Cele mai multe posturi de profesori sunt la tara

Se apropie titularizarea

Singura posibilitate de ocupare a unui post in oras sunt pilele * Numarul posturilor scoase la concurs de Inspectoratul Scolar Judetean este extrem de mic * Nu mai exista nici o satisfactie in munca de dascal, nici materiala si cu atat mai mult nici spirituala * In viitorul apropiat nu se intrezareste nici o speranta de remediere a situatiei, intrucat majoritatea profesorilor existenti in oras sunt tineri sau mai au ani buni pana la iesirea la pensie

Drama din fiecare an a proaspetilor absolventi de invatamant superior consta in imposibilitatea gasirii unui loc de munca. Odata cu sustinerea examenului de licenta, cel mai probabil pas pe care il fac majoritatea absolventilor este sa isi caute un loc de munca. Multi dintre acestia se indreapta, constransi adesea de imprejurari, spre invatamant. Insa nu mica le este surpriza cand constata ca numarul posturilor scoase la concurs nu numai ca este extrem de mic, de la an la an, dar cele mai multe dintre ele, de fapt majoritatea, sunt la tara. Parerea incetatenita intre absolventii de facultate este ca "nu am facut atatia ani de scoala ca sa ma ingrop la tara". Caracteristic pentru aceasta atitudine a fost gestul unui absolvent de anul trecut care, dupa ce a acceptat un post la tara, nu a stiut cum sa il refuze mai repede cand s-a dus pana in localitatea respectiva si a constatat despre este vorba. "Nu mi-am imaginat ca este asa de mult praf", au fost cuvintele lui. Sub forma de gluma, aceasta situatie este chiar amuzanta. Luata insa ca un fapt de viata, lucrurile nu mai stau chiar asa. Este de-a dreptul tragic ca, dupa ce termini o facultate, sa te vezi aruncat in cine stie ce catun uitat de Dumnezeu, pentru a face o munca zadarnica cu o mana de copii care mai mult lipsesc de la ore decat sa asiste, si toate acestea pe un salariu de nimic, din care un profesor abia traieste de azi pe maine. Nu mai exista nici o satisfactie in munca de dascal, nici materiala si cu atat mai mult nici spirituala. Cei care isi aleg totusi sa mearga la tara in invatamant, poate cu speranta sincera de a putea realiza schimbari in bine, nu castiga altceva decat o blazare crunta si o dorinta ardenta de a-si lua cat mai repede campii. Este astfel usor de inteles motivul pentru care este de preferat un post de profesor suplinitor in oras sau in imprejurimi decat unul de titular la sat. Iar taierea sporului de tara al profesorilor din mediul rural a facut ca sa nu mai existe nici cea mai mica atractie pentru a deveni profesor la sat. In viitorul apropiat nu se intrezareste nici o speranta de remediere a situatiei, intrucat majoritatea profesorilor existenti in oras sunt tineri sau mai au ani buni pana la iesirea la pensie si apoi singura posibilitate de a ocupa macar un post de suplinitor o reprezinta relatiile. Tinerii absolventi trebuie sa fie constienti in legatura cu ceea ce ii asteapta.