„Cei mai multi care ajung in Terapie Intensiva sunt tineri, din accidente de circulatie"

Săptămânal, uneori chiar mai des, pe străzile Constanţei se produc accidente rutiere grave. Multe dintre victime sunt chiar şoferii maşinilor, care iubesc prea mult viteza sau alcoolul. Mulţi dintre cei care supravieţuiesc accidentului ajung în Secţia Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, în comă. Puţini sunt cei care se mai reîntorc acasă pe picioarele lor.

„Aproape în fiecare gardă, la Secţia Terapie Intensivă-Anestezie ne vin cazuri grave, foarte grave. Cei mai mulţi sunt tineri, din accidente rutiere, fiind urmaţi de victimele accidentelor de muncă. Rareori avem bolnavi care vin cu afecţiuni, cu tumore cerebrale. Mult mai rar. Reanimarea şi Terapia Intensivă de la noi sunt foarte solicitate pentru că Spitalul Judeţean este singura unitate unde există gardă permanentă. Se mai face la Medgidia, dar ei sunt mai limitaţi din punct de vedere al dotărilor decât noi". Declaraţia îi aparţine dr. Gheorghe Nicolae, şef al clinicii de Terapie Intensivă-Anestezie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa. Din anii '70, de când profesează, prin mâinile sale trec cazurile în ultimă fază. Pacienţii care aproape că nu mai au viaţă în ei.

„Am avut un pacient în stare vegetativă, care a stat trei luni numai în terapie intensivă. I s-au recuperat funcţiile vitale, pentru că a fost mult timp pe ventilator, cu respiraţie artificială. A început să respire spontan, să înghită... Dar a rămas un bolnav vegetativ. Practic cu funcţie cognitivă inexistentă, şi care nu mai are aproape nicio şansă să-şi revină". În urmă cu o săptămână, tânărul care nu împlinise nici 30 de ani a fost mutat pe o altă secţie, pentru că la Terapie Intensivă se aglomerase foarte mult şi nu mai erau paturi libere. Iar medicii nu au avut de ales: trebuiau să facă loc unor alţi tineri, probabil, care încă mai aveau şanse. Cum a ajuns în stadiul acesta? „Dintr-un accident de circulaţie", îşi aminteşte doctorul. Nu este singurul.

„Speranţele sunt aproape de zero"

„Am avut un copil, de vreo 9 - 10 ani, care a stat 50 de zile în terapie intensivă. Dar, tot aşa, vegetativ, cu funcţia cognitivă pierdută. Tot din accident.....", povesteşte dr. Gheorghe Nicolae. Cadrul medical punctează faptul că nu contează din ce cauză ajungi în stadiul acesta pentru că, oricum, atunci când eşti în această situaţie, şansele îţi sunt egale. „Dar nu are importanţă din ce cauză a ajuns în starea aceasta. În momentul în care a ajuns în situaţia aceasta, speranţele sunt aproape de zero. Când ajung în stadiu vegetativ, îi omoară complicaţiile. Încep să aibă deficite de imunitate, deficite de circulaţie, de respiraţie şi de obicei fac o complicaţie. Mor de la o banală infecţie".

Din Secţia Terapie Intensivă, poţi ieşi chiar şi într-o jumătate de oră. Există şi norocoşi. „Spre exemplu, poate veni bolnavul în comă diabetică, comă hipoglicemică. Îţi este adus bolnavul lemnos, în comă profundă şi în jumătate de oră poate să revină la conştiinţă. Dar e coma care a cel mai simplu de tratat. Însă, sunt speranţe să-şi revină şi din comă de gradul patru. Poate veni, spre exemplu, pacient cu politraumatism, cu traumatism cranian sever, cu hematom intracerebral. Se operează, şi poate să iasă din comă. Depinde unde a fost localizat hematomul, cât de mare a fost. Depinde de multe...".

Speranţa există. Dar pentru mulţi ea moare în Clinica de Terapie Intensivă. Nu din cauza medicilor. Dar, câteodată, din propria neatenţie, teribilism, lipsă de dotări. În prezent, jumătate din Secţia de Terapie Intensivă-Anestezie este ocupată. Mai mereu este aşa.