Capul Kaliakra şi legenda celor 40 de fete, care s-au aruncat în abisul mării

Situat în nord - estul Bulgariei, la 80 km sud de Constanţa, Capul Kaliakra este o cetate, construită pe o peninsulă cu o suprafaţă de 150.000 mp. Partea cea mai proeminentă a peninsulei pătrunde în mare aproximativ 2 km, iar înălţimea malului este este de 80 de metri, iar singurul acces la cetate se face din nord. Numele Kaliakra provine din limba greaca kalos, akre care înseamnă „cap" (pământ frumos). Între anii 1913 - 1916 şi 1918 - 1940, capul Kaliakra a făcut parte din judeţul Caliacra, România. Aici, în anul 1930, naturalistul Grigore Antipa a întemeiat o staţiune de cercetări zoologice marine. Între anii 1366 - 1444 Kaliakra era unul dintre cele mai importante centre politico-administrative, economice şi culturale de pe litoralul Mării Negre. Kaliakra a fost a doua mare cetate importantă după Tomis, datorita inaccesabilităţii sale şi a fost folosită succesiv de romani, bizantini şi bulgari.

„Kaliakra se mai numeşte Poarta celor patruzeci de fete şi simbolizează legenda despre fapta eroică şi sacrificiul celor patruzeci de fete care, în timpul cuceririi Kaliakrei de către otomani, au preferat moartea în locul robiei şi haremului.

Ca să-şi păstreze credinţa ele şi-au împletit cozile de păr, una de alta şi s-au aruncat împreună în abisul mării. După această întâmplare, fetele se întorceau în fiecare seara la malul stâncos, intrau în cetate şi se răzbunau pe otomani", ne-a povestit Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă dom Constanţa.