De ce se tăvălesc fetele goale prin cânepă de Sfântul Ilie Creştinii îl prăznuiesc, astăzi, pe proorocul din carul de foc

În fiecare an, pe 20 iulie, la mijlocul sezonului pastoral, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Ilie. Acesta mai este considerat zeul Soarelui şi divinitatea populară a focului, identificâdu-se cu Helios în mitologia greacă şi cu Gebeleizis în mitologia geto-dacă. După ce a salvat, prin rugăciunile sale, poporul din Israel de cumplita secetă de trei ani şi jumătate, acesta a devenit în ochii credincioşilor făcător de minuni şi aducător de ploi. De asemenea, Sfântul Ilie este cunoscut şi ca patron spiritual şi protector al aviatorilor români. Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a trăit pe vremea regelui Ahab, cu 850 de ani înainte lui Iisus Hristos, şi a fost fiul lui Sovac, preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad în Israel.

Sfântul Ilie deschide şi închide cerurile 

Sfântul şi marele Profet Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile. Astfel se face că Sfântul Ilie are forţa de a provoaca tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, de a leaga şi dezleaga ploile şi de a hotarî unde şi când să bată grindina.
Se spune că în postura de pământean, Ilie a fost pacătos şi, sub influenţa Diavolului, şi-a ucis părinţii. El şi-a ispăşit însă pacatele, iar Dumnezeu a încuviinţat trecerea lui în rândul sfinţilor. Potrivit religiei creştine, Sfântul Ilie nu a avut o moarte ca a pământenilor, ci a fost luat în cer de un car de foc tras de cai albi şi înaripaţi. De atunci, din cer, Sfântul lie cutreieră norii şi trasneşte dracii cu biciul de foc, pedepsindu-i astfel pentru răul pe care i l-au pricinuit.

Din carul cu tradiţii, obiceiuri şi superstiţii al poporului român

În tradiţia populară românească, sărbătoarea Sfântului Ilie este marcată şi printr-o multitudine de tradiţii şi obiceiuri.
Potrivit legendei, în ziua cinstirii sale, Sfântul Ilie iese la plimbare pe cer în carul de foc în care a urcat cândva la cer şi, cu biciul în mână, trimite pe pământ tunete, fulgere şi trasnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindină. Când fulgeră în cer, se crede că Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul. Oamneii ce urmează credinţa populară, de teama pagubelor făcute de trăsnete, ploaie şi grindină nu lucrează în ziua respectivă. Se crede că dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară.
 
Se mai zice ca în ziua de 20 iulie nu este bine sa mănânci mere, pentru nu-l supăra pe Sf. Ilie, mărul fiind pomul lui preferat. Dacă această datina stramosească nu este respectată, persoanele care mănâncă mere înainte de Sfântul Ilie va ajunge să culeagă mere pe lumea cealaltă pentru restul eternităţii. Tot de Sfântul Ilie, enoriaşii îşi amintesc de sufletele morţilor. Unele femei împart porumb fiert, farfurii cu mâncare şi căni cu apă împodobite cu flori de vară. Creştinele chemau în această zi copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele cazute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Fetele se tăvălesc prin cânepă şi află cum le va fi ursitul

În ajunul sărbătorii, fetele se duceau noaptea pe câmpurile de cânepă, îşi lăsau hainele de pe ele şi, goale, se tăvăleau prin lan, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, atunci acestea urmau să se mărite cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă în vis li se arăta cânepă uscată, se zicea că alesul le va fi bătrân.
 
Un alt obicei practicat în această zi era ca de dimineaţă să se culeagă iuburi de leac, care, ulterior, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. În special, femeile strângeau busuiocul şi-l duceau apoi la biserică, pentru a fi sfinţit, iar după, întoarcându-se acasă, îl puneau pe foc, adunau cenuşa pentru a o întrebuinţa, mai trârziu, în scop terapeutic. Tot de Sfântul Ilie, se adunau plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.