Creditele de consum si confidentialitatea

Orice imprumut contractat prin intermediul unui agent economic ce comercializeaza bunuri de consum de genul electricelor, electrocasnicelor si marfurilor electronice ar trebui sa ofere clientului marja de siguranta in ceea ce priveste secretul datelor personale * De cele mai multe ori, in majoritatea magazinelor, completarea contractelor de creditare presupune prezenta mai multor persoane neautorizate, cu exceptia agentului de vanzari si a clientului

Magazinele s-au lansat de ani buni in domeniul creditelor pentru achizitionarea bunurilor de consum, mai toate ofertele sunand cam asa: rapid, fara avans, fara girant. Insa ce este mai important este lipsa clauzei de confidentialitate privind datele personale ale clientului. Orice imprumut presupune depunerea la sediul comerciantului a unui set de documente: adeverinta de salariu, copia cartii de munca si a buletinului sau a cartii de identitate, care intra in posesia agentului de vanzari. Acelasi lucru se intampla cu cererea de credit in care solicitantul trebuie sa inscrie o serie de date personale: codul numeric personal, adresa, telefonul, domiciliul stabil sau flotant, precum si informatii de ordin financiar. Toate aceste date sunt oricand la indemana comerciantului, desi creditul se obtine de la banca cu care acesta colaboreaza, iar detaliile tranzactiei ar trebui sa fie confidentiale. Potrivit legii bancare, orice astfel de informatie despre clienti trebuie sa ramana secreta. In realitate, chiar si contractul de credit de consum se semneaza, in cele mai multe cazuri, in incinta magazinului, in prezenta reprezentantului de "incredere" al bancii - agentul de vanzari al comerciantului. Pe de o parte, bancile s-au asigurat, din punctul lor de vedere, ca secretul profesional nu este incalcat prin includerea unei clauze in conventiile incheiate cu retelele de magazine, prin care acestea sunt obligate sa pastreze confidentialitatea tranzactiilor. Numai ca aceasta clauza se rezuma la relatia banca-comerciant si atat, beneficiarul creditului nefiind protejat in nici un fel. Contractul de imprumut se incheie doar intre banca si client, neexistand date sau obligatii contractuale in ceea ce priveste intermediarul. In acest context, avand in vedere ca rolul magazinului se rezuma la functia de curier, intre client si banca creditoare, garantarea secretului bancar ar impune macar folosirea unor plicuri sigilate pentru transportarea documentelor. Legislativul insa promite ca, peste putin timp, va aparea legea privind creditul de consum, care va acoperi aceste lipsuri, prin care va fi desemnata institutia care va autoriza acesti agenti economici. Insa, pana atunci, cel mai sigur ar fi ca fiecare dintre noi sa apeleze la contractarea unui credit de consum direct la banca, pentru ca ofertele disponibile in magazine se regasesc si in sucursale.