Drepturile tale Cum poți deveni familie de plasament pentru un copil care are nevoie de tine

Plasamentul este o măsură de protecție specială cu caracter temporar, prevăzută de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Această măsură poate fi dispusă, conform art. 62 alin. (1), la „o persoană sau familie”, la „un asistent maternal” sau la „un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123, şi licenţiat în condiţiile legii”, scrie Legal Badger.

Legea nr. 272/2004 stipulează că plasamentul se poate dispune pentru copiii aflați în situațiile enumerate la art. 60, printre care se numără copiii ai căror părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești, copiii abuzați sau neglijați, copiii găsiți sau părăsiți în unități sanitare, cei care au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspund penal, dar și copiii care nu pot fi lăsați în grija părinților din motive neimputabile acestora. Mai pot beneficia de plasament și copilul neînsoțit, cetățean străin sau apatrid, inclusiv cel care solicită azil sau beneficiază de protecție internațională în România, în condițiile Legii nr. 122/2006.

Plasamentul se stabilește de către comisia pentru protecția copilului în cazurile în care există acordul părinților, pentru situațiile prevăzute la art. 60 lit. b) și e) (copilul care nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, respectiv „copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal”). În absența acestui acord sau în celelalte situații prevăzute de lege, măsura se stabilește de către instanța de judecată, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

În ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești pe durata plasamentului, art. 66 prevede că acestea se mențin atunci când măsura este dispusă de comisia pentru protecția copilului. În cazul plasamentului dispus de instanță, drepturile și obligațiile părintești pot fi exercitate de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, cu anumite excepții prevăzute de lege.

În plus, se acordă o atenție deosebită plasamentului copiilor cu vârsta sub 7 ani. Art. 64 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 stipulează că: „Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis”. Există totuși excepții de la această regulă, prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, pentru copiii cu anumite deficiențe sau afectări funcționale.

În procesul de stabilire a măsurii de plasament, legiuitorul a prevăzut anumite principii directoare. Conform art. 64 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, se urmărește „plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă”, „menţinerea fraţilor împreună”, precum și „facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta”.

Legea prevede și posibilitatea stabilirii unei contribuții lunare a părinților la întreținerea copilului pe durata plasamentului. Art. 67 alin. (1) menționează că „Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil”.

Un aspect important al reglementării plasamentului îl constituie protecția datelor cu caracter personal. Art. 671 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 prevede: „Se interzice comisiei pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţei care dispune plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi să comunice părinţilor biologici ai copilului documente şi informaţii ale persoanei sau familiei de plasament privind adresa, veniturile, bunurile deţinute în proprietate, starea medicală sau psihologică”.

Ce condiții trebuie să îndeplinești pentru a lua un copil în plasament?

Conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004: „Persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul acesteia sau, după caz, de către un furnizor privat acreditat, cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Persoana sau familia poate primi în plasament și un copil care are domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială, dacă interesul superior al copilului o impune”.

Astfel, persoana sau familia care solicită plasamentul unui copil depune o cerere de evaluare la direcția generală de asistență socială și protecția copilului din raza în care acestea își au domiciliul. Odată cu cererea, persoana interesată anexează și următoarele acte:

• Copii ale actelor de stare civilă;
• O prezentare scurtă a persoanelor cu care locuiește solicitantul;
• Adeverință medicală de la medicul de familie;
• Aviz psihologic;
• Certificat de cazier judiciar;
• Copie a documentului care atestă dreptul de proprietate sau folosință a; locuinței;
• O declarație pe propria răspundere că solicitantul nu se află în anumite situații specificate;
• Declarația pe propria răspundere trebuie să ateste că persoana interesată:

• Nu suferă de boli cronice care ar putea pune în pericol sănătatea copilului;
• Nu a consimțit la adopția propriului copil;
• Nu suferă de boli psihice și nu este dependent de substanțe;
• Nu este decăzut din drepturile părintești;
• Nu a fost condamnat pentru anumite infracțiuni;
• Nu are un copil care beneficiază sau a beneficiat de măsuri de protecție specială;
• Nu a depus cerere de atestare ca adoptator (cu excepții);
• Nu locuiește cu părinții copilului pentru care se solicită plasamentul (cu excepții);
• Nu a fost asistent maternal căruia i s-a retras atestatul;
• Nu exercită temporar autoritatea părintească pentru copil în absența părinților.

Aceste ultime stări de fapt relevă condițiile în care o persoană poate lua un copil în plasament și au scopul de a asigura că persoana sau familia care solicită plasamentul este potrivită pentru a îngriji copilul.

Citește și

O tânără din Constanța își caută mama biologică. "Mă simt singură și a nimănui. Mama mă așteaptă să o găsesc"