În timpului războiului, biserica a fost transformată în grajd şi apoi incendiată Povestea preotului care a lăsat Constanţei două monumente istorice (galerie foto+document)

În anul 1896, în Constanţa a pus piciorul pentru prima dată preotul Nicolae Paveliu, cel care avea să lase o bogată moştenire spirituală locuitorilor oraşului de la malul mării: bisericile Adormirea Maicii Domnului 1 şi Sfântul Gheorghe, ambele monumente istorice.

În acei ani, populaţia creştină se înmulţea. Pe atunci, creştinii ortodocşi aveau un singur locaş de cult unde să se roage: Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Preotul care slujea la catedrală a format o comisie pentru adunarea fondurilor necesare pentru ridicarea unui nou locaş de cult. Cum însă cutia milei nu se umplea, a rămas aproape singur să viseze la un nou loc de rugăciune. Necesitatea construirii unei a doua biserici prinsese rădăcini şi în sufletele edililor. Aşa se face că în 1906 se pune temelia bisericii Adormirea Maicii Domnului I, care în prezent se află în spatele magazinului Tomis.

A treia casă a Domnului

Preotul nu s-a oprit aici şi a dorit şi o a treia casă a Domnului în oraşul Constanţa. Aşa s-a pus piatra de temelie a bisericii Sfântul Gheorghe. Iată ce spune istoricul acestui locaş de cult pe care Ionuţ Druche, bibliotecarul Arhiepiscopiei Tomisului l-a găsit în biserică. Istoricul este scris de însuşi preotul Nicolae Paveliu: „Istoricul Sfinte Biserici cu hramul Sf. M. M. Gheorghe descris şi scris de mine, smeritul Preot Stavrofor Niculae V. Paveliu, făuritorul şi primul paroh al ei, scris în cursul lunei lui Decembrie a anului 1922. În primăvara anului 1915, primarul oraşului Constanţa din acel timp D-l Vergil Andronescu, văzând insuficienţa celor două biserici existente faţă de creşterea în mod vertiginos a populaţiei creştine, cum şi stăruinţa smereniei mele pe lângă Domnia Sa (...) ca mare Român şi bun creştin a cerut şi obţinut aprobarea autorităţilor în drept pentru construirea unei a 3-a Biserici în cartierul de peste linia ferată Mamaia, aşa zis cartierul Românesc, astfel că chiar în acest an de la Hristos 1915 în luna Sept. 13 pe spusele şi controlul Primăriei se pune temelia acestei Sfinte Biserici.

Actul sfinţirei temeliei s'a săvârşit de însăşi P.S. Episcop al Dunărei de Jos D. Nifon, asistant de întregul cler din oraş.

Deşi întreaga Europă de găsea în crâncenul răsboiu mondial, cu o activitate febrilă au mers lucrările în toamna anului 1915, primăvara şi vara anului 1916 până în ziua de 14 august când decretându-se mobilizarea armatelor pentru ca şi ţara noastră să-şi dea obolul în ajungerea înfăptuirii idealului naţional şi politic al neamului nostru, şi lucrările bisericei au încetat, lucrări ce ajunseseră sub cornişe", povesteşte preotul.

Biserica a fost transformată în grajd, spălătorie şi apoi i s-a dat foc

Întreaga populaţie din Constanţa s-a refugiat în Moldova. Oraşul nostru a fost ocupat de Turci, Bulgari, Nemţi şi Unguri cari au lăsat în urmăle lor jaf şi pârjol. De această nenorocire mare nu a fost scutit nici acest sf. locaş, transformat fiind în grajd, spălătorie de rufe şi în urmă în loc şi mai josnic, arzându-i-se totodată şi întreaga schelărie din năuntru şi din afară", povesteşte el.

După terminarea războiului, au continuat lucrările la biserică, iar în 1919 a fost declarată parohie. Parohia număra la acea dată peste 800 de familii creştine. Pe lângă români, la această biserică veneau greci, albanezi şi macedoromâni.

Placă de marmură la mormântul ctitorului

Aceasta este povestea ctitorului. Şi poate ea ar fi rămas necunoscută dacă într-o zi, un bun creştin, bibliotecarul Ionuţ Druche de la Arhiepiscopia Tomisului, nu ar fi descoperit mormântul lui în Cimitirul Central din Constanţa.

Mai mult decât atât, prin grija lui, la locul de veci s-a pus o placă de marmură la data de 11.02.2012 în care se spune: „Aici odihneşte Preotul Nicolae Paveliu, 25.03.1874 - 11.02.1929, ctitorul bisericilor Adormirea Maicii Domnului 1 şi Sfântul Gheorghe din oraşul Constanţa".