Durere fără margini în comunitatea baptistă Otniel, copilul înecat la Corbu, înmormântat cu fanfară (galerie foto)

Otniel Stan, de 15 ani, a fost condus ieri la mormânt conform religiei baptiste: pe ritmuri de fanfară şi fără lumânări. Predicatorii au vorbit de Înviere şi de viaţă veşnică.

În seara zilei de 12 iulie, Otniel Stan (15 ani), din Constanţa, s-a înecat în timp ce se îmbăia în apropiere de localitatea Corbu. A făcut stop cardio- respirator şi a fost resuscitat timp de 20 de minute. Pentru o scurtă perioadă şi-a revenit, însă apoi a intrat în comă. Timp de câteva zile a fost internat în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, iar apoi a fost transferat la Bucureşti.

Marţi dimineaţă, copilul a pierdut lupta cu viaţa. Toţi prietenii şi cunoscuţii săi, dar mai ales cei de religie baptistă, au încercat să-l ajute pe tânăr. În mediul online au creat un grup de susţinere pe Facebook şi au cerut ajutor bănesc pentru cheltuielile de spitalizare.

„Vino spre lumină!"

„Mă rog pentru tine şi pentru părinţii tăi. Ţin candela aprinsă, vino spre lumină", „Dragi fraţi părinţi ai lui Otniel, credeţi că Domnul o să vi-l dăruiască mai bun decât a fost, voi să credeţi în Domnul! Doctorii sunt oameni cu limitele lor, spun ce pot, dar Domnul vindecă! Citiţi toate vindecările Domnului Isus Hristos, să vedeţi: toate au credinţa la bază şi voi credeţi că se va trezi ca şi Lazăr, chiar dacă Maria a spus că miroase greu. Domnul a spus crede numai!" ,,Credeţi şi Domnul să vă întărească!" - sunt doar câteva mesaje de pe Facebook.

Biserică neîncăpătoare

Cu câteva ore înainte de prânz, la Biserica Baptistă de pe strada Nehoiului, s-au adunat membri ai familiei, cunoscuţi, prieteni şi foşti colegi de-ai lui Otniel.
Îmbrăcaţi în haine cernite, purtând în mâini flori albe, cu toţii se îndreptau spre a-şi lua rămas bun de la Otniel. În curând, strada a devenit neîncăpătoare.

Ultimul mesaj

La intrare în biserică, pe o coală mare de carton, erau lipite câteva fotografii din care Otniel ne privea vesel, purtând în priviri toată dragostea de viaţă de care este în stare un copil. Alături, mesaje de la cei mai buni prieteni sau de la rude.

Intrăm şi noi în biserică. Este arhiplină. Ni se întind mâini foarte binevoitoare şi ni se dă şi ni se cere „pace", ca în biserica romano-catolică. Câţiva se prezintă şi aşteaptă de la noi acelaşi lucru. Le explicăm faptul că ne-a emoţionat povestea copilului care a murit înecat şi lupta lui cu viaţa. Dau şi ei din cap. Plâng. Tragedia te înduioşează indiferent dacă l-ai cunoscut sau nu pe băiat.

Cântec de fanfară în biserică

În surdină se aude o muzică gravă, însă liniştitoare. Părinţii lui Otniel stau pe băncuţa din primul rând şi primesc încurajările celor care au venit să-şi ia „Adio" de la singurul lor copil.

Apare şi fanfara. 14 tineri şi dirijorul sunt îmbrăcaţi în tricouri grena. După ce primesc doliu la piept se aşează la locurile lor din stânga sicriului şi încep cântarea. Muzica lor este întreruptă din când în când de vorbele predicatorilor, veniţi de la Bucureşti.

„Arată-mi scara care duce la cer"

Din megafoane se aude o muzică. Cântă doar femei. Toţi cei prezenţi cunosc versurile care rulează şi pe peretele din faţă al bisericii şi le cântă şi ei: „Când soarele-apune, singur fiind/ Pe piatră-mi plec capul cel ostenit/ În visul meu şi-atunci o las ca să ajung/ Mai aproape, Doamne, către tine// Arată-mi scara care duce la cer/ Mie îndurarea ta mult îmi face/ Trimişii Tăi mă strigă spre Tine să alerg/ Mai aproape Doamne, către tine// Iar după vis vine dimineaţa/ Atunci eu cu ulei unge-oi piatra/ Şi-aşa şi prin necaz spre Tine sunt atras/ Mai aproape Doamne către tine".

Predicile pastorilor emoţionează toată suflarea din biserică. Li se vorbeşte despre Înviere, despre viaţă veşnică. Este singura alinare pentru părinţi şi rude.

Nimeni nu se închină. Din când în când oamenii răspund: „Amin!" Nicio lumânare nu arde în biserică.

Vorbeşte şi un unchi din America. A venit cu câteva zile mai devreme în România, pentru a fi alături de părinţii lui Otniel.

După alte cântece interpretate de fanfară vorbeşte celor îndureraţi un alt unchi de-al lui Otniel. Recunoaşte că moartea e crudă, însă spune celor prezenţi că toţi vor muri. Mai devreme sau mai târziu. Important este însă „să mori cu Hristos! Pentru „a învia cu el".

Spre final, toţi cântă un cântec care vorbeşte de drumul spre Cer, de cei morţi mai demult, care îi aşteaptă pe cei care vor veni, de cât de fericiţi sunt cei care sunt deja în lumea cealaltă.

În jurul orei 13.00, sicriul cu trupul lui Otniel este urcat în dric. Coloana mortuară se opreşte preţ de câteva minute la locuinţa lui Otniel, după care merge la Cimitirul din Viile Noi, unde este înmormântat.