Găgăuzi şi cerchezi fugiţi în Rusia, de frica turcilor Legenda satelor Târguşor şi Gura Dobrogei

Legenda spune că în faţa peşterii numite „Gura Dobrogei” se afla un sat mare şi bogat. Locuitorii lui erau găgăuzi şi cerchezi. Erau foarte gospodari: aveau grădini frumoase, prisăci şi multe vite grase şi frumoase. Casele erau zidite la rând, în lungul uliţelor aşternute cu pietre cioplite, late şi mari. În mijlocul satului se afla geamia cu minaretul înalt şi alb, dar la fel de arătoase erau şi fântânile şi cişmelele cu apa cea mai limpede. Dar satul a dispărut.

După cum erau legile, stăpânirea turcească trimitea prin toate satele slujbaşi „tahsildari” ca să strângă birul. Cum ajungeau la Gura Dobrogei dispăreau şi nimic nu se mai afla despre ei. Pentru că cerchezii îi omorau şi le luau şi banii adunaţi din alte părţi. Se vede treaba că din banii aceia îşi făcuseră un sat minunat. Stăpânirea turcească aflând cum dispar tahsildarii unul câte unul, când ajung în satul blestemat, s-a mâniat peste poate. A trimis împotriva cerchezilor ostaşi înarmaţi ca să pedepsească nesupunerea. Ajunşi în sat oştenii nu au mai avut pe cine să pedepsească. Locuitorii prinseseră de veste şi fugiseră în Rusia numai cu ceva bani strânşi lângă peşteră. Satul a rămas pustiu, a fost prădat şi, cu timpul, s-a transformat în ruină. Pe ruinele lui s-au clădit alte două sate noi: Târguşor şi Gura Dobrogei.

(Eugenia Doina Gemala - Legende din tinuturi dobrogene - Ed. Carminis)