Cum ne ajutăm copiii să se acomodeze la creşă

Venirea toamnei înseamnă pentru mulţi doar schimbarea unui anotimp, însă pentru părinţi înseamnă prima zi de şcoală, ori, când copiii sunt mai mici, intrarea în colectivitate a acestora, fie că vorbim de creşă, fie că vorbim de grădiniţă.
 
În ceea ce priveşte intrarea copilului la creşă, perioada este una cu atât mai dificilă cu cât, de regulă, şi vârsta este mai fragedă, iar cel mic este mult mai dependent de părinţii săi. În acest sens, specialiştii le recomandă să se înarmeze cu multă răbdare şi, mai ales, cu putere, pentru a-şi ajuta micuţii să treacă şi de această etapă cu bine.
 
Potrivit psihologului Elena-Ani Dodoiu, acomodarea la creşă este un proces în care părinţii trebuie să investească timp şi răbdare, intrarea la creşă fiind adesea pentru cei mici şi părinţi, deopotrivă, prima experienţă de separare. Totuşi, specialistul continuă spunând că cei mici, pe de o parte, au nevoie de o astfel de experienţă, pentru întărirea propriei personalităţi şi dobândirea independenţei: „Pentru a deveni independent, copilul are nevoie să experimenteze situaţii din care să înţeleagă că separarea de părinţi nu înseamnă pierderea lor, că, după câteva ore de stat la creşă fără părinţii lui, aceştia vor veni şi îl vor lua acasă“. Astfel, cel mic „va înţelege treptat că se poate simţi securizat şi în lipsa părinţilor şi într-un mediu nou (colectivitate), înconjurat de alţi adulţi decât părinţii săi (personalul creşei)“.

Faza de negare

Pentru ca părinţilor să le vină mai uşor să înţeleagă ce se întâmplă cu micuţii lor în momentul în care intră în colectivitate, aşa încât să poată veni în sprijinul acestora, au fost identificate mai multe faze prin care trec majoritatea celor mici odată aduşi la creşă.
 
Astfel, potrivit observaţiilor făcute de-a lungul timpului şi prin analizarea fiecărei generaţii de copii, psihologul a identificat mai multe faze de acomodare. Prima dintre ele este negarea: „Copilul, odată intrat în creşă, se găseşte într-o situaţie complet nouă, nu-şi regăseşte părinţii atunci când îi caută cu privirea, este într-un mediu nou, este înconjurat de copii şi adulţi necunoscuţi“. Psihologul spune că aceasta nu este deloc o situaţie în care cei mici doresc să se afle, aşa încât protestează prin plâns şi refuzul de a se despărţi de părinţi, iar în momentul în care se află în clasă „pândesc tot timpul uşa pe care au intrat sau încearcă să iasă din grupă pentru a-şi regăsi părinţii“. Constant, ei sunt reasiguraţi de personalul creşei că părinţii se vor întoarce să îi ia, dar chiar şi aşa, cei mai mulţi dintre ei izbucnesc în plâns la momentul reîntâlnirii cu părinţii, eliberându-se astfel de toată tensiunea emoţională acumulată pe parcursul despărţirii.

Când se instalează frustrarea

Cea de-a doua etapă identificată de psiholog prin care trec cei mai mulţi dintre copii este faza de frustrare. „Unii copii pot să adopte în această perioadă comportamente dificile (plâns nervos, opoziţionism, lovituri, muşcături, crize de furie etc.) pe care până acum nu le-au manifestat, îndreptate împotriva părinţilor, personalului creşei sau colegilor. Alţi copii pot adopta un comportament retras (stau supăraţi, refuză să vorbească, refuză să mănânce etc.). De asemenea, în cazul unor copii pot apărea unele tulburări somatice pe fond emoţional, cum ar fi: febră, vărsături, diaree acută, oboseală, lipsa poftei de mâncare, somn agitat şi temeri nocturne“, a explicat psihologul.

Înţelegerea, acceptarea şi integrarea

Ulterior, pentru majoritatea celor mici se instalează faza de înţelegere şi acceptare. „Venind zilnic la creşă, copilul începe să înţeleagă ce se întâmplă şi să accepte noua situaţie. El capătă încredere în personalul grupei şi acceptă ca nevoile sale fiziologice şi emoţionale să îi fie satisfăcute de alţi adulţi decât cei din familie“, potrivit psihologului. De asemenea, în această etapă cei mici pot adopta comportamente ambivalente, când sunt acasă să vrea la creşă şi invers.
 
Ultima etapă este integrarea propriu-zisă, care, conform sursei citate, la majoritatea celor mici se instalează undeva între patru şi şase săptămâni de frecventat creşa. „Copilul are încredere deplină în părinţii lui că vor veni să-l ia acasă şi protestele, plânsul de la despărţire şi celelalte comportamente apărute în această perioadă se diminuează considerabil şi, în cele din urmă, dispar. În grupa din care face parte începe să dezvolte relaţii de ataşament cu personalul şi se implică din proprie iniţiativă în jocuri şi alte activităţi zilnice alături de ceilalţi copii“.

O atitudine calmă şi pozitivă din partea părinţilor

Psihologul atrage însă atenţia că, deşi aceste etape pot fi întâlnite la cei mai mulţi dintre cei mici, fiecare copil este unic şi se comportă diferit, chiar în situaţii identice. Totodată, durata perioadei de acomodare nu este una standard, ci variază de la copil la copil, în funcţie inclusiv de personalitatea celor mici.
 
Tocmai de aceea, psihologul le recomandă părinţilor să aibă ei înşişi o atitudine pozitivă în tot acest timp şi să încerce să dea dovadă de multă, multă răbdare, pentru a-i putea ajuta pe micuţi să poată depăşi cu bine aceste momente.
 
Mai exact, pe cât posibil, părintele trebuie să încerce ca, atunci când vine cu cel mic la creşă, să aibă o atitudine relaxată, lipsită de nervozitate ori de sentimente de vină, îngrijorare sau tensiune emoţională, întrucât toate aceste sentimente se transmit celor mici. Această atitudine pozitivă trebuie păstrată, cât se poate, în ciuda plânsului şi protestelor micuţilor, tocmai pentru a-i reasigura pe aceştia, prin sentimentele transmise, că totul este în ordine şi că merg, de asemenea, într-un spaţiu unde vor fi în siguranţă şi nu li se va întâmpla nimic rău.

Evitaţi situaţiile confuze

De asemenea, psihologul recomandă să nu se prelungească prea mult momentul despărţirii de cel mic, acesta urmând să fie reasigurat de părinţi că vor veni să îl ia şi că el îi va aştepta la creşă până atunci. O despărţire ce durează prea mult ar putea transmite sentimente contrare ori confuze celui mic, care, la rândul său, ar putea simţi că şi părintele se îndoieşte de ideea de a-l lăsa la creşă.
 
„Nu fiţi ezitanţi în momentul despărţirii, fiţi calmi şi fermi, iar astfel copilul va înţelege şi va accepta că trebuie să rămână la creşă fără dumneavoastră“, potrivit psihologului. Nu în ultimul rând, acesta mai recomandă ca cel mic să fie adus zilnic la creşă, în măsura în care sănătatea îi permite, pentru a se evita situaţiile confuze şi, implicit, prelungirea perioadei de acomodare.