Ce trebuie să facem azi pentru spor şi noroc De Ispas, oamenii se bat cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli

 
Potrivit credinţei ortodoxe, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, românii sărbătoresc Înălţarea Domnului. Se înroşesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paşti, iar salutul este „Hristos s-a înălţat! - Adevărat s-a înălţat!”. De Înălţarea Domnului se celebrează şi Ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română, această zi fiind şi un prilej de pomenire a morţilor. Totodată, de această sărbătoare sunt legate şi mai multe superstiţii şi obiceiuri populare.
 
În Biblie se spune că, după Înviere, Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile pe Muntele Măslinilor, încredinţându-i de puterea sa și dându-le ultimele învățături. Ulterior, s-a înălţat la cer în prezenţa lor. Aşadar, apostolii au fost martorii acestui eveniment. În popor se mai spune că a mai existat un martor, pe nume Ispas, un cioban care a stat ascuns după pietre şi apoi a povestit ce a văzut. De aceea, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas.
 
De Înălțarea Domnului, în unele zone ale țării se leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălțării. În alte zone, fetele și feciorii se duc în pădure să culeagă frunze de alun cu care fac vrăji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tămăduitoare. Se spune că cerurile sunt deschise de la Paști până la Înălțare, iar cei care mor în această perioadă nu mai trec prin Judecata de Apoi și ajung direct în Rai.
 
Tot în această zi, se fac pomeni și se împart alimente pentru morți, în special brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu. Casele și mormintele se împodobesc, în unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean. Femeile nu împrumută sare și nu dau foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smântână.


De Ispas, oamenii se bat cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli. Şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăji. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac - leuşteanul, paltinul, alunul.

Ispasul, zi de reconciliere 

Sărbătoarea este şi o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în relaţie cu care au domnit resentimentele. În unele localităţi din Transilvania şi din Argeş, fetele şi flăcăii  merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, în alunişuri, să culeagă flori de alun, care înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează; acest ritual aduce spor, menţine armonia şi dragostea în familiile care îl împlinesc. 

Se împart căniţe cu păsat

De asemenea, tot pentru sporul casei, este bine ca fiecare gospodină să împartă în această zi căniţe cu lapte dulce, în care se fierbe păsat.  Semănăturile trebuie să se facă până în ziua de Ispas; când se continuă şi după această dată, ele nu vor da roade. 

Se înroşesc ouă, se prepară bucate pascale

Praznicul Înălţării Domnului este ultima zi din an când creştinii ortodocşi înroşesc ouă, prepară bucate tradiţionale asemănătoare cu cele de la Paşti pe care le sfinţesc la biserică. În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, cuvânt de provenienţă latină („Spasiteli”), care se traduce Mântuitorul. Oamenii se salută cu formulele „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat s-a înălţat”.
 
Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează niciun obiect din casă, nu se împrumută bani, sare şi chibrituri. Nu se dau chibrituri (care sunt surse de foc), pentru că tot anul gospodarul care încalcă tradiţia va fi hulit şi membrii familiei vor avea inima rea ca focul; de asemenea, nu se dă sare din casă, pentru că vacile din gospodăria respectivă nu vor avea lapte gras.  

Ierburile au puteri vindecătoare

Tot în această zi se culeg florile, frunzele şi ramurile unor plante apotropice (protectoare), cum ar fi: paltinul, nucul, alunul şi leuşteanul. Dacă sunt culese în ziua praznicului, se crede că aceste ierburi au puteri vindecătoare. Mai ales în mediul rural se mai practică ritualul leuşteanului. Această datină îi apără pe gospodari şi animalele lor de tracţiune de efectele vrăjilor şi de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuştean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei şi pe fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău. Se spune că, de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. În gospodăria respectivă a fost alungată boala, paguba şi s-a păstrat sporul laptelui şi al banilor.

Se pomenesc rudele decedate

În această zi, femeile care au în familie rude decedate împart săracilor pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu, pentru sufletele morţilor. Tradiţia spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, sufletele morţilor, venite la casele unde au trăit o viaţă întreagă în ziua de Paşti, se înalţă din nou la cer, iar alimentele date de pomană sunt merinde pentru această călătorie.
 

Acum, mormintele rudelor, dar şi cele părăsite din cimitirele oricărei comunităţi se împodobesc cu frunze de paltin, pentru ca cei răposaţi să se odihnească în pace, iar strigoii să fugă din acele cimitire. De la Paşti şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar cei care trec la viaţa veşnică ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.     

Ziua Eroilor

La sărbătoarea Înălţării Domnului, după sfânta liturghie vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate lăcaşurile de cult ortodoxe: catedrale, biserici, mănăstiri, în cimitire, la troiţele şi la monumentele eroilor din ţară şi din străinătate.
 
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Ulterior, această decizie a fost consfinţită de alte hotărâri sinodale, în anii 1999 şi 2001, care au proclamat praznicul Înălţării Domnului la cer ca sărbătoare naţională bisericească. De asemenea, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat Înălţarea Mântuitorului Hristos - Ziua Eroilor ca  sărbătoare naţională a poporului român.
 
La slujbele de comemorare a eroilor neamului sunt pomeniţi ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

Paştele Cailor

Deseori, în viaţa de zi cu zi întâlnim expresia „la Paştele cailor”, care are un sens peiorativ, semnificând o dată care, de fapt, nu există în calendar. A împlini un lucru până la Paştele cailor înseamnă niciodată. În realitate, Paştele cailor se sărbătoreşte în ziua de Înălţare a Domnului. Potrivit unei legende populare, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, unde a fost găzduită Maica Domnului când L-a născut pe Iisus, animalele din iesle (boii, asinii şi oile) au fost blânde, păstrând liniştea pentru ca pruncul să poată dormi, în timp ce caii au fost foarte zgomotoşi. Atunci, Maica Domnului ar fi  zis ca acei cai să nu fie sătui decât o dată pe an, timp de un ceas, în joia din săptămâna a şasea de după Paşti. De aceea, ziua respectivă a fost numită şi „Paştele cailor”.