Bisericile rivale (galerie foto)

Potrivit pastorului, severitatea regulilor care îi uneşte pe sâmbetişti este unul dintre motivele pentru care biserica adventistă nu este băgată în scandaluri de amploare, cum se întâmplă în cazul ortodocşilor

Denumite în mod eronat secte, cultele religioase, altele decât cel ortodox sau romano-catolic, au numărat cei mai mulţi prozeliţi imediat după Revoluţia din '89.

De fapt, neoprotestanţii sau sectele găsiseră teren fertil în România cu mult înaintea căderii regimului comunist, dar adepţii lor nu putuseră să-şi manifeste apartenenţa de frica persecuţiei. Spre exemplu, adventismul s-a instalat în Constanţa în anii 1880-1890, spune Roland Paraschiv, director de comunicare la Biserica Adventistă Muntenia şi Dobrogea. „Într-adevăr, după revoluţie a fost o creştere explozivă. Între anii '90 - '96, biserica aproape s-a dublat, pentru că mulţi dintre oamenii care ar fi dorit să devină înainte adventişti nu au putut să facă pasul acesta din cauza locului de muncă şi a anumitor constrângeri. De abia după '89 au devenit în mod oficial adventişti".

Mozaic religios

La fel s-a întâmplat, probabil, şi cu celelalte culte. Dar, spre deosebire de alte regiuni, unde se mai menţine încă tendinţa agresivă împotriva prozeliţilor care aparţin altor religii decât cea ortodoxă, fenomenul violent nu a luat amploare. „Cred că Dobrogea a fost mai obişnuită cu existenţa diversităţii religioase, dat fiind faptul că există multe minorităţi etnice. Însă, din păcate, sunt două zone unde există cele mai multe cazuri de intoleranţă, şi anume Moldova şi Oltenia", spune pastorul Roland Paraschiv. Diversitatea există şi la nivel oficial. Datele statistice de la recensământul din 2002 arată că, aşa cum era de aşteptat, cei mai mulţi constănţeni sunt ortodocşi. Pe scurt, din 715.151 de locuitori, 648.986 sunt ortodocşi. Sunt urmaţi de romano-catolici (5532) şi penticostali (2511). Pe locul trei se clasează adventiştii de ziua a şaptea, cunoscuţi mai bine sub termenul de pocăiţi. Datele Direcţiei de Statistică Judeţeană arată că, la nivelul anului 2002, 1.806 de adventişti convieţuiau în Constanţa, alături de 1.507 de baptişti. Cele mai firave comunităţi religioase sunt cele ale unitarienilor (19) sau ai adepţilor mozaicismului (49).

Mărturia unui adventist: „Chem jandarmii şi vă scot de aici"

Cum am precizat, relaţiile de cordialitate există, dar nu între adepţii unor culte religioase diferite, ci doar între conducătorii lor. În mod surprinzător, pastorul Roland Paraschiv mărturiseşte că este prieten cu feţele bisericeşti din cadrul Arhiepiscopiei Tomisului. „Cu Înalt Preasfinţitul Lucian eram în relaţii bune. L-am vizitat de mai multe ori. Pot să zic chiar că sunt naşul postului de radio Dobrogea, pentru că, prin 1996, fiind la un dineu oferit de Arhiepiscopia Tomisului, Înalt Preasfinţitul m-a luat deoparte şi m-a întrebat cât costă să faci un radio, cât de greu este să formezi oamenii şi i-am spus «Uitaţi, dacă vreţi, luăm oamenii, îi formăm la noi. Ne-am oferit să-i ajutăm». Cu actualul Înalt Preasfinţit sunt în relaţii bune. Am fost invitat la diverse întruniri, ne cunoaştem personal, pot vorbi oricând la telefon cu dânsul", povesteşte pastorul. De cele mai multe ori vorbeşte cu înalta faţă bisericească atunci când intervin probleme între cele două culte. Mai precis, când preoţii ortodocşi se simt ameninţaţi de adepţii adventismului, uită de misiunea religioasă pe care o au şi recurg la lucruri nu tocmai ortodoxe. „S-a întâmplat, de curând, într-o localitate din Dobrogea, un act de violenţă din partea unui preot care a spus «Chem jandarmii şi vă scot de aici!», la simplul fapt că au venit nişte tineri şi au împărţit pliante cu un institut de studii publice. A fost un scandal teribil. Au chemat poliţia. Atunci, i-am dat telefon Înalt Preasfinţitului Teodosie şi i-am explicat care e problema. «Cu preotul de acolo avem şi noi probleme. Lăsaţi că vorbesc eu cu el», a fost răspunsul. Şi s-a rezolvat", afirmă pastorul.

Preoţi mai... libertini

Astfel de acte violente, susţine pastorul, sunt ucise din faşă. Şi, într-adevăr, scandaluri în biserica adventistă sau în alte cult neoprotestante nu au ieşit la iveală. Severitatea regulilor care îi uneşte pe sâmbetişti, spune pastorul, ar fi unul dintre motivele pentru care biserica adventistă nu este băgată în scandaluri de amploare. Aşa cum se întâmplă în sânul Arhiepscopiei Tomisului, unde, mai nou, preoţii, nu enoriaşii, sunt anchetaţi pentru fraudă sau au fost deferiţi consistoriului pentru că i-a privit o ţară întreagă făcând sex. „Noi nu tăinuim astfel de lucruri. Probabil că în Biserica Ortodoxă nu există un mod drastic de tratare a situaţiei. Pe de altă parte, e normal să fie mai multe cazuri de violenţă la ei pentru că au 80% din populaţia României. Însă, totuşi, parcă sunt prea multe. Presa relatează prea multe. Sunt destul de multe cazuri şi am discutat şi eu cu prietenii mei din biserica ortodoxă şi vorba unei înalte feţe bisericeşti «Avem multe uscături în pădurea noastră». Însă, nu doar preoţii greşesc. Elevii adventişti resimt pe pielea lor mintea îngustă a unor ortodocşi. Modul în care se îmbracă, faptul că nu ies în pauze la o ţigară sau atunci când participă pe la vreo petrecere nu pun alcool în gură îi transformă pe tinerii adventişti în nişte „ciudaţi". Stigmatul aruncat asupra lor nu vine doar din partea celor de vârsta lor. „Sunt situaţii în care faptul că elevul îl ia în batjocură nu este într-atât de grav ca situaţia în care profesorul este cel care instigă la astfel de acte. Şi se întâmplă mai des decât glumele celor mici". Ceea ce pare să îi deosebească pe adventişti de ortodocşi este faptul că ei nu-şi încalcă niciodată principiile. Cel puţin, aşa susţin. Iar, din această cauză, cei mai mulţi nu au un loc de muncă, deşi sunt bine pregătiţi. „Am lucrat la întreprindere în Bucureşti. Îmi aduc aminte că eu nu veneam sâmbăta la lucru. Din această cauză, deşi câştigam destul de bine la vremea aceea, am ajuns să mi se reducă 40% din salariu. Într-o zi am fost anunţat că urma o vizită a lui Ceauşescu. Întâmplarea a făcut ca vizita să fie anunţată pentru o zi de sâmbătă. Şi şeful mi-a spus: «Uite, te lăsăm, nu mai vii în nicio sâmbătă la muncă, dar, când vine Ceauşescu, trebuie să vii». Iar eu i-am spus: «Şefu', eu mă întâlnesc cu şeful Universului... credeţi că pot veni la muncă?». În fine, m-a ameninţat, mi-a spus că o să fiu arestat. Dar nu am venit în aceea sâmbătă, m-am dus la biserică. Când am mers la muncă, a doua zi, am aflat că, de fapt, nu a venit Ceauşescu. Consider că acesta a fost un test duhovnicesc".

{mos_ri:preoti}