Cine poate fi preot paroh? Cum poate fi schimbat un preot paroh şi de ce? Iată ce spune statutul BOR!

În ediţia din 2 martie 2017, cotidianul ZIUA de Constanţa a publicat articolul „Preot din Constanţa, cercetat în acelaşi dosar cu ÎPS Teodosie, renunţă la funcţia de paroh. Cum motivează“. În articolul respectiv, aduceam la cunoştinţă cititorilor că preotul paroh Ciprian Ioan Cojocaru, de la Biserica „Sfânta Maria“ din zona Far, a renunţat la funcţia de paroh, pentru a sluji ca preot la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“. „Transferul a fost făcut la cererea preotului Cojocaru. La Biserica «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena» va fi preot slujitor, nu preot paroh“, a declarat, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, preot Eugen Tănăsescu. 
 
Pornind de la această situaţie, ne-am pus mai multe întrebări. Cum este ales preotul paroh? Cine decide înlocuirea preotului paroh? Cine poate ocupa funcţia de preot paroh?
 
Răspunsurile le găsim în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, disponibil pe site-ul Patriarhiei: „Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului parohial. Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, având în vedere calitatea activităţii desfăşurate. Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate încredinţa de către chiriarh şi celorlalţi preoţi slujitori, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial“. Mai mult, articolul 52 din statut arată următoarele: „La parohiile cu mai mulţi preoţi slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi îndatoririle sacramentale, învăţătoreşti şi pastoral-misionare. Dintre aceştia, celor mai harnici şi conştiincioşi li se poate încredinţa, de către chiriarh, oficiul de paroh, pentru intensificarea activităţii parohiale“.
 
„Permanenţa Consiliului eparhial decide numirea preotului paroh, care este propus de arhiepiscop, având în vedere calitatea activităţii desfăşurate. Fie propune chiriarhul (n.r. arhiepiscopul) un paroh, dacă precedentul s-a pensionat ori a decedat. Mai există şi situaţia în care un preot paroh a decis să se retragă din funcţie sau a fost mutat disciplinar. Am auzit că în Ardeal există un proiect-pilot potrivit căruia preoţii sunt numiţi parohi câte un an. Mai ales în parohiile unde existau discuţii de genul că cei care nu erau preoţi parohi îşi doreau să fie, iar preoţii parohi spuneau că au mai mult de muncă decât ceilalţi. Să vedem cum va merge acest proiect. Nu toţi preoţii pot fi parohi, deoarece trebuie să aibă şi calităţi de bun organizator şi administrator. Nu toţi se pricep să fie buni administratori, mai ales că preoţii parohi au multe responsabilităţi. Poate că multora le-ar plăcea să fie conducători, dar când îşi dau seama ce responsabilităţi au…“, a declarat, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa, preotul Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului.
 
Tot el a precizat că preotul paroh poate fi schimbat din funcţie din următoarele motive: disciplinar, la cerere sau din motive fireşti (adică pensionare, probleme de sănătate sau deces).

Ce atribuţii are un preot paroh?

Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul întreitei slujiri preoţeşti - învăţătorească, sfinţitoare şi pastoral-misionară -, parohul exercită următoarele atribuţii: săvârşeşte Sfânta Liturghie şi Laudele bisericeşti; săvârşeşte Sfinte Taine şi ierurgii; catehizează copii, tineri şi adulţi conform îndrumărilor Centrului eparhial şi asigură accesul zilnic în lăcaşul de cult, conform programului afişat la intrarea în biserică. De asemenea, duce la îndeplinire toate dispoziţiile prezentului statut, ale regulamentelor bisericeşti şi ale organismelor bisericeşti centrale în ceea ce priveşte parohia; duce la îndeplinire hotărârile organismelor eparhiale şi dispoziţiile autorităţii superioare bisericeşti (protopop, episcop sau arhiepiscop) referitoare la viaţa parohială. Întocmeşte şi duce la îndeplinire prevederile programului anual al activităţilor pastoral-misionare, social-filantropice şi administrativ-gospodăreşti ale parohiei, încunoştinţând Centrul eparhial şi pe credincioşi de rezultatele acţiunilor întreprinse în acest sens.
 
„Cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor locale şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi. În aceeaşi măsură, clericii din parohii, în virtutea jurământului de ascultare (subordonare) faţă de chiriarh, depus la hirotonie, şi, respectiv, monahii, în virtutea votului monahal al ascultării, pot să compară în faţa instanţelor judecătoreşti numai cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal. Convoacă şi prezidează Adunarea parohială, Consiliul parohial şi Comitetul parohial. Duce la îndeplinire hotărârile Adunării parohiale şi ale Consiliului parohial; ţine registrul cu evidenţa tuturor parohienilor; ţine la zi evidenţa botezaţilor, cununaţilor şi decedaţilor din parohie în registrele speciale (mitricale) şi emite certificate de botez şi de cununie. Administrează patrimoniul parohiei în conformitate cu hotărârile Adunării parohiale şi ale Consiliului parohial şi controlează modul de administrare a bunurilor instituţiilor culturale, social-filantropice şi fundaţionale bisericeşti din parohie; întocmeşte şi ţine la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natură, biblioteca, precum şi arhiva parohiei. Deţine sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh“, se arată în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.

Citeşte şi: 

Preot din Constanţa, cercetat în acelaşi dosar cu ÎPS Teodosie, renunţă la funcţia de paroh. Cum motivează