Creştinii prăznuiesc Moşii de Sânpetru de Vară Femeile împart, azi, oale cu apă, lapte şi mâncare gătită pentru cei morţi

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în fiecare an pe 29 iunie. Numită, popular, Sânpetru de Vară, această zi aduce cu sine o serie de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. În popor, ziua de 29 iunie, când se sărbătoresc Sfinţii Petru şi Pavel, marchează mijlocul verii agrare şi timpul secerişului. Cei doi apostoli sunt pomeniţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, a anului 67.

Potrivit datinilor populare româneşti, sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul, la dreapta, al doilea, la stânga. Sfântul Petru este cel ce are cheile de la poarta şi de la încăperile Raiului, fiind şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură şi că are puterea de a arunca grindină peste pământ. Înainte de a o slobozi, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărunţi astfel încât să nu afecteze prea tare ogoarele muritorilor. Când tunetele se aud cumva înăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. În multe povestiri şi snoave populare, Sânpetru apare precum un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte. Se zice că, atunci când Sfântul Petru plesneşte din bici, sar din acesta scântei, care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, Sânpetru cheamă balaurii şi începe să pornească grindina asupra acestora, mărunţind-o, ca să nu-i pună în mare pericol. În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi, sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de Sânpetru. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau.

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii 

De ziua Moşilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă. Tot în această zi, oamenii au voie să lucreze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vin, lapte şi mâncare gătită. Se spune că nu îi e îngăduit niciunei femei să mănânce mere până în această zi, fiindcă îi supără pe morţi. După sărbătoare însă, femeile tinere pot mânca mere, cele vârstnice fiind nevoite să mai aştepte până la Sfântul Ilie. În această zi, se duc la biserică mere, colivă, colaci şi puţină miere în faguri. Până în această zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă, la miezul nopţii, când cântă cocoşul. Tradiţia spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase. Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel se ţine timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie protejaţi împotriva potopurilor şi pentru ca grânele lor să fie bogate. În lumea rurală, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sânpetru şi marchează vremea secerişului şi jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul. Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, Sânpetru împarte hrana animalelor sălbatice, mai ales lupilor - această zi fiind denumită şi „Sărbătoarea lupilor“ - şi fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin primejdioasă pentru oameni şi ogoare. Se spune că, de ziua Sfinţiilor Petru şi Pavel, privighetorile şi cucii nu mai cântă, iar cei din urmă se transformă în şoimi, ei revenind la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri.

Sânpetru, personaj pământean sau divinitate celestă

Sânpetru este cel mai cunoscut personaj din calendarele populare româneşti, sărbătoarea sa neavând un număr fix de zile de post şi fiind vestită de apariţia licuricilor şi de tăcerea cucilor. În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se spune că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. De asemenea, se spune că Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. Celor peste 260.000 de români care îşi serbează onomastica în această zi le urăm fericire, multă sănătate şi voie bună!
 
Sursa: crestinortodox.ro