara straina unde nu cunosc pe nimeni, traiesc in tara aceasta, in tara in care s-au nascut si si-au dus viata si totusi nu le spune nimeni “Ce faci?”, nu au pe cine sa intrebe unde e posta sau cat e ceasul.
 
Cad adesea, sunt bolnavi si fragili si nu exista nimeni pe lumea asta care sa-i ridice. Traiesc rau, mananca rau, asteapta finalul ca pe o salvare, le e teama, ii doare si le e foame.
 
Observam atatia batrani carora li s-au vandut casele in care traiesc… Observam atatia oameni nefericiti, singuri si deprimati care nu intrevad nici o raza de speranta.. cei care-i pierd pe cei dragi, acum in apropierea Craciunului si privesc bradul cu ochii lacrimand de amintiri sangerande ale celor plecati…
 
Multi sunt cei plecati, departe, cu familiile dezbinate si atatia parinti care lupta pentru viata copiilor lor?
 
Observam, cu tristete, atata familii sarace, care inca traiesc la limita subzistentei, in case aproape prabusite, fara curent electric, fara apa potabila, fara lemne…fara speranta.
                                                                         
Atatia copii si adulti rataciti, analfabeti, in multe cazuri, exploatati. Astazi, societatea moderna ii exclude pe toti acesti proscrisi.
 
Cu toate astea milioanele de semeni regasiti  in lista de mai sus incearca un sentiment de excludere de la sarbatoarea burgheza a Craciunului exprimata prin caldura, cadouri, zambete largi si suflet bun stropit cu vin si cozonac in cercuri restranse in care oamenii se imbratiseaza feriti de jungla de afara. Poate ca solutia pentru cei singuri ar fi sa se sustraga din sfera acestui sistem de referinta.
 
Craciunul nu e in mall-uri si nici pe partii sau in restaurante cu specific romanesc. Craciunul nu e nici macar in fata brazilor sub care fiecare a pus cadouri dupa posibilitati. Craciunul nu e reprezentat de inflatia de colinde care aproape ca te ingretoseaza.
 
Craciunul este in povestea simpla a nasterii lui Isus. Si poate ca Iisus a fost cel mai singur Om din istoria lumii.
 
Pe cruce, la capatul lumesc al calatoriei, Fiul Omului a fost parasit de oameni. Pentru ca apoi sa renasca inmiit la dreapta Tatalui. Craciunul sta in Bucuria ca Iisus a putut sa renasca din singurate si dispretul necredinciosilor. De Craciun Iisus este speranta celor singuri.
 
Aşadar, se cuvine să urmăm exemplul Sfântului Nicolae, să ne oprim şi să-i ajutăm pe cei aflaţi în dificultate, să fim şi noi buni samariteni şi astfel să fim mai aproape de Dumnezeu. Lipsa de omenie, refuzul de a fi onest şi drept, harnic, milostiv şi generos sunt mult mai păgubitoare decât sărăcia. Este important să nu sărăcim spiritual, să ne îmbogăţim în bunătate prin cuvântul bun, de încurajare, printr-un sfat bun, o mângâiere, o mână de ajutor întinsă celor mai săraci decât noi.
„Ştii altă metodă mai bună să-ţi înseninezi ziua, viaţa?
 
OFERITI DRAGOSTE!
 
Haideti sa induiosam batranii din aziluri sau din camine…sa ii colindam, sa le vestim Nasterea Domnului, sa daruim zambete !
Haideti sa ducem cateva niste prajiturele copiilor tristi din orfelinate, jocuri, sau ceva carti de colorat, sa-i ajutam sa faca ornamente de Craciun, sau sa scrie povesti lui Mos Craciun
Haideti sa pregatim cateva merinde pentru cei fara adapost
Haideti sa trimitem o felicitare caritabila, pentru ca exista oameni pentru care apropierea sarbatorilor inseamna inca un an in care s-au luptat cu viata si au castigat.
 
Haideti sa participam la un eveniment caritabil!Haideti sa sustinem  o cauza sociala.
 
Haideti sa invitam la noi de Craciun, un batran singur, o vecina sau un vecin sa-l servim cu un ceai sau o cana de lapte, cu cateva fursecuri si poate ca va fi dornica sa-ti povesteasca despre Craciunul ei trecut!
 
OFERIȚI UN OBIECT!
 
Dacă un obiect mai poate fi folosit, nu îl etichetați ‘bun de aruncat’. Un aragaz vechi pe care ați decis să îl înlocuiți poate îmbunătăți traiul unei familii nevoiașe. O viață nouă pot primi și un pat mai vechi sau un șifonier, un căruț, o mașină de spălat sau o bicicletă. De asemenea, un medicament rar poate salva pe cineva grav bolnav și fără posibilități.
 
Mulți au atâtea hăinuțe sau încălțăminte care nu le mai poartă de ani și le țîn în șifonier până se rup sau le mănâncă moliile sau chiar le aruncă la gunoi. Au jucării deși nu mai au copii, au tot feluri de lucruri adunate și de netrebuinta… Confortul îi oprește să facă o mică excursie de binefacere , să meargă câțiva kilometrii pe jos sau cu mașina că să ajute pe cineva.
 
Și când te gândeșți că un copil sărac se bucură atât de mult chiar și de o jucărie stricată… o păpușă veche fără piciorușe, o mașinuță chiar fără roți, pentru că nu a avut niciodată jucării.
 
OFERIȚI UN LOC DE MUNCĂ!
 
Oferirea unui loc de muncă stabil sau ocazional este cel mai bun mod de a ajută pe cel nevoiaș. În multe familii, un salariu pentru unul din părinți poate însemna supraviețuirea. Puteți oferi un serviciu unei persoane care dorește să muncească? Lucrați într-o societate cu locuri de muncă disponibile? Ajutați un om nevoiaș!
 
DE CRĂCIUN, ÎMPODOBEŞTE-ŢI BRADUL SUFLETULUI!
 
INSENINEAZĂ-ŢI VIAŢA! FĂ O FAPTĂ BUNĂ, FII MIRACOLUL !
 
Deci, Fiţi buni! Înmulţiţi binele! Dacă nu putem înmulţi pâinea sau peştele, binele îl putem înmulţi. Stă în puterea fiecăruia dintre noi! În felul acesta, cu siguranţă, va veti simţi mult mai bine si veti fi mult mai fericiti când veti vedea câte zâmbete ati adus pe chipurile unor oameni nevoiaşi.
 
Și fie că timpul Postului Craciunului să ne ajute pe toți să dăm un sens evanghelic chiar și acestui moment de încercare și de suferință”, a transmis Asociația „Suflete deschise” și Arimex Comexim 2000 SRL.