Copii fara copilarie

Ghid pentru cei care vor sa ofere daruri de 1 Iunie

Reporterii cotidianului ZIUA de Constanta vin in sprijinul parlamentarilor, consilierilor, al oamenilor cu bani, care vor sa ofere bani sau cadouri copiilor din familii sarace sau cu venituri modeste, prezentandu-le o lista cu situatiile cele mai dramatice pe care le-au intalnit in peregrinarile lor gazetaresti * Pentru partidele politice, firmele cu capital privat sau de stat care ar avea astfel de intentii, cotidianul nostru le sta la dispozitie cu date suplimentare despre familiile in cauza * Totodata, cotidianul nostru va face publicitatea necesara celor care ar ajuta copiii prezentati de noi

Vine 1 iunie. O zi ca toate altele, ar putea spune oricine, mai ales ca acum au fost institutionalizate tot felul de zile. Dar parca ne-am obisnuit de-acum sa spunem ca aceasta este Ziua Internationala a Copilului, prilej de a se face tot felul de cadouri pentru copii, dar mai ales celor saraci sau cu venituri modeste. Gandindu-ne ca o parte a parlamentarilor, a consilierilor, a partidelor politice, dar si a celor cu bani sunt mult prea ocupati cu treburile obstii si cu cele politice, reporterii cotidianului ZIUA de Constanta au pregatit o lista care ar veni in sprijinul doritorilor de a face daruri copiilor fara copilarie.

In peregrinarile noastre reportericesti am vazut multi oameni saraci, am vazut familii care de luni de zile nu avusesera paine pe masa. Am gasit la Lanurile copii de clasa a V-a care lucrau cu ziua la sapa pentru a putea sa-si intretina fratii si surorile mai mici sau chiar parintii care nu mai puteau sa lucreze din cauza bolilor. La Potarnichea am intalnit copii care faceau chirpici, munca de o asemenea natura fiind aproape infernala pentru un adult, daramite pentru un copil de 10-11 ani. In mijlocul orasului am gasit o femeie cu copii care dormeau asta-iarna intr-un garaj, la minus 18 grade, fara pic de caldura. Chiar in apropierea cimitirului Viile Noi, am descoperit un copil de 15 ani, subnutrit si bolnav de SIDA, care la varsta asta nu are nici 20 de kilograme. Ei bine, tocmai de aceea ne-am gandit sa facem o lista a saracilor, asa cum spuneam, a celor care ar putea fi ajutati de cei cu bani. In ideea ca unii dintre acestia ar avea astfel de initiative cu ocazia Zilei de 1 Iunie, dar nu numai, redactia noastra le sta la dispozitie cu date suplimentare si, desigur, cu publicitatea adecvata unor astfel de situatii sau cu pastrarea anonimatului, dupa caz. In cartierul KM 5, pe strada Tractorului, intr-una din asa-numitele "locuinte en gros" locuieste o familie alcatuita din sase persoane. Cea care duce greul gospodariei este Florenta Iftimie, intrucat Vasile Dascalu, cel cu care traieste in concubinaj de 11 ani, are lungi perioade in care lipseste de acasa si nu contribuie cu bani la sprijinirea familiei. Din cei patru copii, trei fete si un baiat, numai fetele le-a facut Vasile cu Florenta, cel mai mic fiind rezultatul unei aventuri cu o alta femeie, care i l-a lasat la poarta, iar Florenta a acceptat sa il creasca. Femeia nu are un serviciu stabil, mai lucreaza din cand in cand cu ziua pe unde apuca, in schimbul catorva zeci de mii de lei. Nicoleta Maxiniuc, din localitatea Saveni, Botosani, a fost parasita de prietenul ei, Radu Marian Comaniuc, atunci cand acesta a aflat ca este insarcinata. Tanara era eleva in clasa a XI-a la liceul din localitate. In momentul cand au aflat ca fiica lor va avea un copil, parintii ei au izgonit-o de acasa, deoarece nu erau de acord ca Nicoleta sa pastreze sarcina. Tanara, cand a ajuns in luna a sasea, a venit la matusa ei, Claudia Radu, din localitatea Palazu Mare, si in urma cu cinci luni a nascut un baietel. In momentul in care a fost internata la Maternitate, tanara a declarat ca are de gand sa dea copilul spre adoptie, deoarece nu are cu ce sa il intretina. In urma mai multor discutii cu asistentii sociali de la sectia Maternitate a Spitalului Clinic Judetean Constanta, tanara s-a hotarat sa pastreze bebelusul, in ciuda presiunilor facute de parinti asupra ei pentru a da copilul. Ei au afirmat ca o primesc pe fiica lor acasa, insa numai daca vine fara copil. Fata a refuzat sa isi paraseasca fiul si a ramas in continuare la matusa ei. Datorita faptului ca matusa si unchiul ei traiesc numai din ajutorul de somaj, tanara a lasat micutul in centrul de plasament "Viitorul copilului", pana cand isi va rezolva problemele financiare. Nicoleta s-a angajat la un chiosc de distributie a ziarelor, pentru un salariu de aproximativ un milion de lei. Ea este decisa ca, de indata ce situatia ei se va remedia, sa isi aduca bebelusul acasa. Tanara mai are doi frati casatoriti, care i-au promis ca o vor sprijini material pentru a-si intretine copilul.Localitatea Magura se afla undeva la vreo 80 de kilometri de Constanta, spre granita cu Bulgaria. Un sat cu case rare, putine dintre ele locuite, iar cele mai multe aflate in paragina. Nu exista nici postas, nici farmacie, nici preot, nici politist. Dintr-un sat vecin vine un preot o data la doua saptamani sau atunci cand moare cineva. In marea lor majoritate, localnicii sunt oameni in varsta care traiesc din pensia de la CAP. Constantin Stoian, unul dintre satenii cu care am stat de vorba, ne spunea ca acum aici sunt numai batrani. Nu exista decat patru barbati mai tineri, copii nu sunt decat sapte. In tot satul nu are nimeni serviciu, singurul fiind invatatorul care vine de la Viroaga, pe jos, cale de cinci-sase kilometri, indiferent daca ploua sau ninge. Scoala a fost amenajata intr-o camera a unui localnic, unde invata cei sapte copii, dintre care vin la cursuri doar trei sau patru in fiecare zi. Ceilalti nu au ce sa manance sau nu au cu ce sa se imbrace. Un alt localnic ne spunea ca nu are nici cine sa-i ingroape daca din intamplare cei patru barbati mai tineri ar lipsi din sat in momentul respectiv. Localitatea Magura era, cu ani in urma, localitatea de resedinta a comunei. Atunci erau in sat peste 250 de case, era chiar si scoala mare, iar CAP-ul era unul dintre cele mai de fala din zona. Acum, toate sunt doar amintiri ale celor care au prins si vremurile de-atunci. Pe strada Cuza Voda la numarul 61 se afla o cladire care apartine Regiei Autonome de Exploatare a Domeniului Public si Privat. O familie tanara traieste aici in conditii greu de imaginat. Dupa o prima casatorie ratata, din care a rezultat un baietel, Adriana Bontu, in varsta de 24 de ani, traieste de patru ani in concubinaj cu Ridvan Iuseim, impreuna cu care are o fetita, Denisa-Mihaela. Adriana a muncit mult timp ca vanzatoare la un magazin care a dat faliment, drept pentru care patronul nu a mai avut nevoie de ea si a concediat-o. Pentru ca nu-si poate gasi un loc de munca, femeia spala masini in intersectii. Ridvan are sapte clase primare si, pana la cei 27 de ani pe care ii are, a practicat diverse meserii. El a declarat ca nu i-a placut sa invete carte, in schimb, de la munca nu s-a dat niciodata la o parte. Toti trei au locuit o perioada intr-o casa pe strada Mercur, la numarul 10. Intrucat nu aveau forme legale de domiciliu, dar si datorita restantelor acumulate, au fost evacuati. Iarna anului trecut si-au petrecut-o in podul casei de pe strada Cuza Voda, intr-o camaruta de 2/1,50 metri. Singurul venit sigur al familiei este alocatia copilului de 150.000 de lei. Datorita conditiilor deosebit de vitrege de trai, fetita s-a imbolnavit de bronhopneumonie. Desi a beneficiat de reteta compensata, mama fetitei sustine ca nu-i poate face tratamentul deoarece nu are bani de seringi. Cinci familii din localitatea Valu lui Traian traiesc in conditii greu de imaginat. Acestea s-au stabilit in localitate in perioada comunista, cand au inceput sa lucreze la Zootehnia din Valu lui Traian. Familia Pricope are sase copii si toate cele opt persoane incearca sa supravietuiasca cu aproximativ un milion de lei. Tatal, Vasile, lucreaza cu ziua pe la oamenii din sat, pentru a primi bani si mancare. In aceeasi situatie se afla si familia Loov, alcatuita din noua persoane care traiesc de azi pe maine din sase sute de mii lei. Mariana Brasoveanu are cinci copii si primeste o alocatie de 725 de mii, din care face tot ce se poate pentru a-si intretine copiii. Femeia se straduieste sa-i tina pe micuti la scoala, cu toate ca nu le poate oferi mai nimic din cele necesare pentru a invata. Ea spera sa obtina un ajutor social din partea autoritatilor, pentru a le cumpara caiete si rechizite. Din pacate, pana in prezent, nimeni nu a incercat sa le intinda acestor copii o mana de ajutor. Micutii merg la scoala imbracati in haine date de pomana de catre vecini. Maria si Florin Gafei sunt casatoriti de noua ani si au impreuna cinci copii. Ei traiesc de azi pe maine, la fel ca vecinii lor, dintr-un venit foarte mic si din ajutorul primit din partea localnicilor mai instariti. Familia Gabara, pe langa saracie, a mai fost lovita si de alte nefericiri. In urma cu doi ani, fiul cel mai mare, Costel, a murit lovit de trasnet, iar un an mai tarziu, tatal lui si-a pus capat zilelor. In prezent, sotia lui, Gherghina, impreuna cu ceilalti trei copii traiesc in conditii mizere, din mila consatenilor. Nici una din aceste familii nu are in locuinta curent electric si nici apa potabila. Marilena si Dumitru Pavel s-au casatorit in urma cu 15 ani. Ei au impreuna patru copii, cu varste cuprinse intre 14 si un an si jumatate. Dumitru, in varsta de 37 de ani, a lucrat la un depozit de neferoase pana la inceputul lunii decembrie, de unde a fost dat afara in urma restructurarilor de personal. Pentru ca nu isi poate gasi un loc de munca, Marilena, in varsta de 33 de ani, lucreaza cu ziua pe unde apuca. Singurul venit sigur al familiei este alocatia copiilor. Trei dintre acestia sunt elevi in clasele a VIII-a, a VII-a si, respectiv, a IV-a, la scoala generala numarul 5. Intreaga familie locuieste intr-o singura camera a unei case nationalizate. Copiii isi fac temele la lumanare, pentru ca nu au curent electric, iar in timpul iernii, singura sursa de caldura a fost o soba improvizata. Femeia a mai afirmat ca nu au mai putut plati chiria din luna octombrie a anului 2000. In prezent, datoriile acestora fata de Regia Autonoma de Exploatare a Domeniului Public si Privat se ridica la 15 milioane de lei. Femeia sustine ca parintii ei si ai lui Dumitru nu ii pot ajuta cu nimic, pentru ca nici ei nu au bani. Ea doreste ca macar sotul ei sa aiba un loc de munca, pentru a avea cu ce sa isi intretina copiii. Nicolae Mocanu, in varsta de 41 de ani, locuieste impreuna cu sotia si cele doua fete pe strada Constantin Bratescu, din Constanta. Barbatul a lucrat timp de noua luni ca sablator la o firma de constructii nave. La sfarsitul lunii decembrie, el a fost concediat in urma unei disponibilizari de personal. In prezent, familia Mocanu traieste din alocatia copiilor, in valoare de aproximativ 300.000 de lei pe luna. Nicolae si Angelica, in varsta de 48 de ani, muncesc cu ziua pe unde apuca, pentru numai 50.000 de lei pe zi. Pentru ca nu aveau nici macar un acoperis deasupra capului, ei au ocupat abuziv o baraca in care erau cazati muncitorii de la ISAF. Nicolae a afirmat ca vor fi evacuati, pentru ca urmeaza ca locuinta sa fie demolata. Carmen, fiica cea mare a familiei Mocanu, este eleva in clasa a X-a, iar cea mica, Alina, este in clasa a III-a. Pentru ca parintii nu au cu ce sa le cumpere haine, ele se imbraca cu lucrurile date de pomana de catre vecini. Nicolae a declarat ca nu a reusit sa isi gaseasca un loc de munca deoarece toate firmele cauta personal tanar. Barbatul sustine ca se simte o povara pentru familia sa, pentru ca nu ii poate asigura nici macar strictul necesar. In apropiere de cimitirul Viile Noi, pe strada Comarnic, se afla cateva locuinte, foste grajduri de animale, ce au apartinut CAP-ului care a functionat anterior aici. In aceste cladiri, transformate ulterior in locuinte, stau acum in conditii ingrozitoare, fara apa, curent si caldura, 15 familii care au impreuna 50 de membri. Printre cei de aici se afla si familia Mateias, alcatuita din opt persoane. Acestia au locuit anterior intr-un apartament in Navodari, dar din cauza ca doi dintre copii au fost infectati cu virusul HIV, au fost nevoiti sa il vanda pentru a avea bani de tratament. Din momentul in care s-a aflat de boala micutilor, familia Mateias a fost efectiv marginalizata, iar tatal a fost dat afara din serviciu, intrucat nimeni nu mai indraznea sa se apropie de el. Ulterior, familia Mateias a achizitionat o casa prin Ardeal, incapand insa pe mana unor sarlatani care le-au luat banii si i-au lasat pe drumuri. Singura solutie pentru ei a fost sa se refugieze in unul din aceste foste grajduri. Ionut Mateias, unul din cei doi copii bolnavi, are aproape 15 ani si o greutate de numai 20 de kilograme. Medicii i-au recomandat numai mancare buna si vitamine, insa din cauza faptului ca acestea sunt extrem de scumpe, parintii nu isi pot permite. Nu au fost vizitati niciodata de nimeni, nimeni nu s-a preocupat de soarta lor. Iar cei doi parinti privesc efectiv cum copilul li se stinge din viata fara nici o speranta de a-l putea ajuta cumva.