Cei care nu poartă nume de sfânt îşi serbează onomastica Creştinii îi pomenesc pe Sfinţii 40 de Mucenici, uciși pentru credința lor în Hristos

În fiecare an, pe data de 9 martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii 40 de Mucenici, care au trăit în vremea Împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, din Armenia. Aceştia nu erau doar romani de origine, ci şi greci, amestecaţi cu armeni. Cei 40 de Sfinţi Mucenici se numeau: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
 
Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine, au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei care slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage. În urma rugăciunii, s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzea apa şi că o cunună dintre cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are pe capul cui să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin. Pentru că au fost scoşi vii din lac, comandanţii au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toţi martirii au trecut la cele veşnice în urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie duse spre ardere şi apoi să fie aruncate în lac. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supravieţuit torturii. Pentru că mai respira, ostaşii nu l-au pus în car. Mama sa, ştiind că cei 39 de confraţi în suferinţă aveau pregătită Împărăţia Cerurilor, şi-a luat fiul în braţe şi l-a pus în car, cunoscându-i credinţa în Hristos. Meliton a murit pe drum, în braţele mamei sale.

 Tradiţii 

 Sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus cu începerea anului agricol tradiţional şi a generat un praznic tradiţional românesc: Mucenicii sau Măcinicii. În credinţa populară, astăzi se încheie zilele Babelor, lăsând loc zilelor Moşilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi lovirea pământului cu bâte sau cu maiuri, rostind descântece, sau jocul copiilor peste foc. În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale se obişnuia ca plugul să fie scos la arat. După ce plugul era trecut prin foc de fierarul satului, acesta era reparat, curăţat şi purificat. Între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, iar în dimineaţa acestei zile, plugul era scos în faţa casei, în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri. Persoanele care nu poartă nume de sfânt sunt sărbătorite astăzi. Obiceiul de a bea în această zi 40 de pahare cu vin roşu (sau 44, după credinţa dacică) este o reminiscenţă a unor vechi practici păgâne din antichitate. Oamenii considerau că vinul băut astăzi se transformă, de-a lungul anului, în sânge şi dă putere de muncă. În trecut, picăturile rămase din vinul băut pe 9 martie erau risipite peste pomi şi peste vii, pentru recolte bogate. Astăzi s-a păstrat doar obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare, în funcţie de zonă.

 Reţetă pentru mucenici

 Un alt obicei care s-a păstrat este ca femeile să coacă 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori“ sau „mucenici“, care au forma cifrei 8, ce semnifică infinitul. Mucenicii se fierb sau se coc. În Moldova, aceştia sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă. În Dobrogea şi în Muntenia, mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahar, cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi cei 40 de sfinţi. Apoi, sunt duşi la biserică, pentru a fi binecuvântaţi, şi apoi sunt consumaţi în familie.

Sursa - http://www.crestinortodox.ro