Cabinetele medicale nu respecta legislatia privind deseurile medicale

Medicii nu contracteaza servicii de eliminare a propriilor gunoaie

Unitatile medicale romanesti trebuie autorizate tinandu-se cont, printre o serie de alte acte normative, si de Ordinul MS 219/2002 * Acesta face referire la modul in care orice cabinet medical trebuie sa gestioneze deseurile rezultate din activitatea pe care o desfasoara * Desi legislatia impune felul in care trebuie tratate deseurile medicale periculoase si cele asimilate celor de tip menajer, practica generala este simpla: eliminarea lor prin aruncarea in pubelele comunitatii locale * Aceeasi practica este folosita de unitatile medicale care trebuie sa se conformeze unor norme stricte: cabinete ginecologice, stomatologice, laboratoare de tehnica dentara, analize si investigatii * In municipiu exista un singur incinerator ecologic, ale carui tarife nemultumesc administratorii de cabinete medicale * Spitalele sunt nevoite sa se orienteze asupra putinelor obiective din judet care se ocupa cu arderea deseurilor, tocmai pentru a putea obtine avizele si autorizatiile necesare functionarii

Intrarea, cam grabita, in Uniunea Europeana a determinat modificarea sau aparitia unor acte normative in concordanta cu cele puse in practica de catre comunitari. Acelasi lucru s-a intamplat cu tot ceea ce inseamna legislatie privind protectia mediului, care de la an la an a reusit sa dea peste cap o ordine deja instaurata prin intermediul unor modificari partiale sau totale in normative. Majoritatea sectoarelor de activitate trebuie sa faca eforturi financiare, mai ales pentru a pune in practica legile cu caracter ecologic care apar, de cele mai multe ori avand de suferit cei din randul intreprinderilor mici si mijlocii si persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente. In aceasta categorie intra si medicii care au cabinete particulare, micii producatori de deseuri medicale, dar care, stransi laolalta, dau un tot unitar demn de luat in calcul in ceea ce priveste domeniul gestionarii deseurilor rezultate din activitatile medicale.

Ordinul 219/2002 si punerea in practica

Modul in care orice cabinet medical trebuie sa gestioneze deseurile rezultate din activitatea pe care o desfasoara este reglementat prin Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 si care reprezinta unul dintre criteriile importante de autorizare a activitatii medicale. Potrivit prevederilor acestui ordin, fiecare unitate medicala, indiferent de specialitate, trebuie sa aiba un plan de gestionare a deseurilor rezultate, periculoase sau nepericuloase, pe care sa-l si aplice. Principiul de baza este "poluatorul plateste". Drept urmare, eliminarea acestor deseuri este strict responsabilitatea fiecaruia dintre administratorii cabinetelor medicale, laboratoarelor de analiza si investigatie medicala, laboratoarelor de tehnica dentara etc. Lungul sir de obligatii trasate de actul normativ incepe de la colectarea si separarea deseurilor, care tine seama de categoriile din care fac parte acestea, periculoase sau nepericuloase, pana la eliminarea lor de catre operatori de salubrizare si incinerare autorizati de forurile competente existente. De multe ori au existat semnale, din partea locatarilor Constantei, ca in pubelele puse la dispozitia tuturor locuitorilor din acel perimetru sunt aruncate gunoaie provenind domeniul medical, cu preponderenta in zonele in care functioneaza mai multe cabinete medicale: stomatologice, ginecologice etc. Atunci cand este vorba despre cele asimilabile deseurilor menajere: ambalaje, flacoane de perfuzii, materiale sterile, nu este nici o tragedie, acestea putand fi tratate ca oricare alt gunoi din propriile gospodarii. Insa cand in gunoaie oamenii intrezaresc placente, seringi, ace cu fir, recipiente care au continut sange sau alte lichide biologice, manusi si alte obiecte de unica folosinta, se poate afirma deja ca este vorba de deseuri periculoase.

Practica romaneasca de gestionare a deseurilor

Desi actul normativ spune ca deseurile de acest tip trebuie separate si pastrate timp de 48 de ore intr-o camera special amenajata pentru colectarea deseurilor medicale si nu trebuie sa treaca mai mult de 72 de ore ca sa fie si transportate de catre operatorul de salubrizare, de cele mai multe ori nu se intampla asa. Fiecare cabinet trebuie sa incheie cu administratorul unui incinerator specializat un contract privind eliminarea acestor deseuri contaminante. Acest lucru presupune alocarea, din bugetul de venituri, a unei sume importante de bani tocmai in acest scop, pe langa alte cheltuieli suplimentare: operatorul de salubrizare, achizitionarea ambalajelor necesare colectarii pe sortimente etc. In plus, alocarea unui spatiu de colectare in incinta cabinetelor medicale este deja o problema pentru multe asemenea unitati, inclusiv pentru unele institutii spitalicesti din judet, care ori nu au bani pentru a investi in marirea spatiului, desi acesta exista, ori nu o pot pune in practica din punct de vedere constructiv. De aici si faptul ca, de cele mai multe ori, totul se arunca in pubela comunitatii, fara prea mari probleme si cheltuieli minime. In municipiul Constanta exista in stare de functionare un singur incinerator specializat in arderea deseurilor medicale, dar care se dovedeste a avea o capacitate insuficienta si, in plus, acesta practica un tarif de 3-4 euro pe kilogramul de deseu medical. Cumulat cu toate acestea, de cele mai multe ori un criteriu de selectie a optiunii in ceea ce priveste colectarea si eliminarea deseurilor este si ritmul in care se desfasoara actul medical. In stomatologie, de exemplu, majoritatea cabinetelor practica preturi cat mai mici posibile tocmai pentru a atrage cat mai multi pacienti. Daca un asemenea cabinet functioneaza trei ore intr-o zi de lucru, si programul include trei zile pe saptamana, numarul pacientilor va fi net inferior comparativ cu alt cabinet care are un program mai mare de lucru, preturi acceptabile si, implicit, pacienti mai multi, rezultand, prin urmare, si o diferenta a cantitatilor de deseuri colectate. In consecinta, nici unul dintre administratorii de cabinete nu poate anticipa cu oarecare exactitate cantitatea totala de deseuri rezultata pentru care sa realizeze o contractare cu o societate de salubrizare si un incinerator. "Toate aceste considerente nu reprezinta o scuza in ceea ce priveste incalcarea normelor de protectie a mediului pe care unitatile medicale trebuie sa le respecte, ci o realitate care nu este conforma cu cerintele Uniunii Europene", a declarat un epidemiolog din cadrul Directiei de Sanatate Publica Constanta.

Spitalele si incineratoarele

In limbajul specialistilor din domeniul sanatatii, institutiile spitalicesti sunt catalogate drept marii producatori de deseuri medicale. "Desi initial Ordinul 219/2002 prevedea ca acestea sa faca raportari semestriale referitoare la gestionarea deseurilor rezultate, termenul a fost modificat ulterior, urmand ca administratorii sa prezinte lunar planul solicitat de catre directiile de sanatate publica judetene", a declarat Carmen Cocu, epidemiolog in cadrul DSP Constanta. In prezent, o serie de spitale din municipiu sunt deservite de crematoriul existent la Agigea, care se afla in administrarea Spitalului Clinic Judetean Constanta. De exemplu, Spitalul Clinic de Boli Infectioase din municipiu, care este unul dintre clientii crematoriului in cauza. In ceea ce priveste depozitarea deseurilor contaminante rezultate din activitatea acestei institutii spitalicesti, aceasta operatiune se executa, potrivit normelor, prin folosirea unui container special, tinut sub cheie, de care se folosesc si unitatile medicale externalizate din zona. Problema apare in momentul eliminarii acestora in cuptorul crematoriului care, din punct de vedere tehnic, nu este compatibil cu natura deseurilor care urmeaza sa fie supuse arderii, temperaturile atinse fiind mai mici decat cele prevazute de standardele de specialitate. La extrema cealalta, unde exista un incinerator performant adus din Franta, care respecta din punct de vedere tehnic toate cerintele, se afla Spitalul Clinic din Cernavoda. Acesta are, din luna aprilie, in dotare un incinerator ecologic cu combustie pirolitica, special conceput pentru unitati spitalicesti tip CP 15. Temperaturile de ardere prevazute se situeaza intre 850 si 1000 grade Celsius, combustibilul folosit este motorina, timpul de ardere al unei sarje de 20 de kilograme de deseuri este de o ora, conceput pentru o capacitate de un metru cub de deseuri periculoase pe care le transforma prin ardere in cenusa total inofensiva. Insa si aici exista un cusur: nu exista un cadru specializat care sa supravegheze, din punct de vedere tehnic, buna functionare a incineratorului. Schema de personal este in prezent inchisa si nici nu poate fi alocat vreun angajat din organigrama actuala care sa fie calificat tocmai pentru acest obiectiv. Prin urmare, incineratorul este inutilizabil. In general, prin judet, spitalele s-au orientat asupra acestui aspect, al eliminarii deseurilor medicale, cam dupa posibilitati: apeland la serviciile crematoriilor, achizitionand incineratoare, asigurandu-se ca pot obtine mai usor avizele de mediu si de autorizare cat sa poata functiona fara prea mare bataie de cap din partea autoritatilor de control. Cat despre amendarea unitatilor medicale care nu se conformeaza normelor impuse de Ordinul Ministerului Sanatatii, exista o tendinta de a se trece cu vederea aceste nereguli, pe fondul deficitului financiar.