Histria, copie grecească a Tomisului roman

Pe malul lacului Sinoe mai există o parte a cetăţii Histria, locul unde s-au adunat vestigii din întreaga lume antică. La intrarea în complexul arheologic există un muzeu, care trebuie neapărat vizitat, pentru a avea o imagine mai reală a ceea ce se petrecea în interiorul cetăţii.

Custozii muzeului îi roagă pe vizitatori să vadă mai întâi colecţia de obiecte arheologice, iar mai apoi situl care se întinde pe o suprafaţă foarte mare. Ei motivează această rugăminte de faptul că se face murdar în muzeu dacă se intră cu nisip pe picioare din sit, însă adevărul este cel menţionat mai sus. Arheologii sunt îndrăgostiţi de profesia lor şi de "pietrele" expuse, iar din această iubire vor să-i înveţe şi pe "civili" puţină istorie. Numai dacă ai răbdare să citeşti plăcuţele ataşate fiecărui obiect expus, atunci ai să descoperi că locuitorii Histriei se spălau în căzi ingenioase, îşi depozitau grânele în vase imense, aveau opaiţe ingenioase, iar statuetele din teracotă făcute în fabricile locale erau foarte reuşite. O scurtă privire neiniţiată, dar atentă, la amfore, te fac să te simţi bine când descoperi diferenţele dintre vasele din insula Lesbos şi cele din insula Laos. În plus, cine a făcut greacă sau latină poate descifra ce scrie pe pietrele funerare sau "listele" cu numele războinicilor vremii, care erau sculptate în piatră, toate acestea devenind, la un moment dat, pavaj al porţii de intrare în cetate. Dacă nici asta nu te impresionează, poate o vizită prin sit te va face să te întrebi ce sunt alea terme şi cum le construiseră cu atâta ingeniozitate, din moment ce în zilele noastre nu se pot reproduce cu uşurinţă. Zidurile care au fost scoase la suprafaţă din pământul Histriei dezvăluie o aşezare de pietre de râu, un fel de cărămizi şi blocuri de piatră anume aşezate încât în anumite încăperi să se păstreze apa caldă, sau în altele să rămână aburii, pe când în camera alăturată erai băile reci. Fiecare încăpere era alimentată printr-un sistem de viaducte din piatră, amplasate pe mai multe diferenţe de nivel. Termele erau situate la o distanţă destul de mare de restul locuinţelor din cetate. În privinţa acestora se mai vede şi acum unde era templul închinat diferitelor zeităţi greceşti, cu toate că printre obiectele găsite se află mărturii ale civilizaţiilor orientale, precum şi romane şi greceşti. Cu puţină imaginaţie, pavelele care se văd prin iarba crescută în sute de ani, îţi poartă paşii către piaţa centrală, către locuinţe extrem de mici sau foarte mari, în funcţie de starea materială a cetăţenilor. Drept dovadă că trecutul poate dăinui încă secole, prin reinventare şi reciclare, pietrele din cetate sunt folosite la construirea caselor case s-au înălţat în preajma sitului arheologic, iar asta se vede cu ochiul liber. Săpăturile pentru descoperirea Histriei nu s-au oprit, pentru că mai sunt încă multe "surprize" de scos la suprafaţă.


O incursiune istorică

Dovezile cele mai vechi ale existenţei unor comunităţi umane în apropierea Histriei datează din paleoliticul mijlociu (120000 - 35000 î.Hr.) şi superior (35000 - 10000 î.Hr.) şi sunt legate de descoperirile arheologice de la Cheia şi Târguşor. Pe malul lacului Sinoe, în partea nordica a actualei peninsule Istria, s-a ridicat în urmă cu peste două mii şase sute de ani vestitul oraş Histria, întemeiat de navigatorii şi negustorii greci, care s-au aşezat în ospitalierul golf de odinioară, cu scopul de a face comerţ cu băştinaşii geto-daci. Uleiul de măsline, vinurile, obiectele de podoabă greceşti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vită, peştele sărat, faclele din răşina pinilor ce existau odată, oferite de triburile locale. Histria (Istria în limba greacă - denumire luată de la fluviul Istros - Dunărea) prosperă şi se dezvoltă timp de opt secole.

Aşezarea, înconjurată de un puternic zid de apărare, era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 km; străzile erau pavate cu piatră, iar instituţiile de educaţie fizică - gymnasion şi cele cultural-artistice - museion cunoşteau forfota obişnuită a locurilor de acest fel. Bogatul material documentar, rezultatul a peste opt decenii de cercetări arheologice, constând în inscripţii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramică de lux şi uzuala, vase de sticlă şi monede, conducte de piatră şi amfore îşi află locul acum în clădirea nouă şi modernă a Muzeului cetăţii.