Clădirile vechi ale municipiului Constanţa. Pentru ce au fost construite iniţial şi ce destinaţie au ajuns să aibă (galerie foto)

Oraşul Constanţa, oraşul nostru, al celor care locuim aici şi care suntem prinşi în cotidian, încercând să rezolvăm cât mai multe probleme în acelaşi timp, alergând la serviciu, acasă, la şcoala sau grădiniţa copilului, oraşul acesta, poate unul dintre cele mai frumoase din ţară, este uitat de noi, locuitorii lui.
 
Ne-am obişnuit atât de mult cu locurile prin care trecem, cu clădirile pe care le întâlnim, încât nici nu le mai observăm frumuseţea, felul în care se schimbă odată cu trecerea timpului - unele chiar îmbătrânesc, aşa cum îmbătrânim şi noi.
 
În zona peninsulară a Constanţei se află adevărate monumente arhitectonice, unele cu o istorie seculară, ce se încăpăţânează să rămână în picioare, în ciuda anilor care au trecut, a birocraţiei, a neputinţei sau a nepăsării. Deşi zona peninsulară adăposteşte o mare parte din clădirile-emblemă ale oraşului, monumente cu o istorie seculară putem întâlni în întreg oraşul de la malul Mării Negre.
 
Emblema Constanţei, vestitul Cazino de pe malul Mării Negre, a ajuns astăzi o umbră a minunăţiei de odinioară. Clădirea a fost construită în perioada 1908 - 1910, pe amplasamentul unui alt loc de petreceri, şi a fost inaugurat chiar în prezenţa Principelui Ferdinand. Designul Cazinoului a fost realizat de arhitectul Daniel Renard. În anul 1911, s-a autorizat practicarea jocurilor de noroc, Cazinoul fiind un loc exclusivist, extrem de luxos. În timpul Primului Război Mondial, celebra construcţie a funcţionat ca spital, revenind la destinaţia sa iniţială în perioada interbelică.
 
Clădirea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa este o altă bijuterie arhitecturală, fiind construită între anii 1911 şi 1921, sub îndrumarea arhitectului Vasile Ştefănescu. Piatra de temelie a fost pusă la 22 mai 1912, de către moştenitorul tronului, Principele Ferdinand. Actualul muzeu de astăzi este inaugurat la data de 25 decembrie 1977, în fosta primărie a municipiului.
 
Palatul Episcopal, aşa cum s-a numit la început, a fost construit după planurile arhitectului Ion D. Enescu, piatra de temelie fiind pusă pe data de 24 mai 1925, în prezenţa patriarhului Miron Cristea, a prim-ministrului din acea perioadă, Ion I.C. Brătianu, şi a episcopului tomitan, Ilarie. Palatul a fost ridicat în apropierea Catedralei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, pentru a asigura o bună funcţionare a Episcopiei Tomisului (astăzi, Arhiepiscopia Tomisului). În perioada comunistă, episcopia a fost desfiinţată, în Palatul Arhiepiscopiei funcţionând Muzeul de Arheologie, iar apoi Biblioteca Judeţeană Constanţa. Astăzi, clădirea are destinaţia pentru care a fost construită: Palatul Arhiepiscopiei Tomisului. 
 
O altă clădire-monument a Constanţei, celebra Casă cu Lei, este astăzi în pragul prăbuşirii. Impunătoarea construcţie de odinioară a fost ridicată în stil genovez între anii1895 şi 1898, numele provenind de la cei patru lei sculptaţi, care par străjerii coloanelor de susţinere a clădirii. Casa cu Lei a fost construită de un bogat armean, Dicran Emerzian, sub atenta îndrumare a arhitectului Ioan Berindei.
Monumentul care astăzi se află în ruină a fost, o lungă perioadă, sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Constanţei.
 

 
Sediul Administraţiei Portuare Constanţa se află în clădirea ce a fost iniţial gară maritimă. Lucrările de construcţie au început la data de 16 martie 1931, iar la 15 august 1933 a avut loc inaugurarea oficială, în prezenţa Regelui Carol al II-ea. După anul 1945, gara maritimă devine sediul Administraţiei Portuare Constanţa.
 
Clădirea Acvariului nu a avut aceeaşi destinaţie întotdeauna, în vremurile de glorie ale Cazinoului, imobilul unde astăzi putem admira vieţuitoarele marine era restaurant. Localul era construit după planurile creatorului Cazinoului, Daniel Renard, apoi clădirea este refăcută de arhitectul Bernovschi şi la data de 1 mai 1958, se deschide Acvariul „Ion Borcea“, primul acvariu public din România.
 
Clădirea Muzeului Marinei Romane, situat pe strada Traian numărul 53, este inclusă în Lista Monumentelor Istorice, fiind monument protejat. Imobilul a fost construit la începutul secolului XX , inaugurat în anul 1909, fiind destinat Şcolii de Marină, mai târziu schimbându-şi denumirea în Şcoala Navală. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza bombardamentelor, Şcoala Navală este mutată, clădirea rămânând nefolosită. Între anii 1947 şi 1948, imobilul a fost folosit drept cazarmă, apoi a funcţionat din nou Şcoala Navală până în 1954. Între 1954 şi 1961, în clădire a funcţionat Comandamentul Marinei Militare, între 1961 şi 1969 clădirea a fost folosită de către Consiliul Popular al Municipiului Constanţa. În 1969, clădirea devine Muzeul Marinei.
 
La intersecţia bulevardului Tomis cu strada Traian se află Muzeul de Artă Populară. Clădirea acestuia a fost construită în anul 1893 şi a fost, pentru o perioadă, sediul Primăriei, fiind numită Palatul Comunal. Începând cu anul 1975, imobilul devine Muzeul de Artă Populară, instituţia culturală fiind în acelaşi imobil şi astăzi.
 

Clădirea care găzduieşte Colegiul Naţional „Constantin Brătescu“ din Constanţa, de pe strada Răscoalei 1907 nr. 42, are o istorie lungă şi frumoasă. Până în anul 1911, a avut destinaţia de spital, dar, aflându-se în proprietatea Primăriei Constanţa, reprezentanţii autorităţilor locale au decis ca imobilul să fie transformat în şcoală. Astfel, în luna iulie a anului 1913, au început lucrările de modernizare a clădirii, planurile necesare transformării imobilului în şcoală fiind elaborate de arhitectul bucureştean Al. Siminodi. În 1914, când au fost finalizate lucrările de modernizare, Consiliul Comunal aduce la cunoştinţa Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor că acceptă transferul Şcolii Normale în clădirea cea nouă.