Azi plouă lin cu lacrimi pe morminte Ce tradiţii respectă credincioşii de Paştele Blajinilor în memoria celor adormiţi (galerie foto)

Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor are loc, anual, la o săptămână după Paştele Ortodox, în ziua de luni care urmează Duminicii Sfântului Toma. Sărbătoarea populară celebrează morţii şi aduce cu sine o serie de tradiţii şi obiceiuri specifice. Anul acesta, Paştele Blajinilor cade astăzi, 20 aprilie. În această dimineaţă, în cimitirele din toate localităţile ţării, oamenii vin la mormintele părinţilor şi ale altor rude, cu pomeni. Preotul vine la morminte şi sfinţeşte aceste pomeni, care ulterior se dau de sufletul celor morţi, împărţindu-se, de obicei, copiilor, rudelor, prietenilor, dar mai ales oamenilor săraci.
 
În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani, denumire ce provine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească şi transilvană. Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte dintre cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, convieţuiesc cu ele numai 30 de zile pe an, în vederea procreaţiei. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul şi rugăciunile pentru cei vii. Deşi sunt virtuoşi, nu ştiu cum să calculeze data Sfintelor Paşti. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paştele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roşii. De Paştele Blajinilor nu se pomenesc doar morţii cunoscuţi pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor comuni: Uitaţii, Neştiuţii.

Alte credinţe despre Blajini

Există şi credinţa că ei provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos. În unele versiuni, Blajinii sunt identificaţi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele. Aceştia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei. În Bucovina se spune: „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos peşte, şi trăiesc într-un pârău; femeile şi fetele lor cântă foarte frumos, încât răsuna văile de cântecele lor melodioase“. Există credinţa că Dumnezeu a creat mai întâi uriaşii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară şi i-a creat pe Blajini. Aceştia fiind prea mici, au fost mutaţi pe lumea cealaltă şi apoi l-a făcut pe om.

Slujbă improvizată

În unele zone ale ţării, preoţii sunt chemaţi să săvârşească în lunea după duminica Tomei o slujbă pentru sufletele celor răposaţi. Există credinţa că, prin această slujbă, sufletele celor trecuţi în lumea veşniciei vor fi părtaşe fericirii fără sfârşit. Având în vedere că în nicio carte de cult tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod nu se află tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată.

Tradiţii şi obiceiuri

Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare şi de legătura dintre ei şi oameni, care se menţine prin intermediul acestui praznic. În această zi, bătrânii dădeau de-a dura oua roşii, în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, iar multe firimituri erau lăsate să cadă intenţionat pe pământ, întru pomenirea celor morţi. În ajunul sărbătorii, creştinii se ocupă de curăţenia generală în cimitire şi de îngrijirea mormintelor. Apoi, gospodinele pregătesc bucate tradiţionale (ouă roşii, cozonac şi pască). În ziua praznicului, fiecare gospodină aşterne pe mormintele familiei o pânză sau un prosop, pe care aşază bucatele ce vor fi împărţite în memoria rudelor decedate. Apoi este chemat preotul la mormântul respectiv şi el săvârşeşte o rugăciune, după care citeşte pomelnicul familiei, iar când dascălul cântă „Veşnica pomenire“, preotul stropeşte mormântul cu vin.

La sfârşitul ceremoniei, gospodina pune în coşul dascălului prosopul sau pânza de pe mormânt, pe care au fost orânduite bucatele: colacii, ouăle roşii, cozonacul, pasca şi câte o lumânare. Pentru sufletele morţilor pomeniţi, gospodina împarte pachete cu bucate tradiţionale şi lumânări rudelor, prietenilor şi săracilor din cimitir. Copiilor li se împart câte un ou roşu, păscuţe mici, alte dulciuri pregătite de gospodină, sucuri de fructe şi câte o lumânare aprinsă. După distribuirea bucatelor la mormântul familiei, gospodina duce alimente şi la masa de obşte care se face, de asemenea, în cimitir sau în curtea bisericii. La această masă, pregătită pentru pomenirea tuturor celor adormiţi, se adună preoţii, dascălii şi credincioşii veniţi să-i comemoreze pe cei trecuţi la viaţa veşnică, din cimitirul unde se desfăşoară ceremonialul.

Legătura dintre cei vii şi Blajini

Tradiţia spune că, în ziua de comemorare, la Paştele Blajinilor, sufletele morţilor sunt libere şi pot să deguste din bucatele primite de pomană şi pregătite special de rude pentru ei.
Punţile de legătură dintre credincioşii care se ocupă de comemorarea celor trecuţi la viaţa veşnică şi Blajini sunt apele curgătoare. După Înviere, credincioşii aruncă pe apele curgătoare coji de ouă roşii. Se crede că, după o săptămână, aceste mesaje ajung în ţara Blajinilor. În ziua de prăznuire, credincioşii aprind multe lumânări şi candela tradiţională aşezată la crucea celor decedaţi şi împodobesc cu flori mormintele familiei şi ale prietenilor, îndeplinind acest ritual şi la mormintele părăsite.